Preţurile cu amănuntul la alimente sunt departe de a reflecta creşterea preţurilor mărfurilor alimentare observată în ultimele 18 luni.
Producătorii de alimente şi băuturi din zona euro şi-au majorat deja preţurile, în medie, cu 14% de la începutul anului 2021, cele mai mari creşteri de preţ fiind la produsele obişnuite, inclusiv uleiuri şi grăsimi (+53%), făină (+28%) şi paste (+19%). În schimb, preţurile cu amănuntul la alimente s-au ajustat doar cu 6%, adică nici măcar jumătate din costurile majorate ale producătorilor de alimente nu au fost transferate de retaileri în preţul final. Dar episoadele trecute de inflaţie alimentară ridicată arată că preţurile cu amănuntul sunt ajustate la preţurile de producător cu un anumit decalaj. Inflaţia ridicată şi scăderea volumului vânzărilor de alimente în magazine post-pandemie vor pune presiune asupra profitabilităţii comercianţilor europeni de produse alimentare, dar anticipăm, în general, transferuri mari la preţurile de consum.
Analiştii Allianz Trade estimează că retailerii au transferat echivalentul a 75% din creşterile trecute ale preţurilor de producţie asupra consumatorilor, calculând că inflaţia alimentelor ar costa consumatorul european 243 de euro în plus pentru acelaşi coş de produse alimentare comparativ cu 2021, cu estimări cuprinse între 200 şi 250 de euro în cele mai mari patru pieţe de consum din Europa. Venind peste o creştere generală a costului vieţii (combustibil, electricitate, chirii, mâncare etc.), este probabil ca această creştere a preţurilor la alimente să readucă în discuţie dezbateri cu privire la posibilele metode de asistenţă socială pentru a uşura povara celor mai vulnerabile gospodării.
Invazia Ucrainei de către Rusia a venit într-un context cu preţuri deja ridicate la produsele alimentare.
Creşterea cererii, de costuri mai mari ale elementelor de bază (îngrăşăminte, electricitate, tarife de transport) şi de ani de randamente mai scăzute au determinat creşterea preţurilor alimentelor agricole cu 30,8% în anul 2021, ducând indicele la un nivel atins ultima dată în 2012. Deoarece creşterea preţurilor a accelerat semnificativ în a doua jumătate a anului 2021, consumatorii europeni au resimţit doar parţial criza în 2021, preţurile pentru producătorii de alimente fiind în creştere cu 3,1%, iar preţurile pentru consumatori au crescut cu 1,7% faţă de anul 2020.
Chiar dacă producătorii de alimente şi retailerii se aşteptau la o nouă creştere a preţurilor alimentelor la începutul anului 2022, invazia Ucrainei de către Rusia a făcut ca temerile faţă de o inflaţie alimentară mai mare să crească, având în vedere importanţa acestor ţări pe pieţele de mărfuri agricole. Cum preţurile produselor agricole ar urma să se majoreze cu încă 22,9% în 2022, consumatorii europeni ar trebui să se pregătească pentru o creştere fără precedent a preţurilor cu amănuntul la alimente.
Preţurile cu amănuntul nu s-au ajustat complet cu majorările din trecut din agricultură
Analizând preţurile producătorilor de alimente şi preţurile de vânzare cu amănuntul din ultimii 10 ani, observăm că cei doi indici au urmat traiectorii similare în ţările din zona euro, ceea ce sugerează că preţurile de producător mai ridicate sunt urmate de o creştere echivalentă a preţurilor cu amănuntul pe termen lung (Figura 2). Pe termen scurt, însă, există un decalaj între creşterea preţurilor de producător şi cele de vânzare cu amănuntul - în mare parte din cauza stocurilor şi a contractelor precedente dintre producători şi retaileri.
Preţurile de vânzare cu amănuntul pentru produsele de bază, cum sunt uleiul şi făina, au încă mult de recuperat
Dacă trecem de la privirea de ansamblu la una la nivel de produs, se poate observa o diferenţă substanţială între alimentele de bază. Deloc surprinzător, preţurile de producător au crescut cel mai mult la categoriile în care Rusia şi Ucraina deţin cote importante pe pieţele internaţionale, cum ar fi uleiurile şi grăsimile (+53%), produsele făinoase (+28%) şi pastele (+19%). Pe anumite categorii de produse perturbarea a fost atât de puternică încât au apărut lipsurile (de obicei la uleiul de floarea soarelui) şi a dus la creşterea preţului înlocuitorilor (uleiul de măsline). Amplitudinea creşterii la alte categorii reprezintă un semn clar că tensiunile preţurilor au început cu mult înainte de acest conflict, luând în considerare o creştere generală a costurilor de producţie.
Creşterea veniturilor din Q1 a fost pozitivă şi în mare măsură determinată de preţurile de vânzare mai mari, cu creşteri anuale de aproape 10%. Companiile au menţionat, de asemenea, că preţurile actuale nu reflectă încă impactul războiul din Ucraina şi că inflaţia nu provine doar din cererea mai mare de alimente, ci şi ca urmare a creşterii costurilor de transport, forţei de muncă şi ambalare.
