Simion: Călinescu a fost o personalitate tragică a culturii române, cu o operă uriașă în spate
Acad. Eugen Simion, președintele Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române, consideră că George Călinescu este o personalitate tragică a culturii române, cu o operă uriașă în spate.
"G. Călinescu a fost o personalitate uriașă a culturii române, un mare critic, un romancier important, un publicist în seria Eminescu — Iorga, cu o operă uriașă în spate", a afirmat Simion, în cadrul unei sesiuni dedicate comemorării a 50 de ani de la moartea marelui critic, desfășurate joi în Aula Academiei Române.
El a amintit și de Călinescu pe care unii îl caracterizează drept "divinul critic", "măscăriciul de serviciu" ori "oportunistul cu titluri academice", subliniind că, deși "un profesor teatral", acesta era "o personalitate incomodă", care se construia pe sine "raportându-se mereu la omul universal".
Vorbind despre reproșurile în legătură cu oportunismul lui G. Călinescu, Eugen Simion a afirmat că acesta este "un caz complicat în cultura română", "un mare spirit pe care istoria nu l-a răsfățat deloc".
Ministrul Culturii, Ioan Vulpescu, a afirmat că "pedagogul național și criticul" G. Călinescu, "o prezență permanentă", "s-a aflat în situația bizară de a fi, concomitent, un autor oficial, adică aflat în libertate, posesor al unor demnități publice în regimul comunist și un scriitor interzis".
Vulpescu a amintit că, deși nu făcuse nicio zi de pușcărie, Călinescu fusese dat afară de la Facultatea de litere, deși deputat în Marea Adunare Națională, îi fusese "făcut praf", la apariție, romanul "Bietul Ioanide", care ulterior fusese retras din librării.
Deși putea publica monografii de scriitori clasici și avea o foarte gustată rubrică în "Contemporanul", îi fusese interzisă "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" timp de 41 de ani, până în anul 1982, când a fost publicată a doua ediție a acesteia, a subliniat ministrul Culturii.
Acesta a evidențiat și înființarea, de către Călinescu, a Institutului de istorie literară, care azi îi poartă numele, "prima structură modernă de cercetare științifică în domeniul umanist din România" și a amintit "jocul complicat de acte de curaj și de concesii surprinzătoare" ale lui Călinescu, atitudini care "i-au făcut rău lui și bine tuturor celor pe care, într-un fel sau altul, i-a protejat".
"Era singurul care le putea oferi, de pildă, unor deținuți politici ca Dinu Pillat sau Ovidiu Papadima posturi de cercetători științifici în Capitală. Și a făcut-o. Era singurul care putea angaja un fiu de preot, agent al răspândirii opiului pentru popor, e vorba de istoricul literar Teodor Vârgolici, un post de asistent de cercetare, în locul stagiului la țară, în noroaiele din creierii munților, sau al șomajului. Și a făcut-o. Era singurul care a înțeles că eliminarea lui Tudor Vianu din facultate era, întrucât Vianu nu era membru de partid, un preludiu la arestarea profesorului și s-a grăbit să-l angajeze la Institut pe un post și cu un salariu echivalent celui de la facultate", a spus Ionuț Vulpescu.
El a invitat Institutul de Istorie și Teorie Literară "G. Călinescu" și Academia Română la elaborarea unei strategii dedicate culturii.
"Intenționez să invit Institutul ca și Academia Română în întregul ei să fie parteneri în demersul Ministerului Culturii de elaborare a unei strategii culturale naționale", a mai spus ministrul Culturii.
Despre actualitatea lui G. Călinescu a vorbit prof. Mircea Martin, membru corespondent al Academiei Române, care a deplâns decăderea cultivării, în plan ideologic și politic, a valorilor naționale și a statului național, considerate de voci occidentale drept piedici în calea globalizării, concept recunoscut și în cultura contemporană.
Considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români, George Călinescu s-a născut la 19 iunie 1899, în București. Personalitate enciclopedică a culturii române — critic și istoric literar, publicist, prozator și poet, traducător și dramaturg—, Călinescu a fost membru titular activ al Academiei Române, ales la 29 mai 1948. Pentru întreaga activitate a fost distins cu Premiul de Stat (1964). A murit la 12 martie 1965, la București. AGERPRES
