Securitatea Israelului este un element al „rațiunii de stat” a Germaniei este o declarație a fostului cancelar german Angela Merkel, adoptată apoi de principalii politicieni ai țării.

Însă formularea prezintă probleme, iar în contextul actual este criticată ca fiind o dovadă a unei implicări mult prea ample a Germaniei în politica din Orientul Mijlociu.

Sintagma a fost reluată de cancelarul Olaf Scholz, în fața parlamentului german, Bundestag, pe 12 octombrie a anului trecut. La cinci zile după masacrul Hamas din Israel, Scholz a spus că inimile tuturor germanilor sunt „grele în fața suferinței, terorii, urii și disprețului pentru vieți omenești”.

Și apoi a rostit o frază notabilă: „Securitatea israeliană este rațiunea de stat a Germaniei.” Cu alte cuvinte, însăși existența Germaniei era legată de securitatea Israelului, apreciază Der Spiegel .

Formularea lui Scholz a fost aproape identică cu cea pe care Angela Merkel a folosit-o în timpul celebrului său discurs în fața parlamentului israelian, Knesset, în 2008.

„Ce înseamnă declarația? Este un element al doctrinei politicii externe? Este un cec în alb pentru Israel, care să permită țării să se adreseze Germaniei în orice moment?”, sunt întrebări ridicate de publicația germană.

Cu privire la această formulare, fostul cancelar Helmut Schmidt (social-democrat) a spus că Merkel a prezentat „o noțiune de înțeles din punct de vedere emoțional, dar stupidă, care ar putea avea consecințe extrem de grave”.

Și președintele german Frank-Walter Steinmeier (SPD), fost ministru de externe al lui Merkel, și-a exprimat îndoiala că aceasta a fost „pe deplin conștientă de importanța acelei fraze”.

Pentru a căuta înțelesul expresiei lui Merkel, Der Spiegel arată că a examinat documente clasificate din celebrele hârtii WikiLeaks și a discutat cu mai multe persoane din Germania și Israel, inclusiv diplomați, actuali și foști politicieni, înalți oficiali ai Cancelariei și Ministerului german de Externe și cu oficiali de informații. Aproape toți au dorit să fie citați anonim, iar fostul cancelar Angela Merkel a refuzat o întâlnire pe acest subiect.

A trimis-o la înaintare pe Beate Baumann, fostul său director de cabinet și cel mai apropiat confident politic. Aceasta a fost de acord să răspundă la întrebări dacă nu va fi citată direct.

Merkel și relația sa deosebită cu Israelul

Relațiile cu Israelul au fost extrem de importante pentru Merkel, scrie Der Spiegel. Ea a apreciat poziția Israelului ca singura democrație din Orientul Mijlociu și a apreciat diversitatea societății israeliene, frumusețea peisajului și obiectivele istorice. În timpul mandatului ei, Merkel s-a jucat chiar cu ideea de a se muta în Israel pentru o perioadă după ce s-a retras din politică – în special în kibutzul Sde Boker, unde a locuit fondatorul statului israelian David Ben-Gurion.

Tatăl ei a devenit pastor ca răspuns la Holocaust, iar uciderea în masă a evreilor a fost un subiect discutat frecvent în casa copilăriei sale din Templin.

În aprilie 2005, înainte de primul mandat al lui Mekel, a apărut un eseu al lui Rudolf Dressler, fost parlamentar SPD și acum ambasador al Germaniei la Tel Aviv. Dressler a scris că este îngrijorat de antisemitismul german și a concluzionat: „Existența sigură a Israelului este în interesul național al Germaniei și, prin urmare, este un element al rațiunii noastre de stat”.

Conceptul de „rațiune de stat” a fost adoptat în „limbajul CDU”, mai ales că fostul cancelar Helmut Kohl și fondatorul partidului, Wolfgang Schäuble, au utilizat frecvent termenul.

Sensul precis al termenului în sine a fost subiectul unor dezbateri în rândul academicilor de când a fost folosit în Germania, în secolul al XVII-lea. Mulți credeau că este un apel adresat conducerii politice de a acorda prioritate intereselor statului mai presus de considerente precum legea și morala.

Politicienii moderni, însă, folosesc expresia atunci când vorbesc despre interese vitale.

Pe lângă acestea, Mekel declara înainte de alegerile pe care le-a câștigat în 2005 că „Responsabilitatea Germaniei pentru unificarea europeană, pentru parteneriatul transatlantic, pentru existența Israelului – toate acestea fac parte din rațiunea de stat a țării noastre și o parte din motivul partidului nostru ca bine."

Declarația punea Israelul la nivel cu NATO și Uniunea Europeană, dar a trecut în mare parte neobservată.

