La momentul destrămării sale, în 1991, Uniunea Sovietică a lăsat în urmă un cadou neașteptat pentru era schimbărilor climatice, scrie revista „Time”.

Ucrainenii încearcă să remedieze rapid avariile la centralele electrice din Harkov FOTO EPA-EFE

În subteranele orașelor și localităților din Europa de Est, inginerii sovietici au proiectat vaste rețele de conducte care transportau apă caldă către case, școli, magazine, spitale și nu numai. Aceste sisteme centralizate – pe care oficialii decideau când să le pornească și să le oprească - asigurau încălzire ieftină pentru toată lumea.

La treizeci de ani de la independență, în ciuda reducerii considerabile a serviciilor din cauza lipsei de investiții, încălzirea urbană continuă să consume majoritatea capacității de generare a căldurii în Estonia, Lituania și Slovacia. În Ucraina, începând din 2021, 53% dintre gospodăriile urbane depindeau de încălzirea centrală, potrivit datelor furnizate pentru TIME de firma de inginerie Tetra Tech, ce se ocupă de proiectul de securitate energetică din Ucraina.

Ucraina deține un mare avantaj în tranziția energetică. Deși apa din rețelele urbane este încălzită de obicei de centrale pe cărbune sau pe gaze naturale, acestea sunt relativ ușor de adaptat pentru a funcționa cu bioenergie sau cu căldură reziduală de la sistemele de canalizare, centrale electrice sau chiar centre de date. Este o soluție mult mai simplă, mai ieftină și potențial mai eficientă din punct de vedere energetic decât înlocuirea a mii de cazane alimentate cu combustibili fosili în tot cartierul.

În Europa de Vest, unde rețelele centralizate de încălzire se întâlnesc mai rar, primăriile se grăbesc să le construiască. Din acest punct de vedere pot învăța de la Ucraina: în ultimii ani, donatorii străini preocupați de climă au modernizat sisteme de încălzire în stare proastă din orașe precum Kiev, Jîtomir și Kremenciuk.

„Există un mare potențial de reducere a emisiilor de CO2 în cantități la care multe orașe ar visa, dar [în Ucraina] avem de fapt infrastructura necesară", spune Carsten Rothballer, coordonator la rețeaua europeană de orașe "Administrații locale pentru durabilitate".

Infrastructura sovietică a devenit o vulnerabilitate

Însă, de la invazia Rusiei în Ucraina, această infrastructură a devenit o vulnerabilitate-cheie. În ultima săptămână, rușii au lansat cele mai intense atacuri asupra infrastructurii energetice ucrainene din primăvară, distrugând 30% din centralele electrice ale țării și provocând „pene masive de curent în întreaga țară", potrivit președintelui Volodimyr Zelenski. Oficialii ucraineni sunt de părere că Kremlinul, întrucât cunoaște îndeaproape sistemul de termoficare din epoca sovietică, va încerca să îl distrugă pentru a lăsa Ucraina fără căldură la iarnă.

Încălzirea urbană este deosebit de expusă riscului: spre deosebire de sistemele mai descentralizate, aceasta are nevoie de apă, electricitate și centrale termice pentru a funcționa. În același timp, fără o aprovizionare constantă cu gaze naturale sau cărbune țevile subterante ar putea îngheța și crăpa.

„S-au produs deja pagube serioase, dar ucrainenii fac tot ce pot pentru a face reparații rapide", spune Diana Korsakaite, specialist în încălzire urbană la Kiev, la firma de inginerie Tetra Tech. Pentru a putea veni în ajutor țării, programul de securitate energetică pe care îl conduce Korsakaite, finanțat de USAID, a început să achiziționeze resurse de urgență, între care aproape 900 de generatoare, peste 40 de mile de țevi de oțel pentru a înlocui secțiunile deterioate ale rețelei și 237 de cazane mobile care pot fi transportate acolo unde este nevoie.

Dacă infrastructura cedează, iar oamenii nu-și pot încălzi locuințele, „ar putea deveni o chestiune de viață și de moarte”, a declarat directorul OMS pentru Europa la 14 octombrie.

Soarta pe termen lung a încălzirii urbane în Ucraina va fi decisă de ceea ce se va întâmpla după încheierea războiului. Dacă se va confrunta cu distrugeri masive și cu puține resurse, Rothballer spune că guvernele locale ar putea fi nevoite să grăbească reparațiile, ceea ce ar putea întârzia eforturile de decarbonizare.

Dar perioada postbelică ar putea fi o oportunitate de a accelera tranziția Ucrainei către un rol de lider în domeniul climei, spune Rothballer, dacă va primi "fonduri substanțiale" pentru eficiență energetică și surse de combustibil mai puțin poluante. (Impulsul reînnoit de a reduce dependența Ucrainei și a Europei de gazele naturale rusești va încuraja probabil donatorii internaționali să facă acest lucru.) „Putem simți un apetit uriaș din partea ucrainenilor pentru acest lucru”, spune el. „Dacă orașele trebuie reconstruite, ei [vor] dori să le proiecteze într-un mod durabil”.