În fiecare an, pelerinajul de la Sfânta Parascheva adună sute de mii de credincioși la Iași, fiind cel mai mare eveniment religios din România. Tradițiile, minunile și semnificațiile legate de această sărbătoare, care are o istorie de secole, rămân profund ancorate în sufletele românilor.

Biserica Ortodoxă Română prăznuiește, an de an, pe 14 octombrie sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași. În cinstea ei, timp de o săptămână, are loc un pelerinaj în „Cetatea Moldovei”, care în acest an a început pe 8 octombrie 2024.

Astăzi, 12 octombrie, rândul pelerinilor care așteaptă să se închine la Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva și la cele ale Sfântului Pantelimon depășește 6 kilometri.

Moaștele Sfintei Parascheva, considerate făcătoare de minuni , au fost aduse din Constantinopol acum 383 de ani și sunt punctul central al acestei procesiuni, care este cea mai mare din țară datorită numărului mare de participanți și a profundei semnificații spirituale pentru credincioși. Tradiția pelerinajului are rădăcini adânci, dar nimeni nu poate preciza exact când a început. Cu toate acestea, chiar și în timpul regimului comunist, pelerinajul a continuat, iar după Revoluție a crescut în amploare.

Iar la acest pelerinaj 2024, care are loc la Catedrala Mitropolitană Iași, pelerinii au ocazia să se închine nu doar la moaștele Sfintei Parascheva, ci și la cele ale Sfântului Pantelimon , aduse special de la Mănăstirea „Sfântul Pavel” din Muntele Athos. Ambele sfinte moaște sunt recunoscute pentru ajutorul oferit celor aflați în suferință trupească și sufletească.

Părintele Gabriel Cazacu de la Mănăstirea Cașin a oferit pentru „Adevărul” explicații detaliate despre importanța acestei sărbători pentru credincioșii ortodocși și despre istoria moaștelor Sfintei Parascheva, care atrag în fiecare an un număr impresionant de pelerini.

Cine a fost Sfânta Cuvioasă Parascheva

Sfânta Cuvioasă Parascheva este prăznuită în fiecare an, pe 14 octombrie, în calendarul ortodox, amintește părintele Gabriel Cazacu. Potrivit acestuia, Parascheva s-a născut din părinți foarte credincioși în localitatea Epivata, lângă Constantinopol (actualul Istanbul), și a primit o educație aleasă. Fratele ei mai mare, la rândul său foarte evlavios, a ales viața monahală. Încă din copilărie, Parascheva a fost profund atrasă de biserică, participând cu regularitate la slujbe.

„Conform tradiției, la vârsta de 10 ani, în timp ce se afla în Biserica Maicii Domnului din Vlaherne (din Istanbulul de astăzi - n.red.), a auzit citatul din Evanghelia după Marcu 8:34: «Cine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze». Acest îndemn al Mântuitorului a trezit în ea o chemare puternică”, spune părintele Cazacu.

După ce părinții i-au murit de tineri, Parascheva și-a împărțit averea săracilor și a plecat la Constantinopol, unde a intrat în Mănăstirea Haricleea. „A petrecut acolo cinci ani în rugăciune, post și desăvârșire, după care a plecat în Țara Sfântă”, adaugă părintele.

Părintele Gabriel Cazacu subliniază și că, după perioada petrecută la Ierusalim, Sfânta Parascheva s-a retras în pustiul Iordanului, urmând calea Sfântului Ioan Botezătorul, dar și a Sfintei Maria Egipteanca: „A dus o viață de post, rugăciune și priveghere, renunțând la grijile lumești și dedicându-se cu totul Domnului. La vârsta de 25 de ani, într-o noapte, un înger i-a apărut în vis și i-a îndrumat să se întoarcă acasă. A ascultat această chemare, revenind mai întâi la Biserica Maicii Domnului din Vlaherne și apoi în Epivata, localitatea ei natală, unde a continuat să trăiască în rugăciune și anonimat. A trecut la Domnul la o vârstă fragedă, la doar 25 de ani”.

Semnificația numelui, minunile și legenda descoperirii moaștelor Sfintei Parascheva

Preotul Gabriel Cazacu explică faptul că numele de „Sfânta Parascheva” se traduce din limba greacă prin „Sfânta Vineri”. În greacă, „paraschevi” înseamnă „vineri”.

În legătură cu minunatele întâmplări asociate cu sfânta, părintele Cazacu povestește că, după moartea sa, trupul Paraschevei a fost îngropat, dar nu s-a mai știut nimic despre el, pentru o lungă perioadă.

Una dintre minuni care îi sunt atribuite este legată de un marinar care a murit pe mare, iar trupul său a fost adus la țărm de valuri. Acesta a fost descoperit de un sihastru, care, cu ajutorul unor credincioși, l-a îngropat pe malul mării. Cu toate acestea, în timp ce săpau, oamenii au dat peste trupul Sfintei Parascheva, dar nu l-au scos din pământ.

