Matei Corvin, regele Ungariei cu origini românești, a ridicat cea mai puternică armată de mercenari a Evului Mediu. Formată din oameni căliți în focul luptei, bine echipați și plătiți, regele Ungariei, a semănat teroare în Europa Centrală. Ba chiar a reușit imposibilul, cucerind Viena.

Statuia ecvestră a lui Matei Corvin din Cluj Napoca FOTO Adevărul

Europa secolului al XV lea era un loc al violenței și al luptelor pentru putere între feudali și regi. În special, Europa Centrală și Est-Centrală era marcată de războaiele religioase din Sfântul Imperiul Romano-German dar și de presiunea constantă a otomanilor, care forțau constant porțile bătrânului continent. La toate acestea se adăugau tulburările interne, revolte al nobilimii și lupte pentru tron. În această lume brutală, armatele formate din soldații cei mai experimentați și bine echipați puteau face mereu diferența. Acest lucru îl știa și Matei Corvin, singurul rege cu origini românești ajuns pe tronul Regatului Ungariei. Acesta era fiul celebrului Ioan de Hunedoara, mare feudal transilvănean, regent al Ungariei și erou al creștinătății. Matei Corvin a luat tronul, după o tinerețe zbuciumată într-un context dinastic dificil pentru Coroana Maghiară.

Matei Corvin , deși nu făcea parte dintr-o dinastie celebră la nivel european, a dat o strălucire aparte Ungariei, atât din punct de vedere politic, dar mai ales militar și cultural. Matei Corvin a reușit ceea ce nici Soliman Magnificul sau celebrul vizir Kara Mustafa, cu armate ce depășeau suta de mii de soldați, nu au fost în stare. Mai precis, a cucerit Viena și a ocupat o bună parte din Austria, domeniul tradițional al Habsburgilor, împărații romano-germani. Matei Corvin a deținut și coroana Boemiei, dar și ale altor teritorii ocupate cu forța armelor. Totul a fost posibil și datorită unui corp de mercenari cu un renume aparte în istoria militară a Europei Medievale. Se numea Fekete Sereg, adică ”Legiunea Neagră” și era formată din războinici de elită, veterani de pe câmpurile de luptă ale Europei. Creație absolută a regelui Matei Corvin, ”Legiunea Neagră" era probabil cea mai de temut armată permanentă din Europa acelor vremuri. Pentru întreținerea ei, regele Ungariei a trebuit să mărească taxele.

Un rege care a vrut să nu mai depindă de marii feudali

Matei Corvin, atunci când a ajuns pe tronul Ungariei, a găsit sistemul feudal obișnuit în majoritatea țărilor central și vest-europene de ridicare la oaste. Evident cu diferențele regionale și etnice de rigoare. Sistemul era cel lăsat de înaintașul său, Sigismund de Luxemburg. Mai precis, mare parte a armatei erau compusă din steagurile nobiliare, dar și din „militia portalis”, adică oștenii pe care fiecare senior era obligat să-i trimită la oaste, odată ce aceasta era convocată de rege. Pe scurt, steagurile nobiliare erau formate din armata personală a fiecărui feudal. Acesta venea de obicei, în funcție de rang și avere însoțit de câțiva cavaleri, scutieri și un număr de infanteriști. Cei mai săraci feudali, veneau în persoană, cu cel mult un scutier. Totodată, seniorii prin „militia portalis”, lege votată de Dieta Regatului Ungariei în 1397, proprietari de domeniii feudale erau nevoiți să trimită câte un arcaș pentru fiecare 20 de parcele țărănești deținute. Sau la fiecare 20 de iobagi aflați pe domeniul său, trebuia să trimită un arcaș.

Dacă avea, de exemplu, 100 de parcele țărănești, trebuia să trimită la oastea regală convocată, 5 arcași. Armata feudală, prin lege, putea fi convocată doar pe timp de 15 zile și nu putea părăsi granițele regatului. La rândul lor, milițiile țărănești erau prost organizate și puțin eficiente. Regele Matei Corvin era nemulțumit de această organizare greoaie și puțin eficientă, mai ales în condițiile în care bande de dezertori sau bandiți făceau ravagii în nordul țării, turcii amenințau din sud, iar monarhul Ungariei avea și oarece lucruri de rezolvat cu Frederic III de Habsburg,împăratul romano-german. Acesta din urmă, tânjea după și după tronul Ungariei. În plus, marii magnați maghiari erau puși în permanență pe revoltă și nu de puține ori au dat lovituri de stat, pentru a-și impune pretendenții la tron. Pentru asta, regele Matei Corvin avea nevoie de o armată puternică, permanentă, aflată mereu la dispoziția sa. Nu și-a dorit o armată clasică de mercenari, ci un corp de elită cu ajutorul căruia să se impună atât în fața feudalilor cât și a inamicilor externi.

