În anul 2011, când Giulia Manca a călătorit la Pianosa, o insulă italiană care a funcționat la un moment dat ca o închisoare, se gândea că își va petrece timpul relaxându-se la soare, relatează CNN .

Însă, după 12 ani de când s-a cazat la Hotelul Milena, situat pe malul mării și îngrijit de deținuți plasați sub probațiune, Manca a rămas pe insula cunoscută drept Alcatrazul Mării Tireniene.

În prezent, singura femeie care trăiește în satul fantomă din Pianosa, care face parte din Arhipelagul Toscan, Manca este atât managerul hotelului, cât și supraveghetorul programului de reabilitare de pe insulă, condus de Arnera, o organizație non-profit cu misiunea de a ajuta persoanele vulnerabile, precum ar fi deținuții, să se întoarcă în societate, și de autoritățile penitenciare din Toscana.

„Am stat o săptămână la hotel și nu am mai vrut să plec", a afirmat Manca. „A fost o vacanță unică, iar proiectul de reabilitare m-a fascinat, modul în care acești deținuți au primit o a doua șansă în viață.

M-am îndrăgostit de Pianosa. Liniștea sa, marea turcoaz, nopțile liniștite și înstelate", a mai adăugat femeia.

Supranumită odinioară Insula Diavolulu i, Pianosa, situată între Corsica și Italia continentală, este în prezent un refugiu iubit pentru plajele sale frumoase și vegetația verde și luxuriantă.

„Am simțit că trebuie să fac ceva”

Manca este unul dintre cei doi locuitori permanenți ai insulei , vecinul ei fiind un gardian de închisoare . La Hotelul Milena, singura unitate de cazare de pe insulă, lucrează zece condamnați la închisoare de sex masculin ca bucătari, grădinari, chelneri, curățători de plajă și spălători de vase.

Hotelul Milena are tavane cu fresce și dispune de 11 camere cu mobilier din lemn. Acesta are o priveliște uimitoare spre mare, precum și o terasă mare, unde cei zece bărbați servesc oaspeților băuturi, un restaurant și un bar.

Manca era oaspete al acestui hotel, care este deschis tot timpul anului, de doar câteva zile, când managerul de la acea vreme a informat-o că unitatea se confruntă cu dificultăți financiare și riscă să se închidă.

Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat, deținuții ar fi fost transferați la închisoare, punând astfel capăt perioadei petrecute la Pianosa.

„Am simțit că trebuie să fac ceva pentru a-i ajuta, altfel s-ar fi întors după gratii, în celule mici, fără nicio șansă de a avea un nou început”, a afirmat Manca, care a lucrat anterior ca agent turistic.

Oaspeții, atrași de personalul neobișnuit al hotelului

Femeia, care a crescut în Toscana, a hotărât să rămână și să preia funcția de manager al hotelului. Ea a afirmat că inițial a lucrat gratis, utilizându-și abilitățile de management pentru a salva hotelul.

În doar câțiva ani, Manca a reușit să schimbe situația în mod semnificativ, iar Hotelul Milena a devenit un loc popular pentru nunți și petreceri aniversare. În plus, oaspeții, atrași de personalul neobișnuit al hotelului, aleg să viziteze acel loc.

Situată în apropiere de Gorgona, o altă insulă-închisoare italiană, complexul penitenciar din Pianosa a fost construit în anii 1700 pentru a închide bandiți și revoluționari.

Insula a servit ca închisoare de maximă securitate până în anul 1998, atunci când penitenciarul a fost închis. Puținii săi locuitori au plecat în cele din urmă, iar Pianosa a fost lăsată pustie timp de mulți ani.

Vizitatorii nu au avut voie pe insulă până relativ recent, iar cei care o vizitează pot veni doar în cadrul unui tur organizat cu barca, care trebuie rezervat prin intermediul unor operatori turistici.

Pentru a fi admiși în programul de reabilitare de la Hotelul Milena, solicitanții trebuie să își fi ispășit deja cel puțin o treime din pedeapsă și să fi trecut printr-o serie de evaluări psihologice și sociale.