Cum a folosit Merkel „rațiunea de stat” pentru a ajuta Israelul

De Spiegel leagă sitagma „rațiune de stat” și de importul submarinelor Dolphin de către Israel din Germania, cea mai importantă contribuție a Germaniei la securitatea statului evreu.

Dar astfel de livrări încălcau în mod clar legile germane referitoare la exporturile de arme, scrie publicația. Predecesorul lui Merkel, Gerhard Schröder, s-a dovedit dispus să trimită două astfel de submarine în Israel. „Sharon mi-a cerut să o întreb pe Merkel dacă susține acordul cu submarinele”, spune fostul viceprim-ministru al Israelului, Ehud Olmert. „Merkel a spus că, dacă Schröder ar fi autorizat afacerea, atunci ea era în mod natural în favoarea ei”.

Schröder a avut contractele semnate în ultimele zile ale mandatului său, iar apoi Merkel le-a implementat. Câțiva ani mai târziu, ea spunea la un eveniment organizat de revista pentru femei Brigitte: „Securitatea Israelului este, pentru noi, o parte a rațiunii noastre de stat. Asta se vede, de exemplu, în faptul că am vândut submarine către Israel în repetate ocazii”.

În prima sa vizită în Israel în calitate de cancelar, din 2006, Merkel a ezitat să aibă o întâlnire cu liderii Hamas. Potrivit unui raport confidențial al SUA, ea s-a opus includerii grupului islamist în buletinul de vot, în primul rând. Ea credea, așa cum spun oamenii apropiați citați de Der Spiegel, că Hamas a vrut să o folosească ca pârghie împotriva Israelului și a Autorității Palestiniene.

Dar nici nu a vrut să respingă pur și simplu oferta unei întâlniri pentru că Hamas câștigase alegerile. Ea a trimis un mesaj că Hamas trebuie să recunoască mai întâi dreptul Israelului la existență sau cel puțin să facă pași clari în această direcție. Discuțiile nu au avut loc niciodată.

În cadrul discuțiilor de atunci, potrivit unei surse diplomatice a SUA, Olmert i-a spus lui Merkel că este pregătit să parcurgă „un drum lung, lung cu palestinienii”, dar nu și cu Hamas. Când israelienii i-au cerut să lucreze pentru a menține unitatea UE în ceea ce privește sancțiunile împotriva Hamas, ea a spus în public că este o „chestiune de principiu” să evite negocierile cu Hamas până când grupul va recunoaște Israelul.

La doar câteva luni mai târziu, fostul cancelar Schröder a cerut Israelului să negocieze cu Hamas fără nicio condiție prealabilă. Trei parlamentari ai SPD și ai FDP au primit chiar și un ministru Hamas la Berlin, spre iritația lui Merkel. Dacă securitatea Israelului este amenințată de Hamas, spune ea, „atunci nu poate exista nicio toleranță”.

O serie de oficiali de rang înalt din Ministerul de Externe și Cancelarie au fost apoi nemulțumiți când Merkel a spus în timpul unui interviu din vara anului 2006 la postul public german ZDF: „Existența Israelului face parte din rațiunea noastră de stat”.

Războiul din Liban și solicitarea Israelului de trimiterea a unor trupe germane

Tot în 2006, Israelul a lansat o campanie de bombardamente în Liban, a închis spațiul aerian al acestui stat, a instituit o blocada maritimă și, în cele din urmă, a trimis trupe peste graniță. După doar câteva zile, opinia publică globală a fost puternic împotriva Israelului. Merkel a avertizat că nu trebuie uitat cine a declanșat violența, dar a cerut și Israelului să mențină distrugerea „cât mai minimă posibil”.

Olmert a întrebat apoi dacă Merkel ar fi pregătită să trimită soldați germani să participe la o misiune de menținere a păcii a ONU la granița dintre Israel și Liban.

Ar fi fost o senzație: soldați din Bundeswehr, armata germană participând – la 60 de ani după Holocaust – la „forța care protejează Israelul”, așa cum a descris-o Olmert.

Merkel și-a exprimat îngrijorarea că trupele germane s-ar putea găsi într-o situație la graniță în care ar putea trage în israelieni, i-a spus ea premierului israelian, care este inacceptabilă.

Trimiterea trupelor germane la graniță nu ar fi fost niciodată susținută de o majoritate parlamentară – o cerință în Germania pentru toate desfășurările militare.

Fuad Siniora, șeful guvernului pro-occidental din capitala libaneză Beirut, i-a cerut lui Merkel să medieze conflictul. Spre surprinderea cancelarului, Olmert a acceptat să ridice blocada atâta timp cât Bundeswehr a luat parte la eforturile de a reduce contrabanda cu arme.

În cele din urmă, două fregate germane, împreună cu bărci cu motor și alte nave, s-au îndreptat pentru a participa la o misiune ONU de patrulare a coastei Libanului.

