În general liderii naţiunilor, făuritorii de imperii sau în general marile personalităţi au avut parte de funerarii pe măsura rangului şi importanţei lor.

Memoria lor a fost păstrată şi prin intermediul unor ample monumente funerare care să aducă aminte mereu de faptele sau existenţa lor de-a lungul secolelor şi mileniilor.

Culmea, mulţi lideri isgnifianţi au rămas cunoscuţi posterităţi mai ales datorită monumentelor funerare ridicate în memoria lor. Cu toate acestea trei lideri care efectiv au schimbat istoria omenirii au dispărut aproape fără urmă de pe scena istoriei.

Alexandru cel Mare, Attila şi Ghenghis Han trei dintre cei mai importanţi lideri militari ai istoriei, făuritori de imperii şi personalităţi uriaşe ale trecutului au sfârşit în chinuri şi fără nicio urmă. Nu se ştie, nici astăzi, unde au fost înmormânaţi şi nici măcar ce i-a ucis cu adevărat.

Alexandru cel Mare(356 îHr-323 îHr) a fost unul dintre cei mai mari cuceritori ai istoriei. Până la vârsta de 30 de ani a reuşit să cucerească un teritoriu uriaş, iar imperiul său se întindea din Balcani până în Asia Centrală şi Africa de Nord.

La vârsta de 32 de ani, însă, Alexandru Macedon murea fără ca nimeni să mai ştie cauza exactă a decesului. Unii spun că a fost răpus de malaria luată în India, alţii că ar fi fost otrăvit de proprii generali sătui de lupte şi dornici de putere. Sunt şi cei care pun moartea lui Alexandru pe socoteala intoxicaţiei cu alcool, macedoneanul fiind un consumator pătimaş de vin. Niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost însă probată.

Mărturiile epocii arată că Alexandru s-a sfârşit în Babilon, în chinuri, dureri abdominale puternice şi paralizie progresivă. Noile cercetări oferă o nouă pistă în privinţa cauzei morţii lui Alexandru. Acesta ar fi suferit o infecţie cu Campylobacter pylori, spune medicul Katherine Hall de la Universitatea Otago din Noua Zeelandă, o bacterie comună în vremea lui Alexandru.

Infecţia i-ar fi produs Guillain-Barre Syndrome (GBS), o tulburare auto-imună care se manifestă prin dureri abdominale şi paralizie progresivă.

Nici în acest caz nu există dovezi decisive. În plus, nimeni nu ştie unde a fost înmormântat Alexandru cel Mare. Prima dată s-a luat în considerare Babilonul şi Pella, capitala Macedoniei Antice. Ambele variante au fost rapid excluse. Cea mai plauzibilă a fost înmormântarea lui Alexandru într-un mausoleu din Alexandria, în Egipt, oraşul său de suflet, acolo unde a fost considerat un adevărat faraon, adică un zeu printre oameni.

În ciuda săpăturilor organizate în 2019, de Calliope Limneos-Papakosta, directorul Institului de cercetare elenică a Civilizaţiei lui Alexandru, nu a fost încă descoperit mormântul marelui lider macedonean. Alţi cercetători cred că mormântul lui Alexandru a dispărut în vremea împăratului Teodosius, cel care a interzis venerarea zeilor păgâni.

Se spune că mormântul lui Alexandru ar fi fost venerat în Egipt. Cele mai recente ipoteze emise de arheologul Liana Souvaltzi plasează mormântul lui Alexandru cel Mare în vechile fortificaţii egiptene de la Siwa, acolo unde ar fi fost venerat ca urmaş al zeului soare.

Attila (395 dHr-453 dHr) a fost unul dintre cei mai importanţi lideri militari ai istoriei. Născut în triburile hunilor care se stabiliseră pe malurile Dunării şi care acţionau ca federaţi ai ultimilor împăraţi romani, Attila a reuşit ceea ce orice căpetenie barbară abia îndrăznea să viseze. A reuşit să coaguleze toate triburile hunice şi să producă un adevărat cutremur politic şi militar din Asia până la ţărmurile Oceanului Atlantic.

