Istoricul Doru Radosav, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai, a vorbit despre omul politic român care este, în opinia sa, singurul despre care se poate spune fără nicio ezitare că a fost un adevărat patriot, dar și despre ce pot face politicienii de azi ca să-i calce pe urme.

Profesorul emerit dr. Doru Radosav, de la Facultatea de Istorie și Filosofie a UBB, având ca domenii de competenţă: Istorie medievală, istorie orală, istoriografie, istoria mentalităţilor, a discutat cu „Adevărul” despre diferența dintre patriotismul declarat și cel adevărat.

Articolul face parte dintr-un serial inițiat de „Adevărul” în preajma Zilei Naționale. În primul episod, a vorbit despre patriotism sociologul Ioan Hosu.

Adevărul: Care este diferența dintre patriotismul declarat și cel adevărat?

Doru Radosav: Patriotismul a degenerat, a degenerat o dată în epoca lui Ceaușescu, când retorica ideologică a patriotismului a consacrat doctrina lui Ceaușescu, care a însemnat naționalismul comunist și apoi doctrina a fost reluată, în ediție definitivă, după 90, de marii „patrioți” care au făcut PUNR, PRM, Vatra Românească și acum AUR, în care patriotismul este dublat de suveranism, de anti-vaccinism, de anti-europenism, care este o marcă a prezentului patriotic de astăzi și, după părerea mea, acest „patriotism” se modifică în funcție de interesele de moment ale neam-prostiei românești. Patriotismul adevărat este, în schimb, al faptelor, al decenței, al profesării atitudinilor patriotice în tăcere, nu retorica patriotismului, nu lătrătura patriotică, pentru că de asta ne-am săturat.

Vedeți ce aberații patriotice produce ziua de astăzi, în condițiile în care sunt emise tot felul de păreri excepționaliste despre noi suntem daci, suntem geți, suntem absolut de toate doar români să nu fim.

A fi patriot înseamnă a-ți respecta cu decență originile și până la limita cea mai de jos a patriotismului, adică să ai igienă corporală. Asta înseamnă să fii patriot, să te respecți - să fii curat, să te respecți - să fii punctual, să-ți respecți cuvântul dat, să-ți respecți munca, să-l respecți pe celălalt, asta înseamnă să fii patriot.

„Și maghiarii sunt patrioți”

Cum se definește în cele din urmă patriotismul?

Definiția lui cea mai elementară este atașamentul, dragostea, afecțiunea, emoțiile față de locurile natale, locul în care te-ai născut, față de sat, de casa în care te-ai născut, față de șură, față de curte, față de geografia în care te-ai născut, asta înseamnă patriotism. Și atunci se naște o întrebare: maghiarii din Transilvania sunt patrioți? Eu zic că da, sunt compatrioții noștri, pentru că și sunt legați prin această definiție funciară față de pământul natal, în acest pământ s-au îngropat moșii, strămoșii lor. Și ei sunt patrioți față de pământul românesc. Acuma sigur că retorica politică UDMR-istă îi deleagă patriotismul la marea națiune maghiară, la marea națiune culturală care se întinde fără granițe. Maghiarimea transilvăneană este și ea patriotă asemenea românilor, că ne convine că nu ne convine, asta-i realitatea.

De ce să excludem din acest calcul sau din această ecuație patriotică maghiarii? Pentru că și ei sunt alături de noi, sunt și ei aparținători acestui pământ, pentru că patriotismul este dragoste față de pământul natal. A, putem spune că au venit mai târziu, bun, asta este altceva.

„Toți liderii politici vor să sugă din patriotismul înfăptuitorilor actului de la 1 Decembrie 1918”

Cum se manifestă patriotismul în preajma Zilei Naționale?

Și mai ales acum, când ne apropiem de prin decembrie, o să vedem că toată lumea scoate tricolorul, toți își scot inima pe gură. Politicienii stau înșirați la mitingurile în care demonstrează tunurile, avioanele și tancurile Armatei române. Astea sunt niște practici ritualice ale sărbătorii naționale, dar nu sunt convins că toți cei care sunt acolo sunt patrioți. Dar sunt convins de următorul lucru: că toți liderii politici și toți oamenii politici, oamenii puterii, vor să sugă din patriotismul înfăptuitorilor actului de la 1 Decembrie 1918, a generației ardelene eminente, să sugă un pic de prestigiu: „Și noi suntem ca ei”, asta este în mintea lor. „Noi suntem urmașii lor direct și avem toată legitimitatea să stăm smirnă, să stăm în poziții de drepți cu lacrimi în ochi și să recităm sau să ne manifestăm patriotic.