Preţurile cu amănuntul la alimente ar putea creşte cu peste +10% în 2022
Pincipalul motiv din spatele puterii de stabilire a preţurilor de către retaileri este că produsele alimentare sunt de bază şi, ca atare, consumul global în termeni de volum rămâne rezistent la recesiunile economice în comparaţie cu bunurile discreţionare. În ultimii 20 de ani în zona euro, cheltuielile medii ale unei gospodării pentru alimente nu au intrat niciodată într-o zonă negativ în ceea ce priveşte valoarea şi au trecut uşor în spectrul negativ în 2008, 2012 şi 2013 în termeni de volum.
Aparenta stabilitate a consumului de alimente la nivel agregat este înşelătoare. Comportamentul comun în rândul consumatorilor pe fondul creşterii rapide a preţurilor este cunoscut sub denumirea de downtrading, adică satisfacerea unor nevoi similare prin favorizarea înlocuitorilor mai ieftini sau a produselor concurente. De asemenea, consumatorii îşi adaptează de obicei cheltuielile şi economisesc pentru bunurile sau mărcile pe care le apreciază. În acest sens, perioadele de inflaţie ridicată reprezintă o adevărată provocare competitivă pentru retaileri, care trebuie să găsească echilibrul potrivit pentru a menţine atât un nivel minin de vânzări, cât şi un nivel de profitabilitate. De obicei, retailerii gestionează cu atenţie în perioadele de inflaţie ridicată nivelul preţurilor, ceea ce înseamnă că adaptează majorările între produse, în funcţie de elasticitatea preţurilor. O strategie tipică în rândul retailerilor este de a sacrifica marjele de profit pentru mărfuri de înaltă frecvenţă cu preţ scăzut pentru a-şi păstra clienţii.
Consumatorii europeni ar trebui să se pregătească pentru o creştere cu 250 EUR a cheltuielilor pentru alimente în 2022
Gospodăriile europene alocă între 12% şi 25% din cheltuielile de consum pentru alimente şi băuturi, cea mai mare pondere fiind în rândul ţărilor cu venituri mai mici. Pentru o categorie, preţurile mai mari la alimente ar putea să afecteze doar capacitatea de a economisi; pentru alţii, ar putea să le afecteze capacitatea de a-şi satisface nevoile vitale.
Şi în cazul României creşterile de preţuri din amonte către beneficiarul final nu s-au transferat încă integral. Deşi inflaţia produselor alimentare a depăşit 14.5% în Iunie 2022 vs Iunie 2021, aceasta se află la puţin peste 80% din creşterea preţurilor produselor ne-alimentare existând încă potenţial de creştere.
”Dintre cauzele acestei evoluţii mai lente am putea considera impactul produselor agricole, însă acesta ar trebui să se facă simţit mai mult în lunile iulie-august. De asemenea, puterea marilor lanţuri de magazine în comerţul cu amănuntul rămâne covărşitoare, având capacitatea de a influenţa intensitatea ajustărilor de preţ până la un anumit punct. Seceta şi perturbările, întârzierile din lanţurile de aprovizionare de data aceasta chiar pe canalul de transport cu cereale vor continua să pună presiune asupra preţurilor produselor alimentare. În acest context, pentru companiile din domeniu ne aşteptăm la cifre de afaceri mai mari sub impulsul inflaţiei, nu al volumelor şi la profituri în scădere în încercarea de a menţine volumele tranzacţionate.”, declară Mihai Chipirliu, CFA - Risk Director - Allianz Trade
Câştigătorii (sau mai bine zis supravieţuitorii) se vor regăsi din rândul companiilor care vor găsi cel mai potrivit mix de produse mai ieftine/cu valoare adăugată mai mare/frecvenţă de utilizare mai bună şi din al celor cu un control riguros al costurilor şi al eficienţei capitalului de lucru.
Retailerii au mai multă putere de stabilire a preţurilor acum decât în vârfurile anterioare de inflaţie
Faţa comerţului cu amănuntul s-a schimbat considerabil în ultimii ani. În plus, creşterea inflaţiei de acum are loc într-un moment foarte special pentru industrie, deoarece Europa încheie doi ani de pandemie. În comparaţie cu perioadele trecute de inflaţie ridicată, anticipăm că retailerii vor transfera mai mult din creşterea preţurilor asupra consumatorilor. În primul rând, intenţia retailerilor de a menţine volumele de vânzări cu preţuri mai mici pare mai puţin pronunţată decât în trecut. Vânzările cu amănuntul de produse alimentare au fost cu 10% mai mari decât în 2019 în T1 din 2022, iar profiturile au fost foarte mari în ultimii doi ani.
În al doilea rând, majoritatea comercianţilor cu amănuntul de alimente sunt mai orientaţi spre valoare acum decât au fost în trecut. Până acum, mulţi puneau accent pe valoare şi servicii, oferind o gamă largă de produse cu valoare adăugată mai mare, care să corespundă aspiraţiilor unei părţi a clienţilor lor (mai multe produse locale, organice, cu o nutriţie ridicată etc). Şi, nu în ultimul rând, investiţiile în tehnologie au ajutat considerabil retailerii să adopte strategii de preţuri dinamice. Obiectivul însă este cel puţin dublu: menţinerea fidelităţii consumatorilor prin oferirea unor preţuri competitive acolo unde contează cel mai mult pentru ei şi evitarea diluării vânzărilor şi profitului prin promoţii generale.
