N-aș fi vrut niciodată să scriu aceste rânduri. Ele sunt mai mult decât un mesaj, sunt exprimarea unei stări de spirit. O să vă coste 10 minute din viața voastră să le citiți, dar probabil o să vă coste tot râul pe care îl produce minciuna, dezinformarea, nepăsarea, manipularea, superficialitatea, ura, desnădejdea ..... dacă nu o faceți.

Am preferat să nu scriu sau comentez la cald despre subiectul celor doi tineri părinți care trec acum în Danemarca printr-o experiență foarte dureroasă. Cazul e ultra-mediatizat, dar pentru că cunosc în amănunt despre ce e vorba, pentru că m-am implicat și pentru că eu consider că sunt absolut necesare niște precizări și ele sunt necesare ACUM, îmi permit să scriu aceste rânduri.

Vreau înainte de toate, să mulțumesc tuturor românilor aflați în Diaspora, care rupând din timpul lor, cheltuind bani, resurse, energie, suflet și inteligență, fac lucruri utile și necesare pentru semeni lor, români aflați departe de România care se lovesc de tot felul de probleme și situații fără ieșire. Sunt sute de astfel de grupuri, mișcări și asociații, care chiar dacă nu știu unele de altele, sau se ceartă pt o clipă efemeră de glorie sau sunt strivite de orgolii mari ale unor oameni mici, au totuși imensul merit că fac ceva, fiecare în pătrățica lui, un ceva care adunat înseamnă mult.....foarte mult pentru oamenii aflați în dificultate, pe care statul român, după ce i-a alungat din țară, i-a abandonat, din prostie, nepăsare sau neputință. Acestor români VREAU SĂ LE MULȚUMESC pentru ceea ce fac.

Pt că există ei, mesajul, durerea și strigătul după ajutor al Soranei și Ionuț Rotundu, a ajuns să fie cunoscute astăzi de întreaga Românie.

O să recapitulez pentru voi.

Faptul că cei doi au ajuns să strige după ajutor, a ajuns, prin intermediul rețelelor de socializare la cunoștința unor oameni dispuși și dornici să ajute. Deși mare dar totuși mică, lumea acestor grupuri, mișcări, asociații a început să împrăștie povestea să facă ceva și să caute soluții. Nu am să dau nume, ca să nu supăr pe unii și hrănesc în orgoliu pe alții. Cert este că, în noaptea de Miercuri(2 Feb)/Joi(3Feb) au început să sune telefoanele. De la parlamentari la foști miniștri, fiecare a încercat să caute pe cineva care poate face ceva, astfel că Joi a fost primită asigurarea că Ambasada României la Copenhaga a primit mesajul și o să ofere ajutor. E laudabil efortul tuturor acestor oameni, dar e trist că e nevoie să facă ei treaba autorităților, chiar și în Diaspora. Strigătul de ajutor era că

-- se caută avocați din Danemarca care să ofere sprijin și asistență tinerei familii aflată la ananghie. -- Povestea lor era pe Facebook așa cum s-au priceput rudele să o prezinte.

Acum mă simt nevoit să punctez câteva lucruri. Cei care au făcut postările pe Facebook ( și scrisoarea oficială de ajutor către autorități) le-au făcut pe baza unor foarte succinte informații pe care cei doi le-au oferit despre exact cele întâmplate, pe baza cunoștințelor lor anterioare despre povestea celor doi cu nașterea și problemele micuțului Mathias și sub imperiul emoțiilor și al dramatismului momentului. Nu sunt de acord cu povestea pe care ei au livrat-o în mediul on-line pentru că ea nu corespunde întocmai realității, doar cei care au scris-o și-o pot asuma, dar o accept și înțeleg. Era un strigăt disperat pentru ajutor care nu a ținut cont de logică, rațiune și realitate. Important era că și-a atins scopul și a adus în cele din urmă ajutorul necesar, stârnind valuri de emoție și reacție după ce a ajuns din mediul on-line în presă.