După câteva nopți, două persoane au avut un vis neobișnuit. „Creștinul Gheorghe și creștina Eftimia au primit, în vis, un îndemn de la un înger, care le-a spus să scoată trupul sfintei, explicându-le că aceasta este «Împărăteasa și Mireasa Domnului». S-au dus la preoții din localitate pentru a le povesti, iar, cu mare fast, Sfânta a fost dezgropată, iar moaștele ei, plăcut mirositoare, au fost depuse spre închinare în biserica locală”, amintește părintele Gabriel Cazacu.

În biserica locală, moaștele Sfintei Parascheva au rămas timp de 200 de ani. Ulterior, împăratul Ioan Asan al II-lea le-a mutat în localitatea Târnovo, în perioada Țaratului Vlaho-Bulgar sau Al Doilea Imperiul Bulgar, cum este el menționat de către istorici.

Aici, moaștele au stat timp de 160 de ani. Din cauza frământărilor politice, a cruciadelor și a atacului turcilor asupra Constantinopolului, moaștele au fost mutate la Belgrad în anul 1521. Ulterior, acestea au fost readuse la Constantinopol, cu mare fast.

Cum au ajuns moaștele Sfintei Parascheva în România și traseul lor istoric

„Un aspect remarcabil pe care trebuie să-l învățăm și să ne bucurăm este că, în anul 1641, Vasile Lupu achită toate datoriile acumulate de Patriarhia din Constantinopol. Ca răsplată, Patriarhul Partenie al Constantinopolului, împreună cu Sinodul Bisericii, decide să-i dăruiască lui Vasile Lupu sfintele moaște «spre sfințirea și binecuvântarea Bogdaniei», denumirea sub care era cunoscută atunci Țara Moldovei”, explică parohul Mănăstirii Cașin.

„Moaștele sunt aduse cu mare fast pe Marea Neagră, într-o corabie, și la data de 13 iunie 1641 sunt așezate în Biserica «Trei Ierarhi» din Iași. Ulterior, din cauza unor lucrări de renovare, în 1884, moaștele sunt mutate în paraclisul acestei mari mănăstiri. Acolo se întâmplă o altă minune: pe 28 decembrie 1888, un incendiu devastator mistuie întregul paraclis, inclusiv racla din lemn care adăpostea sfintele moaște. Cu toate acestea, a doua zi după stingerea incendiului, toți sunt uimiți să descopere o mare minune: trupul Sfintei a rămas neatins de flăcări”, adaugă preotul Cazacu.

Sărbătorită la nivel național la trei secole după aducerea moaștelor în țară

Deși a fost venerată încă din primele secole, Sfânta Cuvioasă Parascheva este recunoscută oficial ca sfânt sărbătorit de Biserica Ortodoxă Română abia trei secole mai târziu.

„Pe 14 octombrie 1955, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a stabilit această dată ca fiind sărbătoarea națională a Sfintei. Astfel, cinstirea s-a extins în întreaga țară. Aceasta sunt doar o parte dintre minunile cunoscute; cele mai multe dintre ele sunt știute doar de Dumnezeu și de pelerinii care, în fiecare an, se îndreaptă către Iași pentru a-i aduce slavă și mărire. Prin rugăciuni și citirea Acatistului Sfintei Parascheva, se întâmplă numeroase minuni. Deși unele sunt povestite, cele mai multe se desfășoară în taină, aducând binecuvântare, har și ajutor celor care se închină cu credință”, adaugă reprezentantul bisericii.

„Cel mai mare pelerinaj din România”

În fiecare an, în luna octombrie, Iașiul devine locul celui mai mare pelerinaj din România, așa cum subliniază și părintele Gabriel Cazacu: „Acesta este un eveniment impresionant, la care participă nu doar credincioși români, ci și oameni din străinătate. În aceste zile, la Iași vin copiii, vârstnicii și toate generațiile, unind astfel diverse comunități într-o manifestare spirituală extraordinară. Pe parcursul acestei săptămâni, au loc slujbe, acatiste, paraclise și privegheri, oferind o oportunitate deosebită de a păstra liniștea sărbătorii și de a ne bucura sufletele, deoarece Sfânta Parascheva ocrotește și mijlocește multe minuni pentru neamul românesc”.

Referitor la istoria acestui pelerinaj, preotul paroh al Mănăstirii Cașin, Gabriel Cazacu precizează: „Nu pot spune cu exactitate când a început, dar pelerinajele au avut loc și în perioada comunistă, deși nu cu aceeași amploare ca astăzi. Începând din 1955, Sfânta Parascheva a fost sărbătorită cu cruce roșie în calendar, iar în perioada interbelică era cinstită la fel cum se întâmpla în București cu Sfântul Dimitrie. Deși au existat pelerinaje în perioada comunistă, acestea nu s-au desfășurat la aceeași intensitate”.