Una dintre întrebările esențiale pe care și le pun în aceste zile experții în sănătate legat de pandemia COVID-19: „Cât de letal este coronavirusul?”. Pornind de la această dilemă, doctorul John Lee, fost consultant al Serviciului Național de Sănătate din Marea Britanie, subliniază o serie de aspecte importante într-un articol de opinie publicat în The Spectator .

John Lee spune că există o neconcordanță între măsurile restrictive impuse de autorități la nivelul populației, în special baricadarea în case, și statisticile care circulă pe surse oficiale.

„Cel mai simplu mod de a judeca dacă avem o boală excepțional de letală este să analizăm ratele de deces”, scrie doctorul britanic.

„Mor acum mai multe persoane decât ne-am aștepta să moară de obicei într-o săptămână sau o lună? Statistic, ne-am aștepta ca aproximativ 51.000 de persoane să moară în Marea Britanie luna aceasta. La data la care scriu acest articol (sâmbătă, 28 martie – n.r.), 422 de decese sunt legate de Covid-19 – deci 0,8 la sută din totalul preconizat.  Pe plan global, ne-am fi așteptat ca 14 milioane să moară (nu din cauza Covid-19 – n.r.) în primele trei luni ale anului. Cele 18.944 de decese provocate de coronavirus la nivel mondial reprezintă 0,14 la sută din totalul respectiv. Aceste cifre ar putea să crească, dar sunt, în acest moment, mai mici decât alte boli infecțioase cu care trăim (cum ar fi gripa). Nu sunt niște cifre care ar provoca, în sine, reacții globale drastice.”

Redăm integral restul argumentației:

Cifrele inițiale raportate din China și Italia au sugerat o rată a decesului de la 5% la 15%, similară gripei spaniole. Având în vedere că au crescut exponențial cazurile, acest lucru a indicat pericolul unor rate de deces cărora niciun sistem de asistență medicală din lume n-ar putea să le facă față. Nevoia de a evita acest scenariu justifică măsurile implementate: se crede că gripa spaniolă a infectat, între 1918 și 1920, aproximativ 500 de milioane de oameni și a provocat 50 de milioane de decese. Am dezvoltat planuri de urgență pandemice, gata de a intra în acțiune în cazul în care acest lucru se va întâmpla din nou.

În momentul scrierii acestui articol, cele 422 de decese din Marea Britanie și 8.077 de cazuri cunoscute dau o rată aparentă a decesului de 5%. Acest lucru este adesea citat ca fiind un motiv de îngrijorare, în contrast cu rata mortalității gripei sezoniere, care este estimată la aproximativ 0,1%. Dar ar trebui să analizăm foarte atent datele. Sunt aceste cifre cu adevărat comparabile?

Majoritatea testelor din Marea Britanie au avut loc în spitale, unde există o concentrație mare de pacienți predispuși la efectele oricărei infecții. După cum știe oricine a lucrat cu oameni bolnavi, orice regim de testare efectuat doar în spitale va supraestima virulența unei infecții. De asemenea, avem de-a face doar cu acele cazuri Covid-19 care au făcut ca oamenii să fie suficient de bolnavi sau suficient de îngrijorați ca să poată fi testați. Vor fi mai mulți însă care nu știu că au virusul, cei fără simptome sau cu simptome ușoare.

De aceea, când Marea Britanie a avut 590 de cazuri diagnosticate, Sir Patrick Vallance, consilierul științific principal al guvernului, a sugerat că cifra reală era probabil între 5.000 și 10.000 de cazuri, de zece până la 20 de ori mai mare. Dacă are dreptate, rata mortalității din cauza acestui virus este probabil să fie de 10 până la 20 de ori mai mică, să spunem – de la 0,25 la 0,5 la sută. Aceasta plasează rata mortalității Covid-19 în intervalul asociat cu infecții precum gripa.

Există însă o altă problemă, potențial și mai gravă: modul în care sunt înregistrate decesele. Dacă cineva moare din cauza unei infecții respiratorii în Marea Britanie, cauza specifică a infecției nu este de obicei înregistrată, cu excepția cazului în care boala este o „boală notabilă” rară. Deci, marea majoritate a deceselor respiratorii din Marea Britanie sunt înregistrate ca bronhopneumonie, pneumonie, bătrânețe sau o denumire similară. Nu testăm cu adevărat gripa sau alte infecții sezoniere. Dacă pacientul are, să zicem, cancer, o boală neuronală motorie sau o altă boală gravă, aceasta va fi înregistrată ca fiind cauza morții, chiar dacă boala finală a fost o infecție respiratorie. Aceasta înseamnă că certificatele britanice sub-consemnează, în mod normal, decesele înregistrate din cauza infecțiilor respiratorii.

