Pe 16 noiembrie 1979 pleca din stație primul metrou bucureștean care transporta călători. Oficial, în exploatare, primul tronson al Magistralei I a fost dat la data de 19 noiembrie 1979.

Pe parcursul celor 8,1 km, cât măsura primul tronson al Magistralei I, erau șase stații – Semănătoarea, Grozăvești, Eroilor, Izvor, Piața Unirii, Timpuri Noi – plus un depou. Până la data de 19 decembrie 1979, când a fost oficial tăiată panglica de inaugurare a metroului, acesta a circulat cu călători, „fiind singurul metrou din lume, care, în perioada de probe a funcționat in acest mod”, scrie Ilie Tănăsache în volumul despre istoria metroului românesc.

Ideea de a introduce metroul în Bucureşti datează de la începutul secolului al XX-lei şi îi aparţine tânărului student de atunci, Dimitrie Leonida. Între 1934 şi 1936 se cristalizează şi opinia realizarii unor linii de transport în comun subteran cu trenuri sau tramvaie electrice.

Izbucnirea celui de-Al doilea Război Mondial a lăsat pe plan secund planurile măreţe ale inginerilor. Ele sunt reluate, în comunism, de Nicolae Ceauşescu care reuşeşte să mobilizeze oamenii şi să adune toate resursele necesare. În 1975, începe să ne construiască metroul. Scopul acestui mijloc de transport era să transporte oamenii din cartierele-dormitor la fabrici.

antierul lucrărilor de la metrou semăna mai mult cu o exploatare minieră FOTO comunismulinromania

În anul 1977 a fost înființată „Întreprinderea de Exploatare a Metroului” (I.E.M.B.) în subordinea Ministerului Transporturilor – Departamentul Cailor Ferate.

În 16 noiembrie 1979, din Depoul Ciurel a plecat în stația Semănătoarea primul tren de metrou care, de la peron a primit primii călători. Până la data de 19 decembrie 1979, când s-a tăiat oficial panglica, metroul a funcționat cu călători, fiind singurul metrou care în perioada de probe a funcționat astfel.

Primul tunel a fost gata la sfârşitul anului ’78, începutul lui ’79, Timpuri Noi – Semănătoarea, inclusiv Depoul Ciurel. Seria 0, de 12 vagoane duble începuse să vină la începutul anului ’79 şi presiunea era asupra celor din întreprinderea de exploatare să-l pună în funcţiune. N-au putut să facă asta pentru că problemele tehnice, precum supratensiunile de comutatie, nu se rezolvaseră.

175.000 de călători într-o singură zi

La fiecare inaugurare a unui tronson de metrou, a venit tovarăşul, numai că, tocmai la prima, n-a venit în ziua de 16. „I-a fost frică. A lăsat o vreme să circule, şi pe 19 decembrie, am inaugurat oficial. Se găsise o formulă: s-a dat drumul „experimental cu public”. Era presiunea aşa de mare asupra tovarăşilor, încât au făcut tot posibilul să-i facă o bucurie lui Ceauşescu. A venit când s-a convins că metroul merge. Îmi aduc aminte că dumnică, 17 noiembrie 1979 am avut 175 de mii de călători, în cele şase staţii. Era curiozitate mare să se vadă metroul”, a povestit ing. Octavian Udrişte.

Decembrie 1979. Inaugurarea oficială a metroului din Bucureşti. FOTO Comunismul în România

Al doilea tronson de metrou, Timpuri Noi – Republica, s-a dat în exploatare la sfârşitul anului 1981. Cu o noapte înainte de inaugurare, Nicolae Ceauşescu a trimis Securitatea care verificat traseul şi a ţinut vagoanele sub pază.

În anii '80, viteza de construire a reţelei (4 km/an) plasa metroul bucureştean pe locul doi în lume, după cel din Ciudad de Mexico.