A reuşit să înghenuncheze zeci de popoare, sute de triburi şi mai ales să dea o lovitură puternică Imperiului Roman. Pe timpul vieţii sale, Attila a fost stăpânul unui imperiu uriaş controlat cu diplomaţie, dar şi cu forţa militară a călăreţilor săi războinici. După stăpânirea lui Attila, lumea nu a mai fost la fel, acesta producând o fractură ireparabilă în destinul Imperiului Roman şi al Europei.

Sfârşitul lui Attila a venit brusc într-un moment în care se pregătea de noi campanii şi de noi cuceriri. În anul 453 dHr, Attila avea 47 de ani şi se căsătorea cu cea de-a 300-a soţie, o tânără dintr-un neam germanic cucerit. După banchetul de nuntă, cei doi soţi s-au retras. Attila ar fi adormit de la prea mult vin băut. La un moment dat însă a suferit o hemoragie puternică.

„O arteră i-a cedat brusc. Attila zăcea întins pe spate şi a fost sufocat de un torent de sânge, care în loc să-şi găsească loc prin nări, s-a întors către plămâni şi stomac”, scria istoricul Edward Gibbon în ”The Decline and Fall of the Roman Empire”.

O parte a istoricilor spun că Attila a murit efectiv de la prea multă băutură. Pe scurt, o arteră i-a cedat de la hipertensiune. Acesta ar fi suferit de boli cronice cauzate de excesul de băutură din ultimii 10 ani de viaţă. Alţii cred că Attila suferea de cancer la gât. Sunt şi cei care avansează ipoteza otrăvirii. Tânăra mirească s-ar fi răzbunat pentru înrobirea poporului său.

Moartea lui Attila rămâne însă un mister. La fel şi locul unde a fost îngropat. Se spune că trupul său a fost băgat în trei sicrie, unul în celălalt. Legendele spun că toţi cei care l-au înmormântat au fost ucişi. Nici până astăzi nu se ştie, nici măcar nu se bănuieşte locul.

Ghenghis Han a trăit în Asia Centrală în secolul al XIII-lea şi a fost unul dintre cei mai mare cuceritori ai tuturor timpurilor. Se numea de fapt Temujin şi provenea din triburile mongole care-şi aveau sălaşurile pe malurile râului Onon, în nordul Mongoliei de astăzi. S-a născut probabil în 1162 şi era fiul unui şef de trib.

Raşid ed-din, un cronicar iranian spunea că Temujin era diferit de ai săi. Era înalt şi avea părul roşcat şi ochii verzi. După moartea tatălui său a avut o copilărie şi o tinereţe grea. Dar era inteligent şi bun războinic. Până la 42 de ani a reuşit să unească toate triburile mongole şi turcice din stepele Asiei Centrale într-o confederaţie deosebit de puternică. Atunci Temujin primeşte supranumele de Ghenghis Han şi pleacă într-o campanie fără precedent de cucerire a lumii. Cu ajutorul armatelor sale de călăreţi a cucerit un teritoriu vast de la Marea Caspică şi până la Marea Chinei. În plus, a pus bazele cuceririlor din vest, către stepele nord-pontice şi Europa.

Ghenghis Han a schimbat istoria popoarelor asiatice, dar şi a celor central şi est-europene, prin moştenirea sa politică şi militară. În anul 1227, la vârsta de aproximativ 65 de ani, Ghenghis Han murea în capitala uriaşului său imperiu. Moartea sa venea într-un moment total nepotrivit. Trupele sale luau cu asalt China, urmărind cucerirea regiunii Xia.

„Istoria lui Yuan”, un important izvor chinezesc, arată că împăratul mongol s-a îmbolnăvit subit. A făcut febră puternică, a început să vomite şi să acuze puternice dureri abdominale. A murit în chinuri în câteva zile. Se presupune că a murit fie de la febră tifoidă, fie de la ciumă bubonică. Alte surse contemporane arătau că de fapt marele lider mongol ar fi murit din cauza unei răni infectate din luptele contra Chinei.

Alte surse, fanteziste, susţin că a fost castrat de ultima sa soţie. Totodată, mormântul lui Ghenghis Han este total necunoscut. Ar fi fost îngropat în secret tocmai ca adversarii să afle cât mai târziu că liderul mongol a murit. În plus, nu ar fi fost un lucru bun pentru moralul trupelor care luau cu asalt regiunea Xia. Nici până astăzi nu se ştie unde se află înmormântat Ghenghis Han.