În epava UAV-ului rusesc au fost găsite rămășițele bombei de avion UMPB D-30, a informat publicația ucraineană Defense Express , pe 7 octombrie, care la rândul său a preluat o fotografie publicată de Telegram Realna Viina (Război Adevărat).

Dacă se confirmă oficial faptul că la bordul dronei rusești se afla această armă, cu o rază maximă de acțiune de 90 de km, rezultă că UAV-ul se afla într-o misiune de lovire aer-sol asupra unei ținte aflate ceva mai mult în spatele liniei frontului.

Reamintim că drona rusească doborâtă de o rachetă aer-aer (cel mai probabil lansată chiar de un avion rusesc Su-57) zbura în apropierea liniei frontului, deoarece ulterior ea s-a prăbușit lângă orașul Konstantyanivka (20 km S-SE de Kramatorsk) în partea controlată de trupele ucrainene, la aproximativ 16 km de linia frontului.

Faptul că Aviația rusă s-a aventurat, în plină zi, cu două aeronave secrete deasupra teritoriului controlat de apărarea antiaeriană ucraineană are cel puțin două explicații rezonabile.

De ce s-au aventurat rușii cu două aeronave stealth în spațiul controlat de ucraineni

Prima ar fi că se intenționa lovirea unei ținte extrem de importante și care este vulnerabilă la descoperire și lovire doar pentru puțin timp. Aceste ținte intră în categoria numită ”time sensitive targets” (ținte sensibile la timp).

S-ar fi luat decizia de a se folosi acest scenariu de lovire deoarece, ținta era într-o locație în care exista o mare probabilitate de victime colaterale. Bomba UMPB D-30 are doar 250 de kg, în timp ce o rachetă balistică Iskander-M, disponibilă oricând pentru lansare, are un focos de 480–700 kg și o masă totală de lansare de 3.800 kg.

Din categoria ”time sensitive targets” fac parte și sistemele Patriot sau SAMP/T aduse pentru puțin timp în zona frontului dar mai ales, fac obiectul lovirii înalții comandanți militari.

Reamintim că, pe 3 octombrie, canalele de informare oficiale, asociate cu generalul Syrsky, au informat că acesta se află ”într-una dintre cele mai fierbinți zone din față”, unde a premiat militarii Brigăzii 25 Aeropurtate. Această brigadă ucraineană ar lupta în zona Pokrovsk, potrivit unor informații recente din octombrie 2024, zona fiind aflată la 80 de km de locul prăbușirii dronei.

Nu este exclus ca Syrsky să fi rămas în zonă și în zilele următoare. În plus, nu se știe cu precizie când a fost doborâtă drona rusească. Deși primele informații au apărut pe 5 octombrie, sursele nu precizează momentul exact în care drona a fost doborâtă, iar un interval de timp două zile este unul rezonabil de reținere a publicării unei informații atât de importante, deși epava a căzut într-o zonă accesibilă civililor. Desigur, s-ar putea ca în vizor să fi fost un alt înalt comandant militar ucrainean, posibil chiar președintele Zelenski.

Dacă ipoteza lovirii unei ținte sensibile la timp rămâne luată în calcul se pune totuși întrebarea de ce aeronava Su-57 nu a continuat ea singură misiunea. Una din posibilități este că ținta era totuși mult mai departe și doar drona avea misiunea să pătrundă. În plină zi, chiar și Su-57, presupus stealth, ar avea probleme cu apărarea antiaeriană.

A doua explicație a prezenței atât de avansate a aeronavelor rusești este că ar putea fi o demonstrație de capabilitate aeriană stealth care, totuși, a eșuat parțial. Drona a fost pierdută iar epava se află în mâna ucrainenilor iar Su-57 și-a luat coada între picioare și a fugit departe de zona ostilităților.

Multe alte semne de întrebare. Cum de nu s-au lansat rachete antiaeriene împotriva dronei S-70 și a avionului Su-57

Pe lângă misterul unei misiuni secrete a dronei ”Ohotnik” (Vânător) și incertitudinea privind momentul exact al prăbușirii acesteia, mai persistă și alte semne de întrebare. Unul dintre ele este de ce împotriva celor două aeronave rusești nu s-au lansat rachete antiaeriene.

O explicație ar fi altitudinea mare la care se aflau, probabil peste 6 – 7 km care este în afara razei de acțiune a sistemelor antiariene portabile MANPADS existente în linia întâi. Totuși, surprinde că împotriva lor nu sunt lansate rachete de la sisteme sol-aer mai avansate, cum ar fi Patriot, SAMP/T, NASAMS, S-300, Buk, Hawk etc., dintre care cel puțin unul ar fi trebuit să se afle în zonă. Dacă niciunul nu se afla în zonă, situația pare una extrem de complicată și îngrijorătoare pentru acoperirea antiaeriană a trupelor ucrainene care luptă pe front pentru că rezultă că aproape toate sistemele cu rază medie și mare ar fi dislocate în adâncimea teritoriului ucrainean pentru protecția împotriva rachetelor.

Din această perspectivă, rezultă o a treia ipoteză pentru prezența avansată a dronei rusești Ohotnik. Ea ar fi testat prezența sistemelor sol-aer ucrainene cu rază medie și mare în vederea unei apropieri mai mari de linia frontului a avioanelor Su-34 care lansează bombe glisante ghidate. Totuși, este puțin probabil deoarece costul s-a dovedit prea mare, justificabil doar dacă drona ar fi fost angajată de unul dintre sistemele Patriot sau SAMP/T care astfel s-ar fi expus la o ripostă foarte rapidă a unei rachete aer-sol chiar de la dronă sau de la Su-57.

De ce a doborât avionul Su-57 propria dronă? Au reușit ucrianenii și americanii să preia controlul dronei?

Un alt mister este faptul că avionul rusesc Su-57 și-a doborât propria dronă. Explicația unanim acceptată este că aceasta nu a mai răspuns la comenzi, deoarece s-a pierdut legătura cu ea. Distanța mică dintre Su-57 și dronă sugerează că între cele două aeronave exista o comunicație directă neintermediată de satelit, foarte probabil una extrem de sigură, rezistentă la bruiaj și interceptare. În această, ipoteză pierderea legăturii radio fie s-a datorat unei defecțiuni hardware, fie a acțiunii unei capabilități ucrainene sau americane extrem de avansate de război electronic și/sau de atac cibernetic, cu ajutorul căreia s-ar fi bruiat comunicația sau chiar s-ar fi preluat controlul dronei Ohotnik.

Mergându-se pe ultimul scenariu, al unei capabilități ucrainene/americane foarte avansate de atac cibernetic, reamintim că, generalul ucrainean Syrsky a anunțat, pe 4 octombrie, că a discutat cu comandantul suprem aliat din Europa, generalul american Christopher Cavoli. Acest fapt nu este o noutate, discuțiile dintre cei doi fiind periodice. Surpriza vine însă când că se precizează că Syrsky a discutat și cu generalul Timothy D. Ho, comandantul Comandamentului Cibernetic al SUA.

Desigur, cooperarea în sfera cibernetică dintre cele două țări este bine cunoscută, dar despre discuții între comandantul-șef al Forțelor Armate ucrainene și comandantul Comandamentului Cibernetic al SUA nu s-a mai auzit nimic până acum.

SURSA: defenseromania.ro