În ultimii 12 ani, Manca a avut de-a face cu circa o sută de infractori aflați în perioada de supraveghere pentru o multitudine de infracțiuni, inclusiv crimă. Deși știe că mulți dintre deținuți au fost condamnați pentru mai mult decât „furtul de margarete”, femeia s-a simțit întotdeauna bine pe insulă și o consideră un fel de refugiu.

Totodată, aceasta crede cu tărie că foștilor infractori ar trebui să li se ofere șansa de a contribui la societate, în loc să petreacă mai mult timp în spatele gratiilor.

„Cred în puterea iertării păcatelor și că până și infractorii ar trebui să primească o a doua șansă, nu ar trebui să putrezească în spatele gratiilor, ci ar trebui să se implice activ în munci de reabilitare”, a declarat Manca. „Îmi place să îi văd că se întorc la viață prin muncă”.

„Regina din Pianosa”

Cunoscută drept „Regina din Pianosa”, Manca recunoaște că munca ei a ridicat semne de întrebare în rândul prietenilor și persoanelor dragi din pricina riscului la care se expune fiind singura femeie care locuiește alături de un grup de deținuți.

„Oamenii mi-au tot spus că sunt nebună să accept așa o slujbă”, a afirmat Manca, care este membră a Arnera. „Să fii singura femeie care lucrează și trăiește alături de infractori de sex masculin care nu au fost acuzați de infracțiuni minore”.

„Dar nu m-am simțit speriată sau îngrijorată niciodată. Nici nu m-am gândit la așa ceva. Mă simt mai sigură cu ei aici decât înapoi în oraș cu toți nebunii care se învârt pe acolo, nici nu știi peste cine poți să dai”.

Femeia spune că trasează limite clare pentru a se asigura că programul de reabilitare este eficient. Ea explică faptul că relația ei cu personalul este una de respect reciproc și că a reușit să găsească un echilibru, păstrând distanța și fiind autoritară, dar deschisă, pentru a-i sprijini.

De asemenea, ea subliniază faptul că, spre deosebire de Grogona, situată în apropiere, unde deținuții trebuie să se întoarcă în celule după ce termină programul de lucru, cei din Pianosa sunt lăsați să umble liberi.

Deținuții primesc un salariu lunar pentru munca prestată și locuiesc în fosta închisoare, unde au sală de sport, televizor, bucătărie și băi.

Mai mult decât atât, aceștia primesc telefoane mobile pentru a ține legătura cu familiile lor.

„Modelul Pianosa”

Închisorile italiene sunt considerate a fi printre cele mai inumane și supraaglomerate din Europa, cu 120 de deținuți la fiecare 100 de paturi, potrivit unui raport din anul 2020 al Consiliului Europei, în timp ce rata sinuciderilor a crescut cu 300% din 1960, iar 75% dintre infractorii care își execută pedeapsa devin recidiviști.

Prin urmare, Pianosa este, fără îndoială, o alternativă mult mai atractivă pentru cei care se apropie de sfârșitul pedepsei lor.

Manca este mândră de succesul „modelului Pianosa”. „Seara sunt liberi să meargă pe plajă și să facă o baie", a afirmat Manca.

Infractorii își pot ispăși restul pedepsei lucrând la hotel dacă au un comportament bun, iar unii au petrecut acolo între cinci și zece ani.

Însă cei care nu dovedesc că vor să se schimbe riscă să fie trimiși înapoi la închisoare pentru a-și ispăși restul pedepsei.

Manca este extrem de mândră de rolul pe care îl are în acest proces și susține că cei care s-au îndoit inițial de decizia ei de a rămâne în Pianosa și-au schimbat părerea.

„Chiar și fiica mea, Yolanda, care, copil fiind, era puțin sceptică în privința locului meu de muncă, a ajuns să aprecieze insula și să înțeleagă importanța a ceea ce fac, iar acum îmi spune că sunt o persoană norocoasă", a mărturisit Manca.