În mai multe interviuri dar și în parlament, Merkel a căutat să obțină sprijin pentru misiune folosind motivul formulării „rațiune de stat” pentru sprijinirea Israelului.

Întâlnirea de taină dintre Merkel și Ehud Olmert

La vizita inaugurală în funcția de prim-ministru a lui Olmert la Berlin Merkel a mers singură la hotelul unde era cazat acesta, ca să poată vorbi în privat. Personalul de securitate al lui Olmert nu a recunoscut-o și s-au năpustit spre Merkel și au înconjurat-o, scrie Der Spiegel. Olmert a trebuit să clarifice confuzia.

Cei doi au petrecut apoi trei ore discutând despre Liban și despre procesul de pace. Din acel moment, Merkel i-a trimis frecvent pe consilierul ei pentru securitate Christoph Heusgen și pe expertul în Orientul Mijlociu Jens Plötner – care este acum consilierul pentru securitate al cancelarului Olaf Scholz – în regiune pentru a oferi asistență în negocierile dintre Olmert și președintele palestinian Mahmoud Abbas. Astăzi, apropiații lui Merkel spun că pentru ea, sprijinirea Israelului pentru a ajunge la o soluție cu două state a fost un element central al înțelegerii ei a motivului formării statului.

Într-un discurs adresat colegilor membri de partid, Merkel a spus: „Securitatea Israelului ca stat evreu nu este negociabilă pentru noi. Este ceva pe care îl lămurim clar tuturor din lume”.

Sprijinirea Israelului la ONU împotriva Iranului

În discursul său din 2007 la Adunarea Generală a ONU, Merkel a folosit pentru prima dată motivul formării statului Israel ca rațiune de stat a Germaniei. La acea vreme, președintele iranian Mahmoud Ahmadinejad accelera programul nuclear și amenințase că va distruge Israelul. El îi scrisese chiar și o scrisoare lui Merkel în acest sens la care ea a refuzat să răspundă.

„Fiecare cancelar german dinaintea mea și-a asumat responsabilitatea specială a Germaniei pentru existența Israelului”, a spus ea, ca parte a pledoariei sale ca Iranul să fie împiedicat să construiască o armă nucleară . „Face parte din rațiunea de stat a țării mele”.

Însă Merkel nu a reușit să facă niciun plan pentru un posibil război între Iran și Israel. Arsenalul Berlinului a constat în întregime din sancțiuni economice atunci când a fost vorba de a împinge Iranul spre compromis.

În timpul mandatului ei, exporturile germane către Iran s-ar micșora la o treime din volumul anterior.

O jumătate de an mai târziu, Merkel avea să țină un discurs în fața parlamentului din Israel.

Președintele forului legislativ israelian, Dalia Itzik, a invitat-o pe Mekel la cea de-a 60-a aniversare de la întemeierea Israelului, primind-o cu cuvintele: „Am schimbat regulile pentru tine”. Până în acel moment, numai șefilor de stat li s-a permis să vorbească în parlamentul israelian.

Merkel a vorbit timp de 24 de minute, discutând despre lecțiile Shoah-ului, lupta împotriva antisemitismului și relația germano-israeliană. Termenul de rațiune de stat a venit în minutul 19. Merkel a citat aproape exact din discursul său la ONU, inclusiv promisiunea: „Securitatea Israelului nu este negociabilă pentru mine, în calitate de cancelar german”.

„A fost un sentiment ciudat: pe de o parte, o femeie care reprezenta oamenii care doreau să ne extermine; pe de altă parte, acest sentiment că era ca o soră mai mare care dorește să ne protejeze”, a spus șefa parlamentului Israelian.

"Merkel a fost afectată de întrebări cu privire la modul în care una dintre cele mai luminate națiuni din lume a vrut să extermine un întreg popor. Cred că a înțeles asta și a acționat în consecință", a mai spus aceasta.

Itzik crede că fraza despre rațiunea de stat a Germaniei este una puternică : „Depășește considerațiile cu privire la modul în care acest lucru sau altul ar putea fi benefic”.

Însă, în timpul vizitei inaugurale a lui Netanyahu la Berlin, Merkel l-a avertizat pe acesta că „fereastra de oportunitate” pentru procesul de pace se închide și că trebuie să se oprească colonizarea din Cisiordania. Netanyahu a rămas neclintit.

Negocieri cu Netanyahu

Mai târziu, Merkel s-a gândit să facă livrările de arme către Israel să depindă de concesiile către palestinieni. Când Netanyahu a întrebat despre un nou submarin nuclear, Merkel a amânat luarea unei decizii cu privire la finanțare. Nava a costat în jur de 400 de milioane de euro, iar Germania urma să acopere o treime din prețul de achiziție.

În cele din urmă, ea a acceptat. Pe 20 martie 2012 a fost semnat contractul pentru al șaselea submarin. Pe germani se poate conta orice ar fi, se spunea la Ierusalim.

