Un brevet de inventator depus în februarie 2020 de un militar chinez, acum decedat, ridică întrebări cu privire la întreaga cronologie a focarului virusului Wuhan.

Pe măsură ce scandalul originii virusului Wuhan pare să ia amploare, cuprinzând nu numai Partidul Comunist Chinez, dar şi Pentagonul , elita medicală occidentală , Casa Albă şi membri ai Departamentului de Stat , poate că atenţia merită a fi îndreptată asupra cazului lui Zhou Yusen, un om de ştiinţă militar chinez specializat în coronavirusuri, care a colaborat cu Institutul de Virologie Wuhan, în special cu coordonatoarea proiectului de câştig de funcţie - „doamna liliac”, Zhengli Shi.

Potrivit materialelor din ediţia de weekend a publicaţiei The Australian , fondurile guvernamentale americane finanţau cercetări periculoase pe coronavirusuri, desfăşurate de cercetători ai Armatei de Eliberare a Poporului - inclusiv medicul militar decorat Zhou Yusen - şi „doamna liliac” de la Institutul de Virologie Wuhan, Shi Zhengli.

Problematic este faptul că Zhou Yusen, în vârstă de 54 de ani, a decedat la doar trei luni după depunerea unui brevet de inventator pentru un vaccin COVID-19, în februarie 2020.

Potrivit raportului, moartea lui Zhou Yusen, survenită în mai 2020, nu a captat mai deloc atenţia mass media, în ciuda faptului că era vorba despre un fost cercetător premiat care a lucrat la Laboratorul Armatei Chineze de Infecţie şi Imunitate de la Institutul de Microbiologie şi Epidemiologie din Beijing.

"Nu au existat rapoarte care să aducă un omagiu vieţii şi operei sale. Moartea sa a fost menţionată doar în trecere într-un raport al mass-media chineze din iulie şi la sfârşitul unei lucrări ştiinţifice din decembrie. Ambele referinţe doar menţionau cuvântul 'decedat' între paranteze după numele său".

Surse din comunitatea de informaţii au declarat că legăturile dintre Zhou Yusen şi dr. Shi Zhengli au susţinut afirmaţiile serviciilor secrete americane, conform cărora Institutul de Virologie Wuhan era angajat în „activităţi militare secrete”, potrivit The Australian.

Dacă luăm în considerare cronologia pandemiei şi a morţii cercetătorului chinez, Zhou Yusen a murit la trei luni după depunerea unei cereri de brevet de invenţie pentru vaccinul COVID-19, depusă în 24 februarie 2020.

Acest lucru ar putea însemna că omul lucra la un vaccin COVID-19 înainte ca virusul să devină public, în decembrie 2019, deşi declaraţii transmise de compania Moderna susţineau, de exemplu, că firma a reuşit să proiecteze secvenţa pentru vaccinul COVID-19 la doar două zile după ce oficialii chinezi au făcut publică secvenţa genomică, pe 11 ianuarie 2020, dar chiar şi ei depuneau aplicaţia pentru brevet în martie, două luni mai târziu.

De asemenea, este de reţinut că Zhou Yusen lucra la vaccinurile împotriva coronavirusului cel puţin din 2006, ca răspuns la focarul original de SARS-cov din 2003, fiind autorul unui studiu care a constatat că „vaccinurile care conţin (domeniul receptorilor de legare) al proteinei S la SARS-cov pot induce suficienţi anticorpi de neutralizare şi imunitate pe termen lung împotriva ameninţării SARS-cov, în modelul de şoarece stabilit".

Deci, presupunând că un expert ar avea nevoie de aproximativ două luni pentru a trece de la secvenţa genomică la cererea de brevet, ne putem imagina că Beijing-ul a descoperit secvenţa genetică a virusului Wuhan cu o lună înainte de publicarea sa oficială, pe 11 ianuarie.

Sau este posibil ca Zhou să fi avut chiar mai mult timp de „gândire”.

„Este ceva ce nu a mai fost realizat până acum, generând întrebarea dacă nu cumva această cercetare ar fi putut începe mult mai devreme”, a afirmat virologul Nikolai Petrovski de la Universitatea Flinders, Australia.

Deşi s-ar putea să nu aflăm niciodată care a fost rolul lui Zhou Yusen în toate acestea, trebuie menţionat că el, împreună cu „doamna liliac”, Shi Zhengli, lucrau la un vaccin COVID chiar înainte de pandemie.

Conform ediţiei de weekend a publicaţiei The Australian, Zhou Yusen şi alţi trei oameni de ştiinţă de la Institutul de Microbiologie şi Epidemiologie din Beijing, administrat de armata Partidului Comunist Chinez - Yuehong Chen, Lei He şi Shishui Sun - au colaborat cu doi oameni de ştiinţă de la Institutul de Virologie din Wuhan - Dr. Shi Zhengli şi Jing Chen - şi cu opt oameni de ştiinţă chinezi acum la Universitatea din Minnesota şi la Lindsley Kimball Research Institute, New York Blood Center.

Lucrarea lor, intitulată Mecanismul molecular pentru îmbunătăţirea dependenţei de anticorpi a intrării coronavirusului, a fost trimisă la Journal of Virology pe 27 noiembrie 2019 şi a fost publicată pe 14 februarie 2020.

Cercetarea examina coronavirusurile MERS şi SARS pe post de căi de tratament antiviral pe bază de anticorpi, pentru tratarea infecţiei produse de coronavirusuri.

În cadrul lucrării, cercetătorii au descoperit că „mecanismul molecular nou pentru intrarea virală îmbunătăţită cu anticorpi” ar putea „sta la baza viitoarelor strategii de vaccinare şi antivirale”.

