O serie de eșecuri operaționale și ale serviciilor de informații, precum și vulnerabilități de securitate au deschis calea pentru incursiunea îndrăzneață a militanților islamici palestinieni Hamas în sudul Israelului, sâmbătă, potrivit evaluărilor preliminare a patru înalți oficiali israelieni din domeniul securității care au făcut declarații sub rezerva anonimatului pentru NYT.

Cu puțin timp înainte ca atacatorii din Gaza să pătrundă în Israel sâmbătă în zori, serviciile de informații israeliene au detectat o creștere a activității în cadrul unora dintre rețelele militante pe care le monitorizează. Realizând că se întâmplă ceva neobișnuit, au trimis o alertă soldaților care păzeau frontiera cu enclava Gaza, potrivit a doi oficiali israelieni de rang înalt din domeniul securității.

Doar că aceștia nu i-au dat curs, ceea ce înseamnă că fie nu au primit mesajul, fie nu l-au citit.

La scurt timp, Hamas, grupul care controlează Gaza, a trimis drone pentru a dezactiva stațiile de comunicații celulare și turnurile de supraveghere ale armatei israeliene instalate de-a lungul frontierei, împiedicându-i ofițerii de serviciu să monitorizeze zona cu ajutorul camerelor video. Totodată, dronele au distrus mitralierele telecomandate pe care Israelul le instalase pe barierele sale fortificate, eliminând pe această cale un mijloc cheie de combatere a unui atac terestru.

Aceste atacuri au deschis calea luptătorilor Hamas, care au putut să se apropie, să arunce în aer părți din gardul securizat și să îl dărâme în mai multe locuri cu o ușurință surprinzătoare, permițând ca mii de teroriști palestinieni să se reverse prin spărturi.

Incursiunea Hamas este considerată cea mai serioasă breșă în apărarea israeliană din ultimii 50 de ani și una de natură să zdruncine sentimentul de siguranță al națiunii. Timp de câteva ore, cea mai puternică armată din Orientul Mijlociu a fost lipsită de puterea de a riposta împotriva unui inamic mult mai slab, lăsând comunitățile fără apărare în fața unor teroriști care au ucis peste 900 de israelieni, au răpit cel puțin 150 de persoane, au invadat patru tabere militare și s-au răspândit pe mai mult de 50 de kilometri pătrați de teritoriu israelian.

Cei patru oficiali au declarat că succesul atacului Hamas, pe baza evaluării lor timpurii, și-a avut rădăcina într-o serie de eșecuri de securitate ale comunității de informații și ale armatei israeliene, între care: eșecul serviciilor de a monitoriza canalele de comunicare cheie folosite de atacatorii palestinieni; încrederea excesivă în echipamentele de supraveghere a frontierelor; gruparea comandanților într-o singură bază, cea care a fost invadată în faza de deschidere a incursiunii, împiedicând comunicarea cu restul forțelor armate; disponibilitatea de a lua ca atare afirmațiile liderilor militari din Gaza, făcute pe canale private - și despre care palestinienii știau că sunt monitorizate - că nu se pregăteau de luptă.

„Cheltuim miliarde peste miliarde pentru a strânge informații despre Hamas. Apoi, într-o secundă, totul se prăbușește ca piesele de domino”, a apreciat Yoel Guzansky, un fost oficial de rang înalt din cadrul Consiliului Național de Securitate al Israelului.

Premisele primului eșec au fost pregătite înainte cu câteva luni, în măsura în care șefii securității israeliene au făcut presupuneri incorecte cu privire la amploarea amenințării pe care Hamas o reprezenta pentru Israel.

Hamas a rămas în afara a două lupte în ultimul an, permițând Jihadului Islamic Palestinian, un grup armat mai mic din Gaza, să se confrunte singur cu Israelul. În același timp, luna trecută, liderii Hamas au pus capăt unei perioade de revolte de-a lungul frontierei, în cadrul unui acord mediat de Qatar, dând impresia că nu urmăreau o escaladare.

„Hamas este foarte, foarte reținută și înțelege implicațiile unei noi provocări”, declara Tzachi Hanegbi, consilierul pentru securitate națională al Israelului, într-un interviu radiofonic cu șase zile înainte de asalt.

În plus, când oficialii israelieni din domeniul serviciilor de informații i-au informat săptămâna trecută pe șefii structurilor de securitate cu privire la cele mai urgente amenințări la adresai țării, aceștia s-au concentrat pe pericolele reprezentate de militanții libanezi de-a lungul graniței de nord.

Hamas este descurajată, au spus responsabilii cu informarea, potrivit unuia dintre oficialii de securitate care au vorbit sub anonimat cu NYT.

În convorbirile telefonice pe care le-au purtat în timp ce erau interceptați, agenții Hamas au dat senzația că încearcă să evite un alt război cu Israelul atât de curând după ce au fost afectați de cel mai recent conflict, din mai 2021, care a durat aproape două săptămâni, potrivit a doi dintre oficialii israelieni. Serviciile de informații israeliene, au spus aceștia, analizează acum dacă aceste convorbiri au fost reale sau înscenate.

Eșecul operațional

Următorul eșec a fost operațional.

Doi dintre oficiali au declarat că sistemul israelian de supraveghere a frontierei se baza aproape în întregime pe camere, senzori și mitraliere operate de la distanță.