Eu NU AM FOST DE ACORD ca povestea să apară în presă. Nu până nu avem cât mai multe informații, care constituiau piesele unui puzzle complicat. În nici un caz nu am vrut să apară fotografii și nume. Știam că ele circulă pe Fb, dar când îți asumi să le scoți pe site, trebuie să te gândești la consecințe. Colegii mei de la diaspora.ro au considerat că e cazul și e necesar să apară povestea pe site, m-am opus dar echipa a decis altfel și a apărut articolul care apoi preluat și de alte entități de presă a avut o răspândire rapidă și masivă. Față de colegii mei de la diaspora.ro am rămas dator cu o explicație. La momentul la care a apărut articolul eu nu aveam siguranța că Ionuț și Sorana ar fi de acord cu apariția în presă cu numele lor și fotografii. Știu din experiență că o astfel de expunere masivă în presă e greu de gestionat și produce efecte greu de controlat. Alții au considerat altfel, că e imperios necesar să apară în presă și să se facă presiune în mass-media pe acest caz. Acum, văzând unde a dus această presiune, consider că am avut dreptate. Pe această cale, îi anunț pe ei și pe voi că drumul meu alături de echipa diaspora.ro s-a încheiat. Nu această situație este motivul retragerii mele. Ea doar m-a determinat să iau decizia.Le mulțumesc pentru că m-au primit alături de ei și că am reușit să facem lucruri împreună. Voi păstra doar lucrurile bune pe care le-am reușit

Dacă emoționalul și-a făcut, mai mult sau mai puțin bine treaba, consider că e cazul să lăsăm și raționalul să-și spună cuvântul. Am să fiu cu siguranță subiectiv, pentru că ceea ce scriu se bazează pe ce știu, am văzut, am citit, am scris, am făcut, am aflat eu. Să o luăm cronologic.

Cei doi soți acuză că problemele ar fi început de la momentul declanșării travaliului Soranei și că asta ar fi putut afecta nașterea și fătul. Asta apare în povestea lor. Ce nu apare este faptul că sarcina ei a fost monitorizată, că moașa care urma să supravegheze copilul ce urma să se nască luase contact cu ei cu mult înainte de naștere ( asta este practica în Danemarca, moașele sunt "zonale" , sau de cartier și au o evidență a gravidelor. Ele sunt personal cu rol social aflate în subordinea primăriei și care au pregătire medicală. Au constant evaluări și punctaje oferite de fiecare familie pe care o asistă. Cel mai mic semn de întrebare sau nemulțumire a unei familii e atent analizat și poate duce la suspendarea ei din activitate. Monitorizarea sarcinii nu cade doar în sarcina moașei ci și a viitoarei mămici, în sensul că ea trebuie să respecte programul de prezentare la medicul ginecolog sau de familie, oridecâte ori este programată sau consideră că este necesar. Nu știu cum au stat exact lucrurile, vreau doar să vă prezint care sunt practicile curente în DK, care sunt așa tocmai ca să preântâmpine problemele. După un travaliu anormal de lung ( două zile, nu știu cât e de greu sau potențial dăunător fătului, aș aprecia comentariul cuiva de specialitate) Sorana a născut LA SPITAL. Bebelușul a primit o notă bună la naștere ( povestea familiei nu spune cât) . Ca unul care am avut de-a face cu sistemul medical danez ( destul de des din păcate) pot să vă spun că NIMENI nu pleacă dintr-un spital fără o atentă investigare și acordul unei echipe de medici ( niciodată nu există un singur medic la un caz, oricât de banal ar fi) . Îmi este astfel greu să cred că micuțul Mathias a părăsit spitalul cu probleme de sănătate nedetectate. Îmi este la fel de greu să cred că astfel de probleme medicale ca cele detectate la ajungerea părinților cu bebelușul la spital, pot apărea și se pot dezvolta brusc și rapid. Se induce din povestea lor sentimentul că moașa nu și-a dat interesul și nu și-a manifestat atenția față de copil în cele 5 săptămâni. Moașa nu vine când o chemi, moașa vine oricând crede ea că e necesar ( uneori enervant de des, o spