În cazul în care ați avut vreodată senzația stranie că există o prezență în cameră atunci când erați singur, cercetările arată că putem înțelege această experiență, utilizând modele științifice ale minții, corpului și relației dintre cele două, relatează The Conversation.

Senzația de prezență are legătură cu paralizia în timpul somnului. FOTO Shutterstock (Arhivă)

În anul 1894 a fost efectuat unul dintre cele mai importante studii pe această temă. Societatea pentru Cercetări Psihice (SPR) a publicat Recensământul halucinațiilor, un sondaj la care au participat peste 17.000 de persoane din Marea Britanie, Statele Unite și Europa.

Sondajul urmărea să înțeleagă cât de frecvente sunt "vizitele" aparent imposibile ale oamenilor, care prevesteau moartea. SPR a ajuns la concluzia că astfel de experiențe se întâmplă prea des pentru a fi datorate întâmplării (una la fiecare 43 de persoane care au fost intervievate).

În anul 1886, SPR a publicat Phantasms of the Living. Această colecție includea 701 cazuri de telepatie, premoniții și alte fenomene paranormale . De exemplu, reverendul P H Newnham, din Devonport, Plymouth, a povestit despre o vizită efectuată în Noua Zeelandă, unde o prezență l-a avertizat să nu se alăture unei excursii cu barca în dimineața următoare . Ulterior, a aflat că toți cei care s-au aflat în acea barcă s-au înecat.

Multe dintre mărturiile colectate de SPR seamănă cu hipnagogia : experiențe halucinante care au loc în starea de tranziție de la veghe la somn. Senzația de prezență are legătură cu paralizia în timpul somnului, experimentată de circa 7% dintre adulți cel puțin o dată în viață.

Conform studiilor, peste 50% dintre persoanele care experimentează paralizia în timpul somnului raportează că au întâlnit o astfel de prezență.

Majoritatea oamenilor consideră paralizia în somn înfricoșătoare, chiar și fără halucinații.

În 2007, cercetătorii J. Allen Cheyne și Todd Girard au susținut că, în cazul în care ne trezim paralizați și vulnerabili, instinctele noastre ne-ar face să ne simțim amenințați, iar mintea noastră umple golul.

Prezențele sunt raportate și în psihoză

Mai mult decât atât, conform unor studii din ultimii 25 de ani, prezențele sunt raportate și în boala Parkinson și psihoză. Acest lucru sugerează că este puțin probabil să fie un fenomen specific somnului.

Conform unor studii de caz neurologice și experimente de stimulare a creierului, prezențele pot fi provocate de indicii corporale. Spre exemplu, în anul 2006, neurologul Shahar Arzy și colegii săi au reușit să creeze o „umbră” care a fost experimentată de o femeie al cărei creier era stimulat electric în joncțiunea temporoparietală stângă (TPJ). Această umbră părea să oglindească poziția corpului femeii, iar TPJ combină informațiile despre simțurile noastre.

O serie de experimente din anul 2014 au arătat că perturbarea așteptărilor senzoriale ale oamenilor pare să inducă un sentiment de prezență la unele persoane sănătoase.

Modul în care funcționează procedura utilizată de oamenii de știință constă în a te păcăli că îți atingi propriul spate, sincronizându-ți mișcările cu cele ale unui robot aflat chiar în spatele tău. Creierul nostru percepe sincronizarea, deducând că noi producem acea senzație.

Ulterior, atunci când această sincronizare este întreruptă, oamenii pot simți brusc că o altă persoană este prezentă. Astfel, am putea avea impresia că este o altă prezență, însă, de fapt, suntem doar noi.