Acest studiu a fost realizat „in vitro”, adică într-un vas Petri sau eprubetă, utilizând celule umane renale şi pulmonare. Ultimul lor paragraf indică faptul că următorul pas într-o lucrare viitoare ar fi fost efectuarea experimentelor „in vivo” cu şoareci umanizaţi sau primate. O lucrare publicată în Nature Reviews Immunology 18 luni mai târziu, în luna aprilie a acestui an, descoperea că „neutralizarea anticorpilor monoclonali” ar putea ajuta la tratamentul Covid-19.

Între timp, cererea de brevet depusă de Zhou Yusen prevedea: "Invenţia se referă la domeniul biomedicinei şi se referă la un vaccin Covid-19, metode de preparare şi aplicaţii. Proteina de fuziune furnizată de invenţie poate fi utilizată pentru a dezvolta vaccinul proteic Covid-19 şi un medicament pentru prevenirea sau tratarea Covid-19".

Karl Denninger, un cunoscut blogger în domeniul ştiinţific, citat de Zerohedge, este foarte suspicios cu privire la cronologia depunerii brevetului:

Armata Chinei a fost implicată la laboratorul din Wuhan. Nu a fost doar o operaţiune civilă. Apropo, acest lucru a fost negat în mod repetat în ultimul an şi ceva.

Oamenii de ştiinţă ai laboratorului ştiau nu numai secvenţa virusului, dar, în plus, aveau un mod patentabil de a crea un presupus vaccin înainte ca pandemia să fie publică. Este nevoie de timp pentru a elabora brevete şi pentru a le formula. De fapt, destul de mult timp - nu câteva săptămâni sau luni.

Este nevoie de timp pentru a sprijini cu dovezi materialele brevetate, inclusiv un vaccin. Pentru a breveta trebuie să puteţi demonstra acest lucru; nu puteţi breveta idei, ci doar materializări ale ideilor. În acest caz, va trebui să demonstraţi imunogenitatea, care nu este instantanee; durează săptămâni sau chiar luni pentru a trece prin procedeele ştiinţifice de bază cu animalele şi apoi cu oamenii, ceea ce înseamnă că data descoperirii nu a fost 24 februarie, ci luni sau chiar mai mult înainte.

Asta înseamnă că au lucrat la acest lucru chiar înainte de momentul respectiv, deoarece pentru a lucra la un vaccin trebuie să ştii că trebuie, sau că ai vrea să lucrezi la el, în primul rând. Acest lucru presupune că ştiau al naibii de bine că exista un virus în acţiune în sălbăticie, înainte de acea dată, sau că l-au eliberat, sau că intenţionează să-l elibereze în sălbăticie, intenţionat. Nimeni nu vine cu un vaccin pentru un virus pe care intenţionează să-l breveteze dacă este limitat într-un laborator care testează cultura pe animale sau celule; aşa ceva nu are valoare. Fără eşantioane izolate pentru a crea un vaccin şi fără un virus în afara unui mediu de laborator, astfel încât vaccinarea să devină „ceva” necesar şi, astfel, să aibă valoare - de ce s-ar chinui cineva să descopere unul?

Care este cronologia pentru toate acestea? Multe, multe luni sau chiar câţiva ani.

Asta înseamnă fie că virusul fusese „scos” timp de mai multe luni - sau chiar câţiva ani înainte de februarie 2020 (nu o lună sau două) - sau înseamnă că cei din China intenţionau să-l elibereze în toamna anului 2019. În ambele cazuri, dovezile sunt acum copleşitoare că nu a fost un virus care „a apărut prin magie” într-o zi frumoasă la sfârşitul lunii decembrie 2019, provenind în mod natural de la lilieci şi poate de la pangolini. Asta nu mai este doar improbabil - este acum imposibil, din cauza greutăţii evidente a acestor dovezi.

Următorul subiect este despre ce fel de brevet de vaccin vorbim noi aici, de fapt?

Mai exact cum se face că zonele „rigidizate” din vectorul viral şi vaccinurile ARNm pe care le folosim în SUA au ajuns să fie cunoscute şi dovedite? De unde ştiau Moderna şi Pfizer că trebuie să facă asta? Genul ăla de studiu durează luni, dacă nu chiar ani, în niciun caz nu zile sau săptămâni, pentru a veni cu el şi pentru a dovedi că funcţionează efectiv, aşa cum s-a intenţionat.

Amintiţi-vă că virusul care produce COVID19 are o zonă destul de specială în vârfurile sale, numită zona de tăiere a furinei, pe care o foloseşte pentru a se "plia" şi a intra în celulă; bucata S1 se ataşează, zona de decupare „se pliază” şi apoi a doua parte (S2) pătrunde în peretele celulei ca o suliţă. Atât în cazul virusului SARS cât şi în cazul MERS lipseşte această structură, aşa că nu putea exista o „tehnică anterioară” care să fie utilizată şi, în primele câteva luni ale pandemiei, analizarea tuturor acestor lucruri a fost o noutate.

Cu toate acestea, „povestea oficială” este că aceşti oameni au propus o configuraţie, inclusiv înlocuirea codificărilor pentru a „rigidiza” acea zonă în câteva zile de la publicarea secvenţei virale pentru Covid-19.

Este analiza completă a mecanismului din acea zonă „transmisă” de chinezi şi gata realizată de ei în prealabil? Asta ar explica cum a fost realizată atât de repede, nu-i aşa? Aş dori cu siguranţă să înţeleg cum cineva - oricine - face acest tip de muncă, apoi face verificările de laborator ale produsului în culturi celulare şi animale, ajungând la aceste concluzii, în câteva zile.

Care sunt conexiunile? Aş dori o explicaţie completă a acestui lucru, vă rog.

SURSA: Epoch Times

Distribuie Distribuie Comentarii