Comandanții israelieni au devenit mult prea încrezători în invincibilitatea lui. Aceștia credeau că combinația dintre supravegherea la distanță, armele, barierele de la suprafață și zidul subteran anti-tuneluri făcea improbabilă infiltrarea în masă, reducând astfel necesitatea ca un număr semnificativ de soldați să fie staționați de-a lungul liniei de frontieră propriu-zise.

Odată sistemul pus în funcțiune, armata israeliană a început să reducă numărul de soldați de acolo, mutându-i în alte zone de interes, inclusiv în Cisiordania, potrivit lui Israel Ziv, un general-maior în retragere, fost comandant al forțelor terestre din sud și fost șef al Diviziei de Operațiuni a IDF (2003-2005), în prezent convocat în trupele de rezervă din cauza războiului.

„Rărirea forțelor părea rezonabilă din cauza construcției gardului și a aurei pe care au creat-o în jurul acestuia, ca și cum ar fi fost invincibil, că nimic nu ar fi putut să-l treacă”, a subliniat el.

Doar că sistemul de control de la distanță avea o vulnerabilitate: la rândul lui putea fi distrus de la distanță.

Hamas a profitat de această slăbiciune trimițând drone aeriene pentru a ataca turnurile de telefonie mobilă care transmiteau semnale către și de la sistemul de supraveghere, potrivit oficialilor și, de asemenea, imaginilor filmate de drone difuzate sâmbătă de Hamas și analizate de New York Times.

Fără semnale celulare, sistemul era inutilizabil. Soldații staționați în sălile de control din spatele liniilor de front nu au primit alarme care să-i anunțe că gardul care separă Gaza de Israel a fost încălcat; totodată, nu au putut viziona înregistrări video care să le arate pe unde atacatorii Hamas doborau baricadele. În plus, bariera s-a dovedit a fi mai ușor de străpuns decât se așteptau oficialii israelieni.

Acest lucru a permis celor peste 1.500 de luptători din Gaza să treacă prin aproape 30 de puncte de-a lungul graniței, unii dintre ei în deltaplane care au zburat deasupra baricadelor, și să ajungă la cel puțin patru baze militare israeliene fără a fi interceptați.

Fotografii împărtășite de unul dintre oficialii israelieni au arătat că zeci de soldați israelieni au fost apoi împușcați în timp ce dormeau în dormitoarele lor. Unii erau încă îmbrăcați în lenjerie intimă.

Al doilea eșec operațional a fost gruparea liderilor diviziei armatei din Gaza într-o singură locație de-a lungul frontierei. Odată ce baza a fost invadată, majoritatea ofițerilor superiori au fost uciși, răniți sau luați ostatici, potrivit a doi dintre oficialii israelieni.

Această situație, combinată cu problemele de comunicare cauzate de atacurile cu drone, a împiedicat un răspuns coordonat; de pildă, toți cei aflați de-a lungul graniței nu au putut să înțeleagă întreaga amploare a asaltului, inclusiv comandanții care s-au grăbit din alte părți ale Israelului pentru a lansa un contraatac.

„A fost foarte dificil să înțelegem imaginea completă a diferitelor atacuri teroriste", a declarat generalul de brigadă Dan Goldfuss, un comandant israelian care a ajutat la conducerea contraatacului.

La un moment dat, pe teren, generalul a întâlnit - din întâmplare - un comandant din altă brigadă. Acolo și atunci, cei doi bărbați au decis ad-hoc ce sate vor încerca să recucerească unitățile lor.

"Am decis doar între noi", a spus generalul. „Și așa ne-am mișcat, de la un sat la altul".

Toate acestea au însemnat că a fost dificil, mai ales în primele etape, să fie transmisă gravitatea situației către înaltul comandament militar de la Tel Aviv.

În consecință, nimeni de acolo nu a simțit nevoia imediată de o acoperire aeriană masivă și rapidă, deși pe rețelele de socializare apăreau relatări de atacuri în multe comunități. A fost nevoie de ore pentru ca Forțele Aeriene să ajungă deasupra zonei, chiar dacă există baze la doar câteva minute de zbor, potrivit a doi dintre oficialii israelieni și supraviețuitori ai atacurilor.

„Zidul de oțel”

În 2021, Israelul anunța finalizarea „gardului său inteligent”, o barieră de circa 64 de kilometri lungime de-a lungul Fâșiei Gaza, care include o barieră subterană din beton, a relatat WP, care a publicat o hartă cu punctele în care l-au străpuns teroriștii Hamas.

Proiectul a fost prezentat public în 2016, după ce Hamas a folosit tuneluri subterane pentru a ataca forțele israeliene în războiul din 2014. Construirea gardului a necesitat peste 140.000 de tone de fier și oțel, potrivit Reuters, și instalarea a sute de camere, radare și senzori. Accesul în apropierea gardului, pe partea din Gaza, a fost permis doar fermierilor pe jos. Pe partea israeliană, au fost amplasate turnuri de observare și dune de nisip pentru a monitoriza amenințările, respectiv a încetini intrușii.

În 2021, ministrul apărării de atunci, Benny Gantz, a declarat că bariera a interpus un „zid de oțel" între Hamas și sudul Israelului.