Fermierii spanioli renunţă la măsline, grâu şi vii în favoare fisticului, supranumit şi „aurul verde”, o cultură mai profitabilă şi mai rezistentă la secetă, relatează The Guardian.

În timp ce fermierii câştigă între 65 şi 85 de cenţi pentru fiecare kilogram de măsline pe care îl produc şi aproximativ 65 de cenţi pentru struguri, fisticul, care aduce 6-8 euro pe kilogram, se află într-o ligă diferită, informeză News.ro .

„Obişnuiam să cultivam cereale, măsline şi viţă de vie, dar le-am abandonat pe toate pentru a cultiva fistic. Este mult mai profitabil şi mai ieftin de produs şi înseamnă că mult mai mulţi fermieri pot supravieţui”, spune Gustavo Adolfo Gálvez, care are o plantaţie de fistic lângă Toledo, în Castilla-La Mancha, în centrul Spaniei.

În 1986, guvernul regional din Castilla-La Mancha a înfiinţat un proiect de cercetare pentru a căuta culturi alternative pe care fermierii săi să le poată cultiva, spune José Francisco Couceiro López, de la institutul regional de cercetare şi dezvoltare agricolă.

„Am petrecut următorii 10 ani căutând culturi alternative la cele trei sau patru care sunt deja cultivate aici. Odată ce am trecut de la teorie la practică, am renunţat practic la toate opţiunile în afară de fistic. Fisticul se potriveşte aproape magic climei din Castilla-La Mancha. Poate rezista la căldură şi frig şi poate prospera în soluri sărace şi puţin adânci”, spune Couceiro López.

Următoarea etapă, spune el, a fost educarea fermierilor printr-o serie de cursuri şi zile deschise. În 2013, Couceiro López a co-scris o carte despre cultivarea fisticului, care a devenit un bestseller în Spania şi America Latină.

„Cel mai mare handicap este că fermierii care plantează fistic trebuie să aştepte cel puţin şapte ani înainte de prima lor recoltă decentă”, spune el, deşi în mod clar mulţi sunt convinşi că merită aşteptarea, mai ales că cererea continuă să depăşească oferta.

La cât ajunge recolta de fistic

Anul trecut, Spania a recoltat 2.800 de tone de fistic de pe 70.000 de hectare, aproape toate în La Mancha, dar este încă un nou venit pe o piaţă dominată de California, Iran şi Turcia, care împreună reprezintă aproape 90% din producţia mondială.

Fisticul poate rezista la secetă – un factor important în La Mancha – dar are nevoie de apă din abundenţă în timpul etapei de formare a nucilor.

În California, seceta severă şi restricţiile privind exploatarea apelor subterane ameninţă deja recolta din acest an.

În Iran, deficitul de apă a redus producţia cu 35% anul trecut, în timp ce seceta din jurul Gaziantep, în sudul Turciei, care găzduieşte 42 de milioane de fistic, a redus recolta cu 40%.

Deşi nu este originar din Spania, fisticul există în Spania încă din epoca romană, spune Fran Figueroa, un ecologist la Arba (asociaţia pentru recuperarea pădurilor native), care este de acord că se potriveşte ideal pentru La Mancha.

„Este recolta viitorului şi are nevoie de mai puţină apă decât migdalele, de exemplu”, spune el.

În timp ce Spania este un jucător mic, concurează mai degrabă pe calitate decât pe cantitate. Majoritatea plantaţiilor din La Mancha sunt organice, ceea ce conferă culturilor lor valoare adăugată.

„Nu vreau să fiu şovin, dar fisticul nostru este cel mai bun de pe piaţă. În Iran, produsul nu este la fel de bun şi nici în Turcia. Oamenii recunosc asta şi sunt pregătiţi să plătească pentru asta”, spune Gálvez.

Fisticul este consumat în mare parte ca gustări, dar este folosit pe scară largă în bucătăria din Orientul Mijlociu, precum şi în producţia de prăjituri, dulciuri, îngheţată şi produse cosmetice.

Popularizarea preparatelor din Orientul Mijlociu, prin bucătari precum Yotam Ottolenghi, a crescut şi cererea de fistic în vest. Pe măsură ce oamenii abandonează în mod constant mediul rural, España vaciada – Spania golită – a devenit o problemă politică care este exploatată de partidul de extremă dreapta Vox.

„Oamenii din satul meu au plecat la oraş pentru că nu au putut supravieţui ca fermieri. Dar acum ei văd că chiar şi cu doar 10 sau 15 hectare poţi să trăieşti decent. Suntem hotărâţi să ne asigurăm că nu facem aceeaşi greşeală pe care am făcut-o cu vinul, pentru care am lăsat marketingul altora şi noi fermierii nu am obţinut niciodată beneficiile. Vrem să ne asigurăm că fermierul este cel care beneficiază de fistic”, spune Gálvez.

La ce soiuri de cereale recurg românii

Potrivit Ştirile Pro TV, în contextul schimbărilor climatice și al secetei care afectează România, unii fermieri au fost nevoiți să introducă noi soiuri de legume și fructe din alte zone ale lumii.

Sorgul este una dintre ele - un înlocuitor al porumbului, mult mai rezistent la căldură. Iar anul acesta, cei care au mizat pe sorg, au avut o recoltă bună. În același timp, culturi cum ar fi hameiul sau bumbacul sunt pe cale de dispariție pentru că nu mai pot rezista climei și soarelui arzător.

Mai multe firme din Bacău, zonă afectată de secetă, au cultivat anul acesta peste 1.000 de hectare cu sorg. Fermierii au văzut potențialul acestei plante cu origini din Africa pentru că este rezistentă la caniculă. Cu recolta de sorg hrănesc puii din ferma agricolă pe care o deţin.

Sursa citată menționează că și în magazine au apărut produse din sorg: paste, orez ori făină - produse fără gluten. Deşi se cultivă deocamdată pe suprafeţe mici, sorgul ar putea înlocui porumbul, grav afectat de secetă.