În secolul al XII-lea, la sud de Dunăre, pe teritoriul de astăzi al Bulgariei, lua naștere un imperiu sub conducerea fraților din neamul Asan. Întemeietorii acestei superputeri balcanice, care a sfidat stăpânirea bizantină, sunt învăluiți în mister.

În secolul al XII-lea, zona Balcanică, sud-dunăreană se afla sub stăpânirea Imperiului Bizantin , teritoriile fiind împărțite în theme, adică unități administrativ-teritoriale, provincii.

În anul 1185, în Bulgaria, o regiune alipită Imperiului Bizantin în urma destructurării primului țarat bulgar de către împăratul Vasile al II-lea Bulgaroctonul în secolul al XI-lea, doi vlahi, așa cum arată cronicile, au ridicat împotriva Bizanțului, aproape toate popoarele din Balcani. Ei se numea Petru și Asan, iar originea - ca și ascensiunea lor la putere - rămâne încă un mister.

O nuntă fastuoasă și necazul ciobanilor din Balcani

Povestea fraților Petru și Asan, dar și a întemeierii primului imperiu bulgaro-vlah începe în anul 1186.

Isac Anghelos, împăratul Bizanțului, își mărita fata cu regele Ungariei, Bella al III-lea. Era o alianță dinastică importantă în gestionarea situației militare de la Dunăre. Tocmai de aceea împăratul bizantin, pentru a-și onora eticheta, dorea să organizeze o nuntă fastuoasă.

Pentru a face rost de bani, împăratul bizantin a mărit taxele, mai ales pe turmele de vite și oi. Popoarele balcanice, în special vlahii, trăiau din creșterea acestor animale și erau direct afectați.

Tocmai de aceea, din thema care cuprindea Bulgaria, doi proprietari de turme de oi, frații Petru și Asan s-au dus, ca reprezentanți probabil ai vlahilor, pentru a vorbi împăratului, direct la Constantinopol.

Petru și Asan s-au înfățișat înainte împăratului Isac Anghelos și i-au cerut micșorarea taxelor, dar și un teritoriu pentru ca vlahii să-și facă propria lor țară. Cei doi vlahi au fost umiliți de împăratul Isac Anghelos. „Delegaţii fură primiţi cu dispreţ la curtea împăratului şi, când unul dintr-nşii cuteză să ridice glasul, un demnitar al împăratului porunci să i se dea o palmă. Astfel batjocoriţi, s-au întors înapoi fără nicio ispravă”, arată istoricul P.P. Panaitescu.

Sfântul Dimitrie, un șiretlic al vlahilor și un război cumplit

Umiliți și totodată porniți să scuture stăpânirea bizantină, Petru și Asan se întorc la Târnovo. Deși încearcă să convingă populațiile balcanice să se ridice la luptă împotriva bizantinilor, inițial, Petru și Asan nu au succes. Vlahii se gândesc la un vicleșug, așa cum arată și cronicarul bizantin Nicetas Choniates. Mai precis, au răspândit în rândurile bulgarilor, macedonenilor și vlahilor faptul că Sfântul Dimitrie, protectorul neamurilor balcanice, le-a poruncit să se ridice contra bizantinilor asupritori.

„La început, vlahii se codeau şi fugeau de răscoala la care erau împinşi de Petru şi de Asan, temându-se de o acţiune atât de însemnată. Încercând să-i elibereze de această teamă pe cei din acelaşi neam cu ei, consângenii construiră un lăcaş de rugăciune, cu hramul Sfântului mucenic Dimitrie, în care adunară mulţi stăpâniţi de demoni, de ambele neamuri, cu ochii injectaţi şi privirile rătăcite, cu părul în dezordine şi care se înfăţişau aidoma celor stăpâniţi de demoni şi în toate celelalte privinţe. Îi învăţară pe aceşti exaltaţi să spună că Dumnezeu a hotărât libertate pentru neamul bulgarilor şi al vlahilor şi a încuviinţat scuturarea jugului celui îndelung purtat; din care cauză şi Dimitrie, mucenicul lui Hristos, a părăsit cetatea tesalonicenilor şi biserica-i de acolo şi petrecerea lui printre romei (n.r. bizantini) şi a venit la ei ca să-i ajute şi să le fie părtaş la faptă. [...] Convinşi de asemenea profeţi neamul întreg iau armele”, arată Nicetas Choniates.

A urmat un război cumplit cu bizantinii. Vlahii, bulgari, macedoneni, albanezi și cumani de la nord de Dunăre au constituit o puternică armată, din neamuri foarte războinice, care foloseau inclusv tactici de gherilă. Trei campanii au fost întreprinse de Isac Anghelos pentru potolirea revoltei, toate fără succes. Au fost zeci de bătălii sângeroase.

Coroana imperială pe capul unui vlah

În urma a numeroase bătălii victorioase, Petru, cel mai mare dintre frați, s-a încoronat împărat al Balcanilor sau mai precis al unui „țarat bulgaro-vlah“. Stăpânirea sa se întindea pe teritoriile de astăzi ale Bulgariei, Serbiei, Albaniei, Macedoniei, de la Marea Adriatică și până la Marea Neagră. Culmea, acesta stăpânea și la nord de Dunăre, teritorii din Muntenia și Oltenia de astăzi.

