Simona Halep a declarat că nu a cerut niciodată nimic de la Federaţia Română de Tenis şi nu a "luat niciun ban" de la for, ea considerând că trebuie să joace pentru România "fără nimic". Halep a precizat însă că în 2011 i s-a spus că nu mai are voie să se antreneze la Centrul Naţional de Tenis, după ce a anunţat că nu va putea participa la Fed Cup.
"De la FR Tenis nu am luat niciun ban nici că am jucat Fed Cup, educaţia mea şi spiritul meu de sportiv total pentru performanţă a fost ca eu să joc pentru România fără nimic. Şi am jucat din tot sufletul de fiecare dată. Am jucat şi cu gleznă ruptă şi cu spate blocat, am jucat cu multe chestii. Dar am fost şi criticată că nu m-am dus în anumite meciuri. Da, recunosc că am hotărât să nu mă duc la anumite meciuri pentru că eram foarte obosită. Am spus că dacă se duce altă jucătoare sută la sută aptă o să facă o treabă mai bună. Şi s-a adeverit că aşa a fost. Şi au câştigat meciuri şi au promovat, am promovat cu toată echipa.
Am avut şi sponsori care au fost foarte importanţi în viaţa mea. Cât despre federaţie, am avut şi momente mai puţin bune, să spun aşa. Şi o să menţionez pentru prima dată în viaţa mea: în 2011, când am jucat turul trei pentru prima dată la un Grand Slam, în Australia, trebuia să vin în februarie acasă şi să joc în Fed Cup. Am făcut ruptură la abdomen şi am anunţat dinainte că nu o să pot să particip pentru că am ruptură, o să trag cât pot la Australian Open şi după aceea o să îmi iau o pauză. Şi mi s-a comunicat că nu mai am voie să mă antrenez la Centrul Naţional de Tenis.
Au fost momente foarte grele, pe care eu le-am ţinut oarecum în mine, dar a venit momentul să o şi spun, pentru că acum zâmbesc, nu mă mai afectează. Dar m-au afectat atunci când s-a întâmplat, aşa că eu de la federaţie nu am cerut niciodată nimic şi nici nu am aşteptat, pentru că am avut susţinere din toate părţile, am fost susţinută mai ales de familie, şi mi-a plăcut efectiv să joc Fed Cup. Şi îmi dau sufletul pentru că tot ce mi-am dorit în afară de cariera mea individuală a fost să câştigăm cupa”, a spus Halep, într-un dialog cu Andi Moisescu,
Simona Halep nu respinge ideea înfiinţării unei academii de tenis după încheierea carierei sportive, însă consideră că nu va putea reuşi ceea ce a făcut Gheorghe Hagi în fotbal.
"Nu ştiu dacă voi mai avea energie să continui în tenis după ce mă voi lăsa. O academie e posibil, să fiu cu cineva.. E o idee pe care nu o resping. Ceea ce a făcut Gică Hagi în fotbal eu nu o să pot să fac. Pentru mine este un exemplu... Nimeni nu a putut să facă ce a făcut el, să-şi investească nu financiar, să-şi investească fiinţa lui, felul lui de a fi în fotbal, în echipă, în clubul lui. E jos pălăria. Asta nu ştiu dacă o să pot să fac. E deschisă, pe masa mea, dar nu ştiu dacă o să pot să fac".
Sportiva a mai declarat că momentul în care a devenit numărul 1 mondial a fost cel mai impresionant din viaţa sa, însă naşterea unui copil va depăşi orice senzaţie avută în tenis.
"Cred că numărul 1 a fost cea mai tare senzaţie pe care am trăit-o, a fost cel mai puternic moment. Să am un copil cred că o să depăşească orice senzaţie pe care am avut-o eu în tenis. Am spus mereu, viaţa mea bate tenisul. Tenisul este ca o completare, nu poate să ia faţa vieţii mele, rămâne limitat".
Halep a spus că australienii şi americanii au o mentalitate total diferită, în cazul lor neexistând .
"Întotdeauna primul tur din turneu este cel mai greu pentru mine. Ai aşteptări de la tine. E o teamă artificială. Ai emoţii înainte de meci, dar când intri în teren te simţi stăpână. Autopresiunea vine şi din copilărie. Trăiesc pe lângă australieni şi nu au nicio treabă cu astfel de lucruri. Nici americanii. Americanii de când se nasc sunt cei mai buni, cei mai frumoşi, ei fac cel mai bine orice. Şi dacă pierd un meci...