Acum, uitați-vă la ce s-a întâmplat de la apariția Covid-19. Lista bolilor notificate a fost actualizată. Această listă – care conține și variola (care a dispărut de mai mulți ani), și antrax, bruceloză, ciumă și rabie (pe care majoritatea medicilor din Marea Britanie nu le vor vedea niciodată în întreaga lor carieră) – a fost modificată pentru a include Covid-19. Dar nu gripa. Asta înseamnă că fiecare test pozitiv pentru Covid-19 trebuie notat într-un mod care pur și simplu nu se aplică gripei sau majorității altor infecții.

În climatul actual, oricine este testat pozitiv pentru Covid-19, va fi cu siguranță adus la cunoștința personalului clinic care are grijă de acesta: dacă unul dintre acești pacienți moare, personalul va trebui să înregistreze Covid-19 pe certificatul de deces – contrar obișnuințelor privind majoritatea infecțiilor de acest gen. Există o diferență mare între Covid-19 care a cauzat moartea și Covid-19 găsit la cineva care a murit din alte cauze. Consemnarea Covid-19 poate întreține aparența unui număr tot mai mare de decese, indiferent dacă acest lucru este adevărat sau nu. Poate părea mult mai letală decât gripa pur și simplu din cauza modului în care sunt înregistrate decesele.

Dacă luăm măsuri drastice pentru a reduce incidența Covid-19, rezultă că decesele vor scădea și ele. Riscăm să fim convinși că am evitat ceva care nu a fost niciodată cu adevărat atât de sever pe cât ne temeam. Acest mod neobișnuit de a raporta decesele Covid-19 explică constatarea clară a faptului că majoritatea victimelor sale au condiții subiacente – și ar fi în mod normal predispuse la alte virusuri sezoniere, care nu sunt înregistrate niciodată ca o cauză specifică a decesului.

Să luăm în considerare și graficele Covid-19, care arată o creștere exponențială a cazurilor și a deceselor. Pot arăta alarmant. Dar dacă am urmări gripa sau alte virusuri sezoniere în același mod, am vedea și la ele o creștere exponențială. De asemenea, vom vedea unele țări în spatele altora și rate de mortalitate izbitoare. Centrele pentru Controlul Bolilor din Statele Unite, de exemplu, publică estimări săptămânale ale cazurilor de gripă. Ultimele cifre arată că, din septembrie, gripa a infectat 38 de milioane de americani, a internat 390.000 și a ucis 23.000. Acest lucru nu provoacă o alarmă publică, deoarece gripa este familiară.

Datele despre Covid-19 diferă în mod sălbatic de la o țară la alta. Uitați-vă la cifrele pentru Italia și Germania. În momentul scrierii acestui articol, Italia are 69.176 de cazuri înregistrate și 6.820 de decese, o rată de 9,9%. Germania are 32.986 de cazuri și 157 de decese, o rată de 0,5%. Credem că tulpina de virus este atât de diferită în aceste țări din apropiere, încât practic reprezintă diferite boli? Sau că populațiile sunt atât de diferite în sensibilitatea lor la virus, încât rata de deces poate varia mai mult de 20 de ori? Dacă nu, ar trebui să bănuim o eroare sistematică, și anume că datele Covid-19 pe care le vedem din diferite țări nu sunt direct comparabile.

Priviți alte rate: Spania 7,1%, SUA 1,3%, Elveția 1,3%, Franța 4,3%, Coreea de Sud 1,3%, Iran 7,8%. S-ar putea foarte bine să comparăm merele cu portocalele. Înregistrarea cazurilor în care a existat un test pozitiv pentru virus este un lucru foarte diferit de înregistrarea virusului ca principală cauză de deces.