„Cel mai mare dintre fraţi, Petre, a luat insignele imperiale, încălţând pantofii roşii şi punând în cap coroana imperială”, arată istoricul Petre P. Panaitescu.

Pentru a-și consolida statutul, Petru și Asan fac pace cu bizantinii, fiind de acord să le plătească tribut. Împăratul bizantin, sătul de lupte, a fost de acord.

După 1190, țaratul vlaho-bulgar își obține independența, după ce armata lui Isac Anghelos a fost distrusă în munții Balcani. Însăși împăratul este prins și mutilat groaznic. Ioniță Caloianul, urmașul fraților Asănești, va da strălucire acestui imperiu balcanic, cucerind noi teritorii, obținând și recunoaștere internațională.

Cine erau de fapt Petru și Asan

Liderii revoltei împotirva Bizanțului, dar și întemeietorii acestui imperiu, Petru și Asan, sunt învăluiți în mister. Se știu puține lucruri despre ei, înainte de stârnirea revoltei.

Cronicarul Robert de Clari spune că Petru și Asan erau războinici, dar și geambași, și ulterior și păstori. Ambii au servit ca mercenari în armata bizantină și aveau experiență militară. Se spune că și-au căpătat un renume în lupte și când au fost lăsați la vatră; cel puțin Asan, avea grad de căpitan în armata bizantină, probabil căpitan de mercenari.

Ambii au fost însărcinați de autoritățile bizantine cu o misiune importantă: creșterea și îngrijirea cailor pentru armata imperială. În paralel, ei creșteau și turme de oi, ceea ce arată că aveau oarece avere și că erau lideri importanți ai comunității de vlahi din zona Târnovo.

Se presupune că între autoritățile bizantine și cei doi frați au apărut probleme. Nu se știe ce s-a întâmplat. Cert este că Petru și Asan au fost refuzați când au cerut, din nou, înrolarea în rândul trupelor bizantine. O dată pe an, frații erau obligați, însă, să meargă la Constantinopol și să dea raport de starea hergheliilor. Asan era considerat cel mai obraznic, dar fratele său Petru era, se pare, mai vârstnic și de fapt capul clanului.

Vlahi, cumani sau bulgari

Originea etnică a fraților Asănești a fost disputată. O parte a istoricilor bulgari spun că cei doi erau bulgari la origine. Alții arată că erau de fapt cumani, veniți de la nordul Dunării. Cei mai mulți autori, chiar și contemporani cu evenimentele, arată însă cu certitudine că aceștia erau vlahi, un soi de români sud-dunăreni. Mai precis, făceau parte din comunitățile de vlahi din zona Târnovo. „Acei barbari ce locuiesc peste tot cuprinsul muntelui Hemus şi care înainte se numeau Mysi, iar acum se chiamă Vlahi”, scria Nicetas Choniates.

Cronicarul francez Geoffroy de Villehardouin, prezent la cruciada din 1204, îl numește pe Ioniță Caloianul, „Jehan li Blac”, adică valahul.

Istoricul P.P. Panaitescu arată că mai mulți cronicari germani, francezi, bizantini au scris despre dinastia Asăneștilor, ca având origine vlahă. „De altfel, cronicarii, pre­cum şi scrisorile ţarului Caloian vorbesc în acelaşi timp de Bulgari şi de Valahi ca de două popoare diferite. Pe de altă parte, dacă ar fi vorba de o con­fuzie, ea nu poate fi aşa de generală: dinastia Asăneştilor e numită vlahă de scriitorii bizantini, de cei francezi şi germani, de Papă, de însuşi împăra­tul Caloian”, adaugă şi Petre P. Panaitescu, în lucrarea sa „Români şi bulgari”.

În secolul al XII lea, vlahii sunt pomeniți de cronicile latine și bizantine și la sud de Dunăre, unde se ocupau cu creșterea turmelor de oi, fiind întâlniți din zona Bulgariei de astăzi până în nordul Greciei.

Ei erau cunoscuți și ca mercenari foarte buni, pricepuți mai ales în războiul de gherilă, capabili să producă ambuscade ucigătoare.

„În această epocă se vorbeşte adesea de Vlahii din aceste parţi. Ei intrau ca trupe deosebite în oştirile împăratului de Răsărit şi s-au distins în luptele cu normanzii, care debarcaseră pe coastele Mării Ioniene şi a celei Adriatice. Alteori, vlahii din Balcani se luptă în oştile lui Alexios Comnenul la Dunăre împotriva pece­negilor, popor turanian care năvăli la Dunărea de Jos în veacul al Xl-Iea. La 1166, împăratul Manoil Comnen făcu o expediţie împotriva ungurilor, trecând Dunărea şi Carpaţii prin Muntenia , cu o oaste mare în care se aflau ca un corp deosebit o mulţime de vlahi, adunaţi din părţile vecine cu Marea Neagră”, arată şi istoricul Petre P. Panaitescu, în lucrarea sa „Români şi bulgari”.

Așa cum arată și istoricul Alexandru Madgearu, inițial, Petru și Asan și-ar fi dorit un regat vlah în Balcani și au cerut expres acest lucru împăratului bizantin.