Cele mai mici zece orașe din România numără împreună mai puțin de 24.000 de locuitori. Pe lista lor se găsesc „orașe-stațiuni” și orașe muncitorești, unele înființate de la zero în jurul unor întreprinderi industriale extinse în timpul regimului comunist.

Nu doar numărul mic al locuitorilor, dar și istoria și atracțiile lor neobișnuite fac din cele mai mici orașe ale României locuri ieșite din comun.

Orașele „minuscule” ale României au între 2.000 și 3.000 de locuitori, populația lor s-a aflat, în general, într-un declin continuu după 1990, iar numărul pensionarilor îl depășește pe cel al persoanelor angajate.

Unele dintre ele sunt animate în timpul sezonului turistic, fiind stațiuni recunoscute din secolele trecute și căutate de mii de oameni. Altele, clădite în jurul unor centre industriale și miniere, au rămas cu o populație îmbătrânită și cu numeroase locuințe părăsite de familiile de tineri plecați în căutarea unor locuri mai atractive.

Băile Tușnad - cel mai mic oraș din România

Doar 1.372 de oameni mai locuiesc permanent în Băile Tușnad (județul Harghita), orașul cu cei mai puțini locuitori din România.

Localitatea din Cheile Oltului a fost cunoscută de la mijlocul secolului al XIX-lea ca stațiune cu ape termale, însă niciodată nu a depășit mai mult de 2.000 de locuitori, marea majoritate de etnie maghiară. Alături de băile termale de la Tușnad, turiștii ajunși în orașul-stațiune pot vizita lacul vulcanic Sfânta Ana, dar și observatorul de urși înființat în 2017.

În ultimii ani, Băile Tușnad au devenit populare și datorită „Univeristății de vară Tusványos” organizate aici anual începând din 1997, un eveniment la care participă mii de oameni și al cărui protagonist a fost în ultimii ani premierul ungar Victor Orban.

Lacul Sfânta Ana, aflat în apropierea staţiunii Tuşnad, este singurul lac vulcanic din România. S-a format pe fundul craterului unui vulcan stins din Masivul Puciosu, la altitudinea de 946 de metri. Nu are izvoare, astfel că îşi completează apele din precipitaţii. Potrivit legendelor locale, lacul Sfânta Ana era frecventat de tinerii aflaţi în căutarea perechii.

De asemenea, la capela din vecinătatea sa veneau în pelerinaj femeile care îşi doreau să aibă copii. În prezent, scăldatul în apele Lacului Sfânta Ana este interzis.

Orașele uraniului din Bihor

Nucet (video - Adevărul) și Vașcău, două orașe învecinate din județul Bihor, au fiecare câte 2.000 de locuitori, iar după Băile Tușnad sunt cele mai mici orașe ca număr de locuitori, din România.

La începutul anilor ‘50, când satele învecinate Nucet, Vașcău și Ștei au fost transformate în orașe, ultimul purtând numele „Dr. Petru Groza”, populația din zonă a crescut într-un ritm amețitor.

Zeci de mii de români, dar și numeroși sovietici, au fost aduși în zonă pentru a lucra în minele de uraniu de la Băița, localitate apropiată acestora.

„După sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în zonă şi-au făcut apariţia specialişti ruşi, pregătind o exploatare masivă şi intensă a zăcămintelor de la Băiţa. Societatea Sovrom Kvartit lucra 24 ore din 24 cu un efectiv de 50.000 – 55.000 de salariaţi. În acele condiţii problema cazării zecilor de mii de oameni veniţi din toată ţara, cât şi din URSS, era deosebit de acută. Pentru rezolvarea acestor probleme, puţinul teren agricol de care dispuneau localnicii a fost expropriat. Pe acest teren s-au ridicat barăci, începând cu anul 1952, ca în 1956, când a fost atestat oficial ca oraş, Nucetul avea deja o populaţie de 10.000 de locuitori”, arată Primăria orașului Nucet.

Exploatarea uraniului, controlată de sovietici, a fost intensă în primii ani de funcționare a minei, zăcământul lenticular fiind considerat unul dintre cele mai mari astfel de zăcăminte din lume. Noile orașe ale uraniului, clădite pe locul unor sate mici de munte, aveau fiecare peste 10.000 de locuitori.

La sfârșitul anilor ´50, după plecarea sovieticilor, activitatea minieră s-a restrâns în zonă, iar „orașele dormitor” s-au depopulat treptat.

Erau numite astfel pentru că ofereau locuitorilor lor, care ziua le părăseau de obicei pentru a pleca la muncă în minerit, prea puțin în afara de spațiile de dormit, la început în colonii de barăci de lemn, apoi în blocuri de cărămidă și prefabricate.

Cu timpul, doar orașul Ștei (video) unde în anii '50 sovieticii își aveau cartierul general pentru exploatarea uraniului, a rămas cu o populație ceva mai însemnată, de peste 5.000 de locuitori.

Orașul Ștei, traversat de drumul european Deva - Oradea (DN 76) a fost declarat stațiune în 2019, iar datorită înfățișării sale, a fost inclus din ruta culturală europeană a orașelor europene cu arhitectură de tip totalitarist, ATRIUM.

Micile stațiuni căutate de mii de români

Puțin peste 2.000 de locuitori mai numără și orașul stațiune Băile Govora , din județul Vâlcea, cunoscut pentru izvoarele sale minerale încă din secolul al XIX-lea.

Stațiunea Băile Govora a fost înființată în 1889 și era căutată ca loc de tratament pentru afecțiuni reumatice. Băile Govora au fost declarate oraș în 1950, iar în deceniile următoare, anual peste 20.000 de oameni, uneori și 30.000 ajungeau în stațiunea cu ape minerale.

Alături de Băile Tușnad, o altă stațiune din județul Harghita se află în topul celor mai mici orașe din România. Orașul Borsec are doar 2.391 de locuitori, potrivit Recensământului populației și locuințelor din 2021, însă este cunoscut ca destinație turistică de peste două secole.

În 1806 a fost înființată aici prima fabrică de îmbuteliere a apelor minerale. Cu timpul, orașul din Harghita s-a dezvoltat ca stațiune climaterică, iar în prezent alături de izvoarele sale minerale atrage turiștii și prin pârtia de schi și, vara, printr-o pistă de bob.

Topul celor mai mici orașe din România este completat de orașul Solca din Suceava, cu 2.405 locuitori, orașul Berești din Galați, cu 2.473 de locuitori, orașul Căzănești din Ialomița, cu 2.938 locuitori, orașul Făurei din Brăila, cu 3.008 locuitori, orașul Baia de Arieș din Alba, cu 3.035 locuitori.