Futurologul Tanja Shindler lucrează cu Comisia Europeană, e fondator al Futures2All şi colaborează cu o serie de organizaţii pentru a pentru a formula viitoruri dezirabile. De asemenea, e vicepreşedinte al Asociaţiei Futuriştilor Profesionişti.
Ce este forseight-ul
Ca disciplină, foresight-ul a apărut în anii 1950, prima oară în Armata Americană, în încercarea de a anticipa scenarii de viitor, într-o perioadă complicată, la începutul Războiului Rece. Pe plan academic, sunt câteva universităţi din lume care au departamente, oameni şi certificări care se axează pe foresight. În SUA e University of Houston, în Europa – Oxford, Copenhagen Institute for Future Studies şi University of Turku în Finlanda.
În proiectele sale, Tanja colaborează cu institute dedicate futurologiei, altfel spus ştiinţei care se ocupă cu studiul, explorarea şi cercetarea viitorului. Futurologia utilizează, printre altele, matematica, statistica, dar şi analize de probabilităţi şi analiza efectelor în încercarea de a anticipa ceea ce urmează şi de a prezenta posibilele variante de viitor.
„Lucrez cu Comisia Europeană ca expert în metodologia de foresight şi ca specialist în gândirea viitorurilor pentru viitoruri participative. Facilitez ateliere de viitor participativ pentru Comisia Europeană şi derulăm proiecte pentru a genera poveşti despre viitor dintr-o multitudine de surse, cum ar fi proiectul storriesfrom2050.com şi, de asemenea, găzduim o platformă comunitară globală în care explorăm viitoruri alternative pentru Europa - futures4europe.org. Toate aceste proiecte oferă informaţii comisarilor UE pentru a modela strategia pe termen lung a Horizon Europe şi pentru a contribui la politicile UE. De asemenea, co-găzduiesc comunitatea globală Futures Space, unde creăm perspective asupra viitorurilor dintr-o multitudine de surse”, explică nemţoaica.
„Viitorul este încă nescris”
Tanja spune că viitorul nu poate fi anticipat cu exactitate, oricât de exacte ar fi calculele şi de complexă ar fi metodologia utilizată. În schimb, pot fi anticipate mai multe posibile viitoruri, în funcţie de datele problemei, iar în funcţie de fiecare scenariu se pot gândi şi soluţiile.
„Viitorul este încă nescris. De aceea, nu poate fi prezis şi nu există informaţii despre viitor încă. Singura modalitate de a arunca o privire în viitor este să aduci împreună mulţi oameni diferiţi care pot oferi perspective multiple cu privire la dezvoltările emergente. Cu toţii avem prejudecăţi formate de trecutul nostru, cultura şi modul în care gândim. Având conversaţii despre viitor cu diferite părţi interesate explorăm nuanţe şi posibilităţi ale viitorului. Fiecare viitor are un drum individual şi diferite trenduri care îl duc într-acolo. Imaginându-ne rezultatul, putem anticipa care eveniment prezent va conduce către care viitor şi, prin urmare, suntem mai bine pregătiţi pentru perturbări. Cu toate astea, este imposibil de prezis rezultatul final la un moment dat”, subliniază tânăra.
Futurologul Tanja Shindler. FOTO Arhivă personală
Chiar dacă viitorul nu poate fi prezis cu exactitate, futurologia poate să ofere scenarii diverse, nu neapărat 100% exacte. Aici intervine experienţa şi calitatea futurologilor.
„Cum menţionam anterior, foresight-ul nu este despre predicţii, ci despre explorarea viitorurilor alternative şi a posibilelor efectele ale acestora. Ne antrenează creierele să rămânem capabili de acţiune şi să vedem lumea din perspective diferite. Construirea de scenarii este o metodă care ajută această gândire. Cu toate acestea, calitatea unui scenariu nu este evaluat prin apropierea de predicţie, ci prin diversitatea faţetelor şi reacţiilor pe care le stârneşte în noi. Atunci când ne gândim la acţiunile noastre în avans, putem reacţiona mai rapid la evenimente neprevăzute şi să ne îndreptăm către un viitor dezirabil.”
Un război catastrofal
Într-o perioadă în care războiul din Ucraina deţine capul de afiş „detronând” pandemia, Tanja este mai degrabă rezervată. Tânăra atrage atenţia că astfel de conflicte, aşa cum au loc de altfel la ora actuală şi în alte părţi ale Terrei, dar care sunt mai interesante publicului, pot duce la adevărate catastrofe în timp, mergând până al dispariţia umanităţii.
