Teribil schimbul de replici, intermediat, intre ministrul Justitiei Tudorel Toader si GRECO, Grupului statelor impotriva coruptiei al Consiliului Europei! Daca nu a fost o scapare atat de grava incat nu poate fi corectata decat prin demisia ministrului, declaratia lui Tudorel Toader arata ca puterea pe care o slujeste este dispusa la orice pret pentru a demola justitia din Romania. Iar raspunsul GRECO arata ca pretul va fi platit pentru ca nimeni nu mai e dispus la concesii.

"Raportul GRECO e de orientare, facultativ, stabileste standarde europene, dar expertul GRECO nu poate sa treaca peste vointa legiuitorului national, vointa verificata de CCR", a spus dl Toader despre documentul care avertizeaza sever asupra pericolelor din legile justitiei si recomanda corectii.

GRECO a ripostat ferm intr-un raspuns pentru Realitatea TV: "Regulile noastre sunt clare: membrii GRECO trebuie sa se supuna recomandarilor din raportul de evaluare si sa le implementeze in totalitate, in termenul stabilit de GRECO. Romania nu e o exceptie. GRECO este un corp de monitorizare, nu un corp consultativ al Consiliului Europei".

Sanctiunea pentru nerespectare recomandarilor vizeaza in primul rand relatia cu Consiliul Europei, unde statul care nu respecta regulile poate ramane fara drept de vot. Nu e nimic abuziv in asta, nicio incalcare de suveranitate. Cand am aderat la anumite organisme ne-am angajat sa respectam anumite valori si principii. Nu mai vrem sa o facem, suportam consecintele. La fel ca in orice contract.

Dar efectele sunt cu mult mai ample. Raportul GRECO, efectele nerespectarii recomandarilor ajung peste tot si au consecinte de toate felurile, de la investitii, la dobanda cu care statul se imprumuta. Esti stigmatizat.

Legile acestea ale Justitiei, macelarite acum, nu sunt ale Monicai Macovei. Ele au fost adoptate in 2004, in vremea guvernului Nastase. Dupa cum a repetat de nenumarate ori ministrul Justitiei de atunci, Cristian Diaconescu, a fost negociata cu reprezentatii Comisiei Europene fiecare litera din ele si scopul central a fost eliminarea cat de mult se poate a riscului politic.

De aceea ministrul Justitiei, care era titularul propunerii si revocarii procurorilor sefi, a fost total scos din procedura incepand cu 2004. Acum se incearca revenirea la varianta dinainte de 2004, deci decizie exclusiva a ministrului.

Sigur ca dupa 13 ani, intr-o lege se impun update-uri, reglaje. Dar ceea ce vedem noi acum este o reversare a sensului imprimat de acele legi. Se incearca punerea justitiei sub control politic.

UE nu va accepta asa ceva si nici nu va fi sensibila la manipulari asa cum s-a intamplat dupa achitarea lui Victor Ponta si a lui Toni Grebla in prima instanta. Achitarile nu sunt definitive si pana la motivare nu vom sti cat din acestea se bazeaza pe decizii ale CCR sau pe alte aspecte care incep sa devina terifiant vizibile la nivelul ICCJ.

Dar si sa ramana definitiva, in statele civilizate nimeni nu pune egalitate intre achitare si cercetare abuziva.

Achitarea este un semn de sanatate a unui sistem judiciar, inseamna ca procesul e corect, ca se administreaza probe si in acuzare, si in aparare. Grav e cand inculpatul intra in sala de judecata gata condamnat. Pentru cei care jelesc ca nu avem justitie, tocmai achitarile sunt contraargumentul.

Cercetarea abuziva inseamna ca procurorul actioneaza impotriva inculpatului avand convingerea nevinovatiei acestuia. Si asta trebuie dovedit, nu rezulta din achitare. Uneori nici macar judecatorii dintr-un complet nu au aceeasi solutie si verdictul e dat cu majoritate, nu cu unanimitate. Cine crede ca dreptul e matematica traieste intr-o iluzie. Dreptul e doctrina.

Iar daca abuzul e dovedit are consecinte nu doar discplinare, ci si penale pentru anchetator.

Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca achitarea nu inseamna neaparat nevinovatie. Poate insemna dezincriminarea faptei, poate insemna eliminarea unor probe din dosar prin decizii CCR sau din cauza unor vicii de procedura. Daca din probatiune sunt scoase unele dovezi esentiale pentru ca, sa zicem, au fost obtinute fara ridicarea imunitatii (cazul Barsan) sau pentru ca au fost obtinute in baza unor mandate de siguranta nationala, ceea ce CCR a declarat neconstitutional (cazul Grebla), nu inseamna neparat ca omul nu a faptuit, ci poate insemna ca a intervenit un element care inlatura raspunderea penala pentru fapta, unele din culpa procedurala a procurorului, altele pentru ca cineva a anihilat probe cu furca, in speta CCR.

Si in cazul Ponta urmeaza sa vedem din motivare care decizii CCR au contribuit la achitari. Este interesant ca instanta a mentinut sechestrele pe averile achitatilor in prima instanta. Oare de ce? In mod cert a cotribuit decizia CCR referitoare la abuzul in serviciu si in baza ei jefuirea de la Turceni - Rovinari a devenit legala. Sa fie primit!

Aspectele acestea sunt cunoscute la Bruxelles si de aceea tanguielile antijustitie nu au succes.

De ce nu vor face europenii concesii? Pentru ca liderii politici europeni raspund politic in fata propriilor cetateni pentru banii adunati de la acestia. Si e normal ca nemtii sau francezii, mari contibutori la bugetul comun, sa intrebe de ce banii lor sa se duca in tari care nu respecta standardele statului de drept, conduse de infractori care schimba legile Justitiei si cele penale dupa cum le dicteaza propriile dosare penale?

Este evident ca intram pe curs de coliziune cu lumea civilizata, unde eforturile sunt concentrate pe prinderea infractorilor, nu pe scaparea lor.

Si nici Consiliul Europei, nici UE nu-si permit ca un infractor sa se suie cu picioarele pe masa comunitara si sa sfideze regulile. Precedentul poate fi periculos si nu cred ca va fi admis, mai ales ca Romania, incapabila cronic sa faca politica europeana la nivel inalt, este candidata ideala pentru a fi exemplu.

Nu avem forta economica a Poloniei, nu avem abilitatea lui Viktor Orban, nu suntem tara euro ca Grecia.

Dar pretul acestui Romexit de facto, daca nu de jure, care se profileaza nu va fi platit de Dragnea&Co. Ei vor fi beneficiarii. Noi vom plati si vom fi victimele colaterale. Suntem dispusi sa-l platim?

De aceea ar trebui sa ne decidem rapid, pana nu e prea tarziu: vrem in Europa sau dictatura? Asumam un Romexit pentru exitul lor din dosare si puscarii?, scrie Ioana Ene Dogioiu pe  Ziare.com

Distribuie Distribuie Comentarii