Pot să spun că sunt patriot dacă-mi iubesc țara, dar urăsc alte popoare?

Patriotismul este un sentiment funciar, țărănesc, concret și pe ce mai presupune patriotismul. Îți iubești țara, îți iubești pământul. Este dragoste patriotismul. Eu îmi iubesc țara, îmi iubesc pământul, dar nu pot în același timp să urăsc alte țări, alte pământuri, alte geografii. Nu se poate, pentru că vorba Sfântului Apostol Pavel, dragostea este iertătoare, este întreagă, este caldă, este tolerantă. Asta înseamnă dragoste. Tot timpul ne dăm cu stângu-n dreptul când definim patriotismul. Eu îmi iubesc pământul meu, dar îi urăsc pe ceilalți. Asta nu este partidul, asta nu este o dragoste întreagă, cum se spune.

Singurul om politic român cu adevărat patriot

Vă vine în minte un model de om politic român patriot?

Iuliu Maniu este un personaj unic, singular, care și-a trăit întreaga viață în slujba idealului național, patriotic, dar și în slujba idealului democratic de factură pro-europeană. A fost în stare să sacrifice toată viața lui, inclusiv a murit ca un martir în închisorile comuniste. Este singurul exemplu pe care-l pot da și cred că nu pot fi contrazis de nimeni că Iuliu Maniu a fost un patriot exemplar.

Idealurile vieții lui au fost patriotismul luminat, democrația, dreptatea socială, sigur, totul asamblat în viziunea pro-europeană acestui lider politic. El a avut o viziune total pro-europeană, total integrată în Europa. El a văzut garanția pe care o reprezintă Europa pentru România.

Nu cred că putem avea pretenția de la politicienii de astăzi să se ridice la nivelul lui Maniu. Ce credeți că pot ei face pentru a fi măcar oameni politici decenți?

Să fie decenți! Să fie pregătiți, profesioniști în ale politicii și să aibă un atașament patriotic față de pământ, dar fără să recite în fiecare zi că noi suntem patrioți. Decență, profesionalism, exigență profesională, să fie exigenți cu ei înșiși. În tot cazul, să fie competenți pe pozițiile, pe funcțiile pe care le ocupă. Asta înseamnă decență, pentru că a fi decent încorporează și calități, inteligență, rațiune, toleranță și alte calități.

Populism, frustrare și urmează naționalismul radical

Observăm nu numai la noi, în România, dar și în lume, o tendință a oamenilor de a vota politicieni care promovează un naționalism radical, exagerat. Care sunt condițiile apariției acestei tendințe?

Aceste exagerări își au originea în partidele populiste, în populismul de factură europeană care a devenit o doctrină puternică în ultimele două decenii. Dorința de a cuceri puterea fără competență, fără pregătire, fără raționalitatea actelor a determinat populismul.

În interiorul doctrinei populiste s-au născut aberațiile, extremismele și toate naționalismele radicale integrale. Pentru întreaga lume este o stare de frustare generală, frustrații în general vor să se scoată din frustrare prin exagerări, prin extremisme, prin jocuri pe extreme. Deci, populism, frustrare și urmează naționalismul radical și care este prezent în toată Europa. Să ne uităm: cine sunt liderii naționaliști-radicali astăzi în Europa.

Să-i vedem, să vedem câte frustrări au acești oameni, astea sunt cazuri de psihanaliză, să vedem ce frustrări au, ce viziune au asupra lumii, asupra lor. Pentru că te uiți la liderii de astăzi, care sunt inexpresivi, ca de pildă George Simion. Acest om, te uiți la el ca și cum te-ai uita la un dulap, la o scândură, pentru că n-are nicio expresie a feței, și care, determinat de un anumit context, agățat de tot felul de servicii străine, știm noi care sunt, și care performează prin discursul populist „noi suntem români, noi nu acceptăm să fim supușii Europei”. Dar el poartă ceasuri europene, se plimbă cu mașini europene, are costumurile europene, că nu umblă în ițari sau în costum popular.

Poate va face ca Zelea Codreanu, să poarte cămăși țărănești, pentru a epata. Astea sunt chestii triviale care n-au nicio legătură în adevăratele sentimente de patriotism. N-au o decență până la urmă. Așa s-a născut extremismul, pentru că crizele lumii occidentale și imperfecțiunile lumii occidentale sunt speculate de acești naționaliști ca și cum ei ar fi cei mai valabili oameni, cei mai corecți, ei găsesc soluții printr-o etalare exacerbată a sentimentelor etnice și naționale.

Sunt partide în Europa, sunt grupări politice care câștigă teren, este o epocă a extremismelor și vedem din unde duc extremismele, unde duc aceste aberații de patriotism.