Cu toate acestea, Israelul a făcut o singură concesie: eliberarea veniturilor fiscale înghețate ale palestinienilor. A fost un mic succes, dar părea puțin probabil să se poată obține mai mult.

După cum notează un raport confidențial al SUA, Olmert le-a spus vizitatorilor la doar câteva zile după discursul lui Merkel: Merkel este un „prieten adevărat” al Israelului. „Dar la sfârșitul zilei, SUA contează.”

La doar câteva săptămâni după acordul cu submarinele, noul președinte german, Joachim Gauck, a vizitat Israelul.

La Ierusalim, Gauck a spus public că nu este înclinat să „își imagineze orice scenariu care ar pune Germania într-un punct dificil atunci când a fost vorba de punerea în aplicare politică a declarației lui Merkel că securitatea israeliană face parte din rațiunea de stat a Germaniei”. Cu alte cuvinte, Merkel mersese prea departe.

Mai târziu, Gauck avea să regrete alegerea cuvintelor sale. În principiu, el a susținut punctul de vedere al lui Merkel – spre deosebire de majoritatea germanilor. Într-adevăr, Merkel nu ar putea niciodată să convingă mai mult de o treime dintre compatrioții săi de responsabilitatea specială a Germaniei pentru securitatea israeliană.

Relații tensionate cu Netanyahu

Merkel a continuat să emită mai multe mustrări publice la adresa politicii de colonizare a Israelului , iar când Netanyahu a făcut încă o călătorie la Berlin, ea a spus în fața camerelor: „Am fost de acord să nu fim de acord”.

Netanyahu, între timp, s-a plâns de modelele de vot ale Germaniei la ONU, spunând că este „dezamăgit”. Aproximativ 138 de țări, de exemplu, au votat în favoarea rezoluției de a acorda Autorității Palestiniene „statutul de observator de stat nemembru”. Germania, însă, se abținuse, ceea ce a creat o anumită consternare. Până atunci, Merkel fusese văzută ca un aliat de încredere al israelienilor în organizațiile internaționale.

De fapt, Merkel a simțit că sprijinirea Israelului la ONU este esențială – dar ea a fost la fel de dedicată unei soluții cu două state. Un astfel de rezultat, ar spune ea în stilul ei unic, a fost „fără alternativă”.

Franciscanii i-au acordat lui Merkel Lampa Păcii, o replică a dispozitivului de pe mormântul Sfântului Francisc de Assisi, în 2018. Același premiu fusese acordat în trecut regretatului lider palestinian Yasser Arafat și fostului președinte israelian Shimon Perez. În discursul său de acceptare, Merkel și-a repetat afirmația „că securitatea israeliană face parte din rațiunea de stat a Germaniei”.

Declarația a venit într-un moment în care relația ei cu Netanyahu era la un nivel scăzut .

Cu un an înainte, Merkel anulase chiar consultările anuale guvernamentale pe care le introdusese în 2008. Oficial, anularea s-a datorat conflictelor de programare, dar, spune Der Spiegel, a venit ca răspuns la politicile de reglementare ale lui Netanyahu. Oamenii apropiați lui Merkel spun astăzi: De câte ori mai trebuiau să spună că au fost de acord să nu fie de acord?

Faptul că ea a început totuși să folosească mai des formularea referitoare la rațiunea de stat a Germaniei a venit probabil ca răspuns la evoluțiile interne. Era neliniștită de creșterea antisemitismului în Germania.

„Rațiunea de stat” preluată de alții după plecare lui Merkel

Politicienii din aproape toate partidele au început să folosească formularea. A apărut în rezoluția Bundestag-ului privind mișcarea de boicot anti-israelian BDS în 2019, care a primit sprijin din partea tuturor partidelor, cu excepția extremei drepte Alternativa pentru Germania (AfD) și a Partidului de extremă stângă. Actuala coaliție de guvernare l-a inclus și în acordul său de coaliție: „Pentru noi, securitatea Israelului este o rațiune de stat”.

În concluzie, scrie Der Spiegel, rațiunea de stat poate include atât de multe: livrarea de submarine, trimiterea de trupe sau doar câteva cuvinte politicoase de sprijin. În calitate de cancelar, Merkel a arătat calea, iar formularea și-a dezvoltat propria dinamică. Ceea ce explică și de ce cancelarul Scholz a revenit la formularea după atacul terorist din 7 octombrie al Hamas. Este poziția germană.

Însă poziția Israelului este diferită. „În circumstanțe normale, nu avem nevoie de sprijinul nimănui. Și nu există nimic din punct de vedere militar pe care Germania să ni-l ofere, oricum, să nu putem obține din Statele Unite”, spune fostul prim-ministru Olmert. Și totuși, formularea lui Merkel are valoare: ca „sprijin moral”.