„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev într-o scrisoare publicată de Daily Mail.

În mai 2022, Boris Bondarev, 42 de ani, un diplomat cu 20 de ani de experiență, și-a dat demisia de la misiunea diplomatică a Rusiei la ONU - unde lucra ca expert în controlul armelor - în semn de protest față de invazia rusă în Ucraina.

În prezent, trăiește în Elveția unde a primit azil politic.

„Văd cât de deliranți sunt Putin și acoliții săi și cum continuă să creadă, în ciuda a tot [ce se întâmplă], că Occidentul este prea slab pentru a rezista agresiunii lor.

Dar adevărul este că, atâta timp cât Putin rămâne la putere, Europa nu va fi niciodată în siguranță în fața amenințării Rusiei, a terorismului susținut de stat sau a spectrului de anihilare nucleară pe care îl reprezintă.

De aceea lupta trebuie să continue.

Putin are în arsenalul său mii de arme nucleare strategice și cu rază lungă de acțiune. Utilizarea lor ar putea fi de neconceput pentru voi- dar nu și pentru el și acoliții săi.

Acest arsenal devastator amenință toate națiunile NATO, în special SUA, care a furnizat mai multe provizii președintelui Zelenski de la Kiev decât orice alt aliat.

Germania, acceptând săptămâna aceasta să trimită 14 tancuri Leopard 2 (oglindind cele 14 Challengers trimise de Regatul Unit), a făcut un pas curajos și irevocabil.

Este un gest îndrăzneț. Doar că Zelenski a spus clar că câteva zeci de tancuri nu vor fi suficiente. Are nevoie de cel puțin 300.

Occidentul are capacitatea de a le furniza - și trebuie să o facă fără ezitare.

De ce? Pentru că acesta nu este un război modest. Putin poate mobiliza un număr aproape nelimitat de recruți pentru a fi carne de tun.

Totuși, cu toate că el se va dispensa de un număr imens de vieți ale altor bărbați, nu este același lucru ca o armată.

Când a fost declanșată invazia, la începutul anului trecut, lumea a supraestimat puterea Rusiei.

Mai mulți colegi de-ai mei de la Misiunea Rusiei la Biroul ONU de la Geneva au crezut afirmațiile absurde ale generalilor lui Putin, potrivit cărora «operațiunea militară specială» se va încheia în cel mult 96 de ore.

«Acum Occidentul va lua aminte», au comentat ei cu satisfacție. «Americanii sunt lași și europenii sunt slabi. Ei nu îndrăznesc să ni se opună».

Asta s-a dovedit a fi o iluzie. Ucraina a fost curajoasă și sfidătoare, iar mulți lideri occidentali, cu Boris Johnson în frunte, și-au demonstrat rapid hotărârea.

Dar acum, în pofida ultimelor oferte militare, acea determinare timpurie devine complăcere. În loc să elibereze sprijin, chiar și Marea Britanie este reticentă în a angaja toată asistența de care Kievul are nevoie. Germania a ezitat săptămâni întregi înainte de a se decide să trimită tancurile sale Leopard.

Ucraina nu își poate permite astfel de întârzieri dacă vrea să câștige. Deocamdată, ea sfidează șansele. Ar fi o greșeală teribilă să subestimăm Rusia în acest an - deoarece plănuiește o nouă ofensivă devastatoare în primăvară - așa cum a fost supraestimată în 2022.

Am făcut o greșeală similară în timp ce Putin se pregătea de război. I-am subestimat capacitatea de a comite crime împotriva umanității.

De-a lungul carierei mele, am avut un sentiment tot mai puternic că corupția din țara mea ne va copleși în cele din urmă. Guvernată de un megaloman, hrănită cu propagandă, cu venalitatea care paralizează fiecare aspect al economiei noastre, Rusia era încet-încet sugrumată.

Dar am crezut în rezistența poporului rus și am sperat cu disperare că țara noastră își va reveni - chiar dacă va fi nevoie de încă 20 de ani și de restul carierei mele.

M-am născut la Moscova în 1980, într-o familie profund patriotică. Bunicul meu a fost un erou al Uniunii Sovietice, un general neînfricat care a condus o divizie de pușcași a Armatei Roșii împotriva naziștilor invadatori în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe care noi, rușii, îl numim «Marele Război Patriotic».

Deși nu l-am cunoscut, el a fost o inspirație în familia noastră: poveștile despre curajul său au devenit legende. De aici senzația mea de profund dezgust când trupele rusești au năvălit în Ucraina anul trecut.

În 1944, armata noastră a fost una de eliberare, alungând criminalii fasciști. Dar acum, în 2022, noi eram invadatorii. Bunicul meu ar fi fost îngrozit.

O altfel de democrație

Dar, spre deosebire de cineva care trăiește într-o democrație, eu nu am putut face un simplu gest de protest. Dacă aș fi vorbit, mi-aș fi pierdut locul de muncă și aș fi fost exilat din țara mea, care nu ar mai fi fost niciodată sigură pentru mine.

La Misiunea din Geneva, nu am putut spune nimănui ce simțeam. Din fericire, 20 de ani în diplomație reprezintă un bun antrenament pentru a menține un zâmbet profesional. Poate că unii dintre colegii mei îmi împărtășeau neliniștea, dar am ținut-o ascunsă unul de celălalt.

Singura persoană căreia îi puteam încredința secretul meu era soția mea, Stanislava. Și ea a fost tot mai dezamăgită: lucra în sectorul semi-privat, cu legături în industriile care aprovizionau complexul militar, iar corupția și incompetența cu care avea de-a face erau flagrante.

În ianuarie anul trecut, ea a decis să demisioneze, anticipând propria mea decizie.

Ea a înțeles cât de frustrant mi se părea faptul că comunicatele mele către Moscova nu puteau conține niciodată adevărul. Nu erau nici minciuni sau invenții, dar faptele trebuiau învelite în straturi de formulări prudente.

Putin aude doar ceea ce vrea să audă, așa că niciun funcționar de rang înalt nu e dispus să transmită ceva care l-ar putea nemulțumi pe președinte.

La fiecare nivel al oficialității ruse, subordonații sunt aleși nu în funcție de merite, ci pentru loialitatea lor, adesea dintre prieteni și familie.

Acesta este, mai presus de toate, motivul pentru care generalii i-au promis lui Putin că invazia sa în Ucraina va fi primită cu urale și flori.

Ei înșiși au crezut asta pe jumătate - pentru că era periculos să creadă altceva.

Cu cât mai repede ei și prietenii cleptocrați ai lui Putin își dau seama că războiul este pierdut, cu atât mai repede dictatorul va dispărea și regimul său se va prăbuși.

În ultimii ani, am putut observa cu uimire cât de mulți diplomați - inclusiv unii care au trăit ani de zile în Occident - consideră de la sine înțeles că alte democrații nu sunt prea diferite de Rusia.

La Kremlin și în ambasadele rusești, oficialii sunt convinși că puterea colectivă și libertatea sunt doar iluzii.

Își imaginează că Joe Biden poate suna un guvernator al unui stat și emite ordine, la fel cum face și președintele lor. Ei cred că judecătorii fac ceea ce le spune șeful poliției și că șeful poliției este în solda bandelor organizate.[...]

În mai, după ce am făcut tot posibilul pentru a ne asigura siguranța, am publicat un comunicat prin care mi-am declarat opoziția față de război.

Eu și soția mea suntem acum în pericol din cauza lui Putin, dar la fel este și oricine din Europa. Trebuie să încetăm cu toții să ne mai prefacem: continentul este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus , într-o scrisoare publicată de Daily Mail.