Dovezile timpurii din Islanda, o țară cu o organizație foarte puternică pentru testarea largă a populației, sugerează că până la 50% din infecții sunt aproape complet asimptomatice. Restul sunt, în marea lor majoritate, relativ minore. De fapt, cifrele Islandei, 648 de cazuri și două decese, dau o rată de deces de 0,3%. Pe măsură ce testarea populației va deveni mai răspândită în alte părți ale lumii, vom găsi o proporție tot mai mare de cazuri în care infecțiile au apărut deja și au provocat doar efecte ușoare. De fapt, pe măsură ce trece timpul, acest lucru va deveni adevărat la modul general, deoarece majoritatea infecțiilor tind să scadă în virulență pe măsură ce epidemia progresează.

Un indicator destul de clar este moartea. Dacă o nouă infecție cauzează moartea multor persoane în plus (spre deosebire de o infecție prezentă la oameni care ar fi murit oricum), atunci va provoca o creștere a ratei totale de deces. Însă nu am văzut încă dovezi statistice pentru decese în exces, în oricare parte a lumii.

Covid-19 poate compromite în mod grav tractul respirator la unii pacienți, în special la cei cu probleme toracice și la fumători. Persoanele în vârstă sunt probabil mai expuse riscurilor, așa cum sunt expuse infecțiilor de orice fel. Vârsta medie a celor care mor în Italia este de 78,5 ani, cu aproape nouă din zece decese în rândul celor peste 70 de ani. Speranța de viață în Italia este de 82,5 ani. Dar lucrurile nu sunt egale atunci când un nou virus sezonier își face debutul.

Cu siguranță pare rezonabil, acum, ca un anumit grad de distanțare socială să fie menținut o perioadă, în special pentru persoanele în vârstă și pentru imunitate. Dar, atunci când sunt introduse măsuri drastice, acestea ar trebui să se bazeze pe dovezi clare. În cazul Covid-19, dovezile nu sunt clare. Blocarea Marii Britanii a fost transmisă prin raportarea la ceva ce s-ar putea întâmpla. Trebuie cunoscute mai multe privind aceste modele.

În mare parte, reacțiile la Covid-19 par explicat prin faptul că urmărim acest virus într-un mod în care nu a mai fost urmărit niciun virus. Scenele de la spitalele italiene au fost șocante și alimentează televiziunile sumbre. Dar televiziunea nu este știință.

În mod clar, diferitele blocaje vor încetini răspândirea Covid-19, astfel încât vor fi mai puține cazuri. Când vom relaxa măsurile, vor mai fi mai multe cazuri. Dar acest lucru nu trebuie să fie un motiv pentru a menține blocajul: răspândirea cazurilor este doar ceva de care să ne temem dacă avem de-a face cu un virus neobișnuit de letal. Acesta este motivul pentru care modul în care înregistrăm datele va fi extrem de important. Dacă nu restrângem criteriile pentru înregistrarea morții provocate doar acest virus (spre deosebire de faptul că este prezent la cei care au murit din alte motive), cifrele oficiale pot arăta mult mai multe decese cauzate de virus decât se întâmplă de fapt. Și atunci? Cum măsurăm consecințele asupra sănătății atunci când le confiscăm oamenilor viața, locul de muncă, timpul liber pentru a-i proteja de o amenințare anticipată? Cine provoacă până la urmă mai puțin rău?

Dezbaterea morală nu este viață vs. bani. Este VIAȚĂ vs. VIEȚI. Va fi nevoie de luni, poate chiar de ani, pentru a putea evalua implicațiile mai largi a ceea ce facem acum. Deteriorarea educației copiilor, excesul de sinucideri, creșterea problemelor de sănătate mintală, eliminarea resurselor pentru alte probleme de sănătate cu care ne confruntăm. Și cum rămâne cu efectele asupra producției alimentare și a comerțului global, care vor avea consecințe necuantificabile pentru oamenii de toate vârstele, poate mai ales în economiile în curs de dezvoltare?

Guvernele de pretutindeni spun că răspund la dovezile științei. Politicile din Marea Britanie nu sunt din vina guvernului. Ei încearcă să acționeze responsabil pe baza sfaturilor științifice date. Dar guvernele trebuie să-și amintească că știința pripită este aproape întotdeauna știință proastă. Am decis asupra unor politici de o magnitudine extraordinară, fără dovezi concrete privind excesul de daune care s-a produs deja și fără o examinare adecvată a științei folosite pentru a le justifica.

*** Iată ce ne spun statisticile despre situația deceselor din Italia. Aproape că nu mai știi ce să crezi

Distribuie Distribuie Comentarii