Sir Alexander Cadogan, subsecretar de Stat britanic pentru Afaceri Externe, îl informa pe Sir Charles Hambro, şeful S.O.E, la 31 decembrie 1942, de pericolul care venea din partea sovieticilor.

Soldați în conflagrația mondială FOTO Wikipedia

Istoricul militar Alesandru Duțu vorbește în volumul „Al Doilea Război Mondial. O altfel de cronologie“ de soarta Armatei Române în conflagrația mondială.

La sfârșitul anului 1942, Sir Alexander Cadogan, subsecretar de Stat britanic pentru Afaceri Externe, îi scria lui Sir Charles Hambro, şeful S.O.E: „Este foarte probabil ca, pentru a obţine ceea ce vrem în alte privinţe, să trebuiască să acceptăm pretenţia conducerii sovietice de a dispune de România după cum vrea, iar pentru a salva restul ţărilor balcanice, s-ar putea chiar să fim obligaţi să aruncăm România la lupi“.

Sir Alexander Cadogan vorbea apoi despre poziţia Foreign Office-ului faţă de România şi Iuliu Maniu : ,,Avantajele pe termen scurt ale cooperării cu Maniu (adică sabotaj, tulburări în rândurile armatei) sunt prea mici şi prea problematice pentru a justifica dezavantajul pe termen lung al implicării noastre anticipate în chestiunea viitorului politic şi teritorial al României. Din mesajele lui Maniu reiese cu claritate că acesta nu este interesat de plănuirea unor acte de sabotaj, cât de formularea unei politici pentru viitorul României şi pentru asigurarea, în măsura în care este posibil, a unui loc pentru această ţară la negocierile de pace finale… Este evident că vrea să ne determine să garantăm frontierele României împotriva Ungariei şi Uniunii Sovietice, şi mai ales împotriva acesteia din urmă. De vreme ce este evident că guvernul sovietic are un interes special pentru România, am declarat întotdeauna că nu putem să adoptăm o politică pozitivă faţă de România fără a ne consulta mai întâi cu ruşii. Tocmai în acest scop noi ne-am oferit primăvara trecută să-i punem pe membrii guvernului sovietic în legătură cu Iuliu Maniu. Faptul că aceştia au refuzat oferta noastră arată că nu vor să negocieze.

Dacă prezentăm acum din nou guvernului sovietic această chestiune şi avansăm propuneri clare cu privire la configuraţia teritorială şi la guvernarea viitoare a României în termenii doriţi de Maniu, marcăm un început pentru care nu există un capăt vizibil. Odată pornite, aceste discuţii nu se pot limita la România, ci se vor extinde în mod inevitabil la negocierile postbelice pentru întreaga regiune balcanică şi Europa Centrală. Când va veni vremea să discutăm aceste chestiuni cu Uniunea Sovietică vor fi destule probleme, pe lângă cea a României, şi este foarte probabil ca, pentru a obţine ceea ce vrem în alte privinţe, să trebuiască să acceptăm pretenţia conducerii sovietice de a dispune de România după cum vrea, iar pentru a salva restul ţărilor balcanice, s-ar putea chiar să fim obligaţi să aruncăm România la lupi. Înţelegeţi, aşadar, că în momentul de faţă ne este imposibil să formulăm o politică fermă cu privire la viitorul României sau să abordăm Uniuea Sovietică pe această linie”.

„Armata română a suferit cel mai mare dezastru din istoria ei militară. Bucureştiul petrece“

Tot la sfârșitul anului în care România se afla în război, generalul Constantin Sănătescu consemna: ,,Sfârşit de an, zi de mare doliu. Armata română a suferit cel mai mare dezastru din istoria ei militară. Bucureştiul petrece”.

Generalul Constantin Sănătescu consemnează în Jurnal: ,,Ultima zi a anului. Să încheiem bilanţul: Armata a III-a a avut un efectiv de 170 000 oameni şi 70 000 cai; azi are 35 000 oameni şi 20 000 cai. Un bilanţ mai trist nu se poate. Aceste rămăşiţe ale Armatei rătăcesc de colo-colo şi nu se ia hotărârea logică de a fi transportate în ţară… Sfârşit de an, zi de mare doliu. Armata română a suferit cel mai mare dezastru din istoria ei militară. Bucureştiul petrece; Mihai Antonescu ţine cuvântări, iar Mareşalul face inspecţii pe la cantinele şcolare, dând directive cum să se prepare mâncarea. Aici resturile armatei lăsate în părăsire; din cauza gerului se găsesc soldaţi îngheţaţi. Spre seară se aud plesnituri de bici şi urături; sunt oamenii de la transmisiuni, care au improvizat un pluguşor şi au plecat din casă în casă, spre a uita necazurile şi a-şi aduce aminte de cea fost odată. Masa de seară am luat-o ca de obicei, având o mâncare mai bună şi ceva vin. M-am îngrijit ca şi trupa să mănânce bine, iar în ziua de Anul Nou fiecare să capete 400 grame de carne. La ora 21.30 am terminat masa, retrăgându-ne fiecare la casa lui; acesta a fost Revelionul din acest an“.

Locotenentul Constantin Avram consemna trist: ,,Când m-am dus să cer alimente de la subzistența germană mi s-a răspuns «Locul vostru al românilor este în mormânt»”.