”Legiunea Neagră”, un regiment al bastarzilor și al așilor războiului medieval

„Legiunea neagră" a Ungariei, a fost o armată în adevăratul sens al cuvântului. Era formată însă exclusiv din mercenari. Erau „soldați ai norocului„ din cele mai fierbinți zone de război, luptători cu forță fizică, experiență foarte mare și o pricepere aparte în meseria armelor. Majoritatea erau cehi, sârbi, slovaci, polonezi și nemți. Din 1480, în ”Legiunea Neagră” au fost acceptați și ungurii. Această puternică armată formată din aproximativ 28.000 de luptători. Majoritatea o forma cavaleria, adică 20.000 de oameni. Infanteria era formată din 8000 de războinici. Această armată era condusă de Ioan Haugwitz ”Cel Negru", de unde s-ar fi tras și numele companiei. Ioan Haugwitz era un mercenar neamț cu o experiență vastă, un veteran al războaielor din Boemia. Această forță considerabilă era creația lui Matei Corvin, bazată pe strategii inovatoare, cu mult înaintea timpului său. De la tatăl său, Matei Corvin a învățat importanța armelor de foc, dar și a tactii husite. A împărțit infanteria în două. Adică în „armati”, luptători care intrau pe câmpul de luptă cu o mare varietate de arme, inclusiv halebarde sau lănci. Erau o forță dinamică care spărgeau linia de luptă a inamicului.

Cealaltă categorie era reprezentată de „clipeati", cu pavise, adică scuturi de mari dimensiuni, în spatele cărora se puteau adăposti. Aceștia erau partea defensivă a armatei. Bine echipați și protejați cu armură, aceștia ofereau protecție celorlalți și totodată reprezentau o adevărată fortăreață umană. ”Scuturile mari alăturate, în formație circulară, dau impresia unui fort și asemeni unor ziduri, acești infanteriști trebuie să ofere protecție celorlalți, ca în spatele unor fortificații.(...)Noi credem că această infanterie greu înarmată este ca un zid, care niciodată nu dă înapoi. Chiar dacă sunt măcelăriți până la ultimul”, scria Matei Corvin regelui Ferdinand I al Neapolelui. În rândurile acestor soldați greu înarmați, apărați de pavize, se găseau și mulți arbaletieri, dar, mai important, mulți archebuzieri. Era o armă nouă a acelor vremuri, iar Matei Corvin s-a folosit din plin de ea.

La fiecare soldat greu înarmat, era câte un archebuzier, care trăgea de la adăpostul pavizei. Era ceva extraordinar pentru secolul al XV lea. La rândul său, cavaleriea era împărțită între cavalerie greu înarmată, celebrii cavalerii medievali, specializați în șarje devastatoare, și cavaleria ușoară, mobilă, rapidă, capabilă să flancheze și să urmărească inamicul. Matei Corvin este cel care a introdus în această armată permanentă husarii. Numele acestora vine de la cuvântul „huszár”, care înseamnă „douăzeci" în limba maghiară, făcând referire la sistemul de recrutare al șerbilor de pe domenii. Pentru întreținerea acestei armate uriașe de mercenari, Matei Corvin a ridicat taxele. În plus, le-a cerut marilor feudali să nu mai vină la oaste. În schimb trebuia să-și plătească prezența în bani, pentru a-și întreține mercenarii. Se spune că regele cheltuia mai mult de jumătate din veniturile sale anuale pentru a plăti soldele războinicilor din „Legiunea Neagră”. Fiecare cavalerist era plătit cu 5 florini pe lună, o sumă importantă la aceea vreme.

”Legiunea Neagră", la treabă: regele Ungariei cucerește Boemia și Austria

Soldații din ”Legiunea Neagră” și-au arătat pe deplin valoarea mai ales în timpul războaielor din 1468 și 1478 cunoscut drept Războiul Boemiei și cel din 1477și 1488, pentru cucerirea Austriei. Matei Corvin, la fel ca predecesorul său, Sigismund de Luxemburg, dorea să dețină cât mai multe coroane și să transforme Regatul Ungariei într-o putere dominantă la nivelul Europei Centrale. În anul 1468, Matei Corvin pleacă asupra Boemiei. Cu ajutorul armatei sale cucerește Moravia și Silesia, ajungând în cele din urmă să ajungă și rege al Boemiei. Mai apoi, în 1485, cucerește și Viena. Era o realizare militară incredibilă. Este recunoscut de Ferdinand al III lea și ca rege al Austriei. Cu doar câțiva ani înainte, cu ajutorul armatei sale formidabile, Matei Corvin îi bate și pe turcii care invadaseră Transilvania, îi umilește în bătălia de la Câmpia Pâinii în anul 1479. „Legiunea Neagră" va fi desființată după moartea lui Matei Corvin, în anul 1490.