Eu am fost superşocată când am jucat o finală cu Madison Keys şi am câştigat 6-4, 7-6, ceva de genul... A ieşit de pe teren... râdea. Râdea, se distra, glumea... Am rămas aşa... Era pe la început. Eu dacă pierdeam meciul acela, o finală de turneu mare şi la scorul ăla... Păi trei zile eram în depresie, plângeam, mi se părea că totul se sfârşeşte. Educaţie, cultură din punctul meu de vedere. Eu am avut noroc, nu am fost certată de părinţi când am pierdut. Am fost certată când am avut emoţii, când am fost superstresată. Darren să mă relaxeze spune o vorbă de la australieni: La sfârşit de zi bei o bere şi spui: Şi mâine e o zi. Eu nu beau bere, nu îmi place".
Ea a afirmat că are superstiţii înainte de meciuri şi că după meciurile pe care le pierde <urât> îşi aruncă echipamentul.
"Am tabieturi şi am şi superstiţii înainte de meciuri. Îmi aranjez geanta într-un anumit fel, încerc să îmi pun hainele aşa cum le pun în fiecare zi când am meci, păstrez totul la fel. Chris Evert, mi-a povestit Darren, după fiecare meci îşi arunca echipamentul. Îl desfăcea din pungă, juca cu el şi apoi îl arunca. Şi a câştigat enorm. Eu echipamentele pe care le port atunci când pierd un meci urât le arunc direct. Aşa am făcut şi la Roland Garros. Echipamentul de anul ăsta l-am aruncat direct la gunoi. Pentru că te eliberezi cumva, ai senzaţia că dacă îl mai vezi îţi aduce aminte direct de meciul respectiv".
Avantajul în tenis este pentru Halep că în fiecate săptămână o poate , a menţionat fostul lider WTA, adăugând însă că au existat şi meciuri care au afectat-o perioade lungi.
"Cel mai greu meci pentru mine a fost finala de la Roland Garros din 2017, unde pentru mine era foarte clar că îl pot câştiga. După meciul acela am plâns foarte mult. Au fost zile în care mă gtrezeam noaptea şi plângeam, dar nu am renunţat la antrenament. Nu am cedat niciun moment şi sunt convinsă că acele două-trei luni m-au ajutat să pot să câştig anul următor. Nu regret că l-am avut, nu regret nicio secundă, pentru că m-a întărit foarte mult. Acum ştiu ce pot, de ce sunt aici, ce am făcut de-a lungul anilor şi mă simt bine. Nu mă poate dărâma un meci".
Simona Halep a declarat că a progresat mult în ceea ce priveşte atitudinea şi acum îi este ruşine uneori când vede imagini de la meciurile din urmă cu câţiva ani.
"Darren a spus mereu că un antrenor bun trebuie să-l facă pe jucător să-şi dea seama singur de ceea ce face greşit pe teren şi să se corecteze el acolo. Dee aceea nici nu am vrut să facem on-court coaching foarte des. La mine cel mai greu lucru de progresat, cea mai grea parte a fost atitudinea: să nu mai fiu negativistă pe teren, să nu mă mai critic şi atunci când sunt într-un moment greu să fiu eu alături de mine, adică să nu dau şi eu în mine, că suficient dă adversara, suficient dă situaţia respectivă, eu să mă protejez cumva. Aici am progresat mult, dar am şi lucrat cu o doamnă psiholog. Când mă uit la meciurile de acum 2-3 ani mi-e ruşine uneori. Mi-e ruşine de mine că puteam să fac astfel de lucruri, dar nu le controlam foarte bine şi de aceea le făceam, dar încerc să mă accept şi cu momentele acelea".
Halep a mai spus că a ajuns la nivelul la care consideră că are şanse la trofeu la fiecare turneu la care merge.
"După Wimbledon 2-3 luni eram în nori. Nu am mai jucat prea bine, dar eram complet ieşită din stres. Parcă toată greutatea pe care am avut-o ani de zile era departe. Am ajuns la nivelul la care mă gândesc de fiecare dacă când merg la un turneu că am o şansă bună să îl câştig", a afirmat ea, potrivit News.ro.
