- Decizia Rezervei Federale a venit într-o perioadă în care presiunea pentru acţiune devenise deosebit de puternică.

- Vineri, inflaţia din SUA a fost anunţată la 8,6%, un vârf al ultimelor 4 decenii şi cu 0,3 puncte peste nivelul aşteptat.

Speranţele de a fi văzut deja un vârf al inflaţiei, enunţate după scăderea din aprilie la 8,4% de la 8,5% în martie de unele bănci în analizele lor, au fost risipite, iar prognozele pentru răspunsul băncii centrale modificate în sus.

În şirul posibilităţilor, e drept, marginal, apăruse şi varianta unei creşteri de 1 punct procentual. A cântărit, însă, mai greu necesitatea de a nu crea valuri şi mai mari în pieţe, deja destul de speriate de condiţiile curente.

VIX, indice al volatilităţii considerat şi un mod de a cuantifica temerile investitorilor, a fost pe 13 iunie nu departe de 35, la mică distanţă de vârful anului.

Indicele S&P500 al bursei din SUA a coborât cu 9,2% în iunie până pe 16 iunie, ora 16, aproape toate scăderile petrecându-se joi, vineri şi luni.

Contrapartidă la vânzare zilele acestea a fost greu de găsit, şi în birourile băncilor şi instituţiilor de market-making a fost mai dificilă misiunea de a afla cumpărători doritori de a acumula atât acţiuni, cât mai ales titluri de datorie, obligaţiuni corporative şi suverane.

Cererea mai redusă pentru titluri de stat a dus la o scădere accentuată a preţurilor acestora, şi, astfel, la o creştere a dobânzilor pe care trebuie să le plătească statele atunci când se împrumută cu noi emisiuni de pe pieţe. Pentru cele vechi, variaţiile preţului afectează doar deţinătorii actuali, şi nu statul, care continuă să plătească în contul lor dobânzile mai mici agreate anterior.

Pentru cei care au urmărit criza datoriei suverane din Europa, în 2011 şi 2012, şi dificultăţile întâmpinate de Grecia, care au dus la restructurarea datoriei în câteva etape, dar au reverberat în piaţa de datorie publică a Italiei, Portugaliei, Spaniei, Irlandei, printre altele, fenomenul de creştere a dobânzilor trezeşte amintiri puternice.

De data aceasta, Banca Centrală Europeană (BCE) a reacţionat rapid, anunţând un instrument pentru a evita „fragmentarea” la nivel european, un mod de a spune că va interveni pentru a încerca să limiteze disparităţile în creştere şi nivelul prea mare, mai ales pe termen lung, al dobânzilor pentru state ca Italia, cu o povară mare a datoriei publice în raport cu PIB-ul.

Este o veste bună, dar reinvestirea flexibilă a unor sume (din programele anterioare ale BCE care ajung la scadenţă) pentru a sprijini state mai vulnerabile va fi supusă testului pieţelor, pentru că trendul major de scumpire a creditului nu va fi uşor de contracarat.

O nouă criză a datoriilor suverane ar fi ultimul lucru de care are nevoie Europa, în lupta cu preţurile mai mari la energie, alimente şi nu numai, şi supusă în plus consecinţelor conflictului din Ucraina.

Revenind la SUA, unde încrederea consumatorilor a ajuns la 50,2 puncte potrivit Universităţii din Michigan, un minim record, şi cu vânzările cu amănuntul în scădere lunară de 0,3%, potrivit datelor cele mai recente, motorul economiei nu merge cu „toţi cilindrii”.

La conferinţa de presă de miercuri, Jerome Powell a spus că Fed nu doreşte să inducă o recesiune, dar o aterizare lină a devenit mai dificil de obţinut.

Liderul Fed a vorbit despre factorii pe care nu-i poate controla precum preţul materiilor prime, care ar putea lua din mâinile Rezervei Federale şansa de a evita o recesiune.

Pentru pieţe, ipoteza recesiunii în 2023 a prins şi mai mult contur. Nu mai sunt mulţi cei care văd spaţiu de evitare a contracţiei economiei americane.

Potrivit unui sondaj Financial Times, 70% dintre economiştii intervievaţi aşteaptă o recesiune în SUA anul viitor.

Dobânzile sunt văzute la peste 3% anul acesta de jumătate din membrii comitetului Fed, şi la cel puţin 3,375% de o altă jumătate dintre ei.

Traderii de la Chicago sunt şi mai pesimişti, observând o probabilitate de peste 77% pentru dobânzi, la 3,5% sau mai sus în decembrie, potrivit datelor de joi, ora 16.

În Marea Britanie, Banca Angliei a hotărât să ridice costul creditului, majorând rata de referinţă cu 0,25 puncte, la 1,25%, joi, după un vot strâns în care 3 din 9 membri ai Comitetului au votat o majorare de 0,5 puncte.

Scăderea economiei de 0,3% în aprilie, după 0,1% în martie, i-a convins, cel mai probabil, să nu ia în seamă doar inflaţia, care a atins 9% în aprilie.

Băncile centrale din mai toată lumea sunt puse în faţa unor decizii foarte grele.

De la riscul recesiunii, în SUA şi Marea Britanie (şi multe alte state), la cel al unei noi crize a datoriilor suverane, în Europa, autorităţile monetare aleg să înăsprească mediul financiar, reducând uşurinţa cu care se obţine creditul în economie pentru a încetini inflaţia, sperând că vor alege amestecul optim şi îşi vor atinge obiectivul fără daune colaterale mari.

Investitorii, pe burse şi pieţele de datorie publică, au ales să lichidizeze o parte din deţineri, preferând relativa siguranţă a cash-ului speranţei de a obţine randamente mai bune.

Deşi, pe termen relativ scurt, de ordinul săptămânilor, după un pesimism accentuat pot apărea pe burse şi reacţii pozitive, e nevoie de o rapidă îmbunătăţire a datelor macro şi de o calmare a preţurilor materiilor prime, în special în zona de energie, pentru a evita riscul unor ajustări pronunţate ale dinamicii PIB-ului global.