„Cred că războiul din Ucraina se bazează pe un vechi narativ despre prieteni şi duşmani. Dacă ne uităm doar la o faţă a monedei, nu vom putea rezolva conflictual. În schimb, trebuie să ne gândim la cum ar ar arăta o lume în care temerile fiecărei părţi sunt liniştite şi libertatea, pacea şi diplomaţia sunt folosite pentru a modela viitorul. Războiul din Ucraina nu este doar un război împotriva unei ţări, este un război împotriva următoarei generaţii. Ne confruntăm deja cu impactul uriaş al schimbărilor climatice, distrugerea cauzată de război şi resursele necesare pentru a reconstrui acest dezastru, arată doar gândirea pe termen scurt şi egoistă a actualilor noştri lideri. Distrugerea nu are loc numai în Ucraina, ci în prezent în toată lumea. Dacă nu începem să ne gândim la consecinţe pe termen lung, dispariţia umanităţii este inevitabilă”, atenţionează Tanja.
„În primul rând, pentru a evita conflictual, trebuie să fim deschişi şi să ne dorim să înţelegem ambele părţi, decât să ne gândim în termini de negru şi alb, corect şi greşit şi să încercăm să vedem toate punctele de vedere, chiar dacă nu suntem de acord cu ele. În al doilea rând, trebuie să începem să ne gândim la viitorul pe termen lung pe care ni-l dorim cu toţii. Pe oricine ai întreba de un viitor promiţător, mă îndoiesc că ar susţine războiul, omorârea sau orice formă de atac. Mai degrabă şi-ar imagina pace, familie, conexiune şi iubire. Întrebarea este: dacă suntem cu toţi de acord că ne dorim un viitor pozitiv, ce trebuie să depăşim pentru a-l obţine? Cum putem găsi o modalitate diplomatică de a promova un viitor sustenabil şi paşnic, care să ţină seama de modul în care lăsăm planeta noastră generaţiei următoare şi cum ne putem ajuta reciproc să ne înţelegem temerile, dorinţele şi nevoile?”, punctează nemţoaica.
De aici şi până la un scenariu catastrofal nu mai este atât de mult. Riscul unui nou război mondial, care s-ar transforma într-un război nuclear, nu este deloc neglijabil.
„Lucrurile nebuneşti sunt făcute de oameni supăraţi, dar mai ales de oameni care nu au nimic de pierdut sau care nu văd altă cale de a-şi salva faţa sau chiar viaţa. Deci întrebarea este foarte complicată. În prezent, se susţine că sporirea puterii militare permite naţiunilor să rămână puternice şi să îşi îmbunătăţească poziţia de negociere împotriva dictaturii. Dar dacă mai multe arme înseamnă într-adevăr pace, îndrăznesc să mă îndoiesc. Întrebarea, pe termen lung, este: poate omenirea să fie de acord să construim împreună un viitor mai bun sau suntem sortiţi să ne distrugem pe noi înşine?”, se întreabă retoric Tanja.
Unde poate ajunge omenirea
Şi pentru că omenirea nu este pândită doar de riscul unui război global devastator, Tanja Schindler nu scapă din vedere nici alte posibile scenarii cu impact asupra umanităţii. Apariţia unor noi pandemii, foametea sau mişcările sociale provocate de creşterea necontrolată a preţurilor şi de sărăcirea populaţiilor sunt doar câte scenariile care pot să se întrevadă, ţinând cont de cursul evenimentelor.
„Evenimentele neaşteptate şi incerte fac întotdeauna parte din jocul scenariului. Le numim wild cards şi ar trebui să fie luate în considerare pentru a promova rezilienţa. Scenariile nu sunt despre probabilităţi, ci mai degrabă despre multiple rezultate posibile viitoare. Cu cât sunt jucate mai multe scenarii, cu atât creierul nostru face faţă mai bine evenimentelor imprevizibile”, punctează tânăra.
Practic, spune ea, cel mai mare duşman al omului este chiar omul. Asta în lipsa gândirii pozitive şi a iresponsabilităţii unora care nu se gândesc la răul pe care îl cauzează.
„De ceea ce ar trebui să ne temem cel mai mult este umanitatea însăşi. Trăim acum în epoca antropocenului, primul capitol din istoria planetei Pământ în care oamenii lasă o amprentă ireversibilă. Prin industrializare şi consum mare de energie, am schimbat atmosfera planetei noastre, provocând schimbări climatice, fenomene meteorologice severe şi dezastre. Pentru a ne proteja, trebuie să ne gândim la cele mai nefavorabile scenarii şi să discutăm despre cum le putem preveni.
Mai important, trebuie să ne gândim la un viitor pozitiv pe care vrem să-l creăm şi în care să trăim şi la modul în care acţiunile noastre de astăzi pot deschide calea către un viitor mai bun, nu unul catastrofal. Este responsabilitatea noastră să avem grijă de planeta noastră, astfel încât următoarea generaţie de oameni să se poată bucura de ea şi să protejeze natura şi toate celelalte fiinţe vii. Prin urmare, trebuie să luăm în considerare consecinţele pe termen lung ale acţiunilor noastre zilnice”, a încheiat Tanja.
