Încă de când a aflat despre meteoritul ciudat care a căzut pe Pământ, astrofizicianul Avi Loeb a fost decis să descopere dacă într-adevăr este vorba despre un artefact extraterestru care s-a prăbușit în Oceanul Pacific, relatează cotidianul USA Today, conform G4Media.

Acum, profesorul și astrofizicianul teoretician de la Universitatea Harvard spune că el și o echipă de oameni de știință sunt cu un pas mai aproape de a face această determinare, după ce au recuperat rămășițe suspecte ale meteoritului în luna iunie, în largul coastei Papua Noua Guinee. Marți, Loeb a declarat într-un comunicat de presă că primele analize sugerează că acele mici obiecte metalice sunt de fapt de origine interstelară.

Este posibil ca descoperirile să nu răspundă încă la întrebarea dacă sferele metalice sunt de origine artificială sau naturală, dar Loeb insistă că echipa este acum încrezătoare că ceea ce au găsit nu se compară cu niciun aliaj existent în sistemul nostru solar.

„Aceasta este o descoperire istorică, deoarece reprezintă prima dată când oamenii pun mâna pe materiale provenite de la un obiect mare care a ajuns pe Pământ din afara sistemului solar”, a scris Loeb marți pe Medium, unde a documentat expediția și studiile rezultate. „Succesul expediției ilustrează valoarea asumării de riscuri în știință, în ciuda tuturor șanselor, ca o oportunitate de a descoperi noi cunoștințe.”

Condusă de Loeb, echipa de oameni de știință și cercetători a angajat EYOS Expeditions și s-a îmbarcat în iunie la bordul unei ambarcațiuni numite Silver Star cu destinația Papa Noua Guinee.

În nordul acestei țări, timp de două săptămâni, echipajul, finanțat cu 1,5 milioane de dolari de către antreprenorul Charles Hoskinson, a căutat să recupereze orice rămășițe pe care le-ar putea găsi dintr-un meteorit neobișnuit pe care l-au numit IM1 și care s-a prăbușit în atmosfera Pământului în 2014.

Datele meteoritului înregistrate de senzorii guvernului american au trecut neobservate timp de cinci ani, până când Loeb și Amir Siraj, pe atunci student la Harvard, l-au găsit în 2019 și și-au publicat descoperirile. Cu toate acestea, abia după alți trei ani, Comandamentul Spațial al SUA a anunțat într-o scrisoare din 2022 către NASA că obiectul provenea dintr-un alt sistem solar.

Dezvăluirea a fost o justificare pentru Loeb, co-fondator al Proiectului Galileo, un program de cercetare de la Centrul Harvard-Smithsonian pentru Astrofizică dedicat căutării științifice a tehnologiei extraterestre. Șapte luni mai târziu, el și echipa sa se aflau la 85 de kilometri în largul coastei Insulei Manus, baleind mai mult de 160 de kilometri de fundul oceanului cu o sanie plină de magneți, atașată la un troliu de pe puntea navei.

Ca prin minune, au găsit ceea ce căutau: peste 700 de sfere de dimensiuni submilimetrice, prin 26 de curse cu sania, care sunt atât de minuscule încât este nevoie de un microscop pentru a le vedea.

„Aceasta este o descoperire istorică, marcând prima dată când oamenii dețin materiale de la un obiect interstelar mare”, a declarat Hoskinson într-un comunicat. „Sunt extrem de mulțumit de aceste rezultate ale acestei analize științifice riguroase”.

Nu a fost prima dată când Loeb a teoretizat că un obiect interstelar care intră în sistemul nostru solar ar putea fi un artefact extraterestru.

În 2017, cometa Oumuamua, care în limba hawaiiană înseamnă „cercetaș” sau „mesager”, a fost detectată zburând prin sistemul nostru solar, lăsând oamenii de știință perplecși cu forma și traiectoria sa ciudată.

Dar Loeb a emis ipoteza că cometa – lungă cât un teren de fotbal și subțire ca un trabuc – a reușit să accelereze în timp ce se apropia de Soare, valorificându-și energia solară ca o „pânză ușoară”, nu foarte diferit de modul în care pânza unei nave prinde vântul. Deoarece niciun fenomen natural nu ar fi capabil de o astfel de călătorie în spațiu, Loeb sugera, în esență, că Oumuamua ar fi putut fi o navă spațială extraterestră.

Un studiu din martie a explicat orbita ciudată a cometei printr-un mecanism fizic simplu, considerat a fi comun la multe comete înghețate: degazarea hidrogenului pe măsură ce cometa se încălzea în lumina soarelui.

Fără să se descurajeze, Loeb a început, de asemenea, să studieze în acea perioadă catalogul de mingi de foc de la Centrul pentru Studiul Obiectelor din Apropierea Pământului de la NASA.

Acest lucru i-a condus pe el și pe Siraj să descopere date despre IM1, care fusese detectată pentru prima dată în 2014.

Deși era prea mic pentru a fi observat de telescoape prin reflectarea luminii solare, coliziunea sa cu Pământul a generat o minge de foc strălucitoare înregistrată de senzorii guvernului american. Deoarece meteoritul s-a deplasat cu o viteză de două ori mai mare decât aproape toate stelele din vecinătatea Soarelui, Loeb și Siraj au concluzionat într-un articol publicat în noiembrie în Astrophysical Journal că mingea de foc, ca și Oumuamua, trebuia să fie interstelară.

Primele analize arată că unele sfere de pe traseul meteoritului conțin „abundențe extrem de mari” ale unei compoziții de elemente grele nemaiîntâlnite.

Cercetătorii din echipă spun că această compoziție de beriliu, lantan și uraniu, etichetată drept compoziția „BeLaU”, nu se potrivește cu aliajele terestre naturale de pe Pământ sau cu precipitațiile rezultate în urma exploziilor nucleare. În plus, această compoziție nu se găsește în oceanele magmatice de pe Pământ, nici pe Lună, Marte sau alți meteoriți naturali din sistemul solar.

Se crede că alte elemente au fost pierdute prin evaporare în timpul trecerii lui IM1 prin atmosfera terestră, au declarat cercetătorii, ceea ce i-a determinat să formuleze teoria că sferele ar putea proveni dintr-un ocean de magmă de pe o exo-planetă cu un nucleu de fier din afara sistemului solar.

Analizele continuă pentru a-și da seama de unde provin obiectele în patru laboratoare de la Universitatea Harvard, Universitatea California, Berkeley, Bruker Corporation și Universitatea de Tehnologie din Papua Noua Guinee.

Loeb a mai spus că o lucrare a fost trimisă pentru publicare într-o revistă științifică fără nume.

„Descoperirile demonstrează succesul primei expediții de explorare și deschid calea pentru o a doua expediție pentru a căuta mai multe date”, a declarat într-o declarație coordonatorul expediției, Rob McCallum de la EYOS. „Ne place să facem posibile proiectele clienților noștri oriunde pe Pământ, dar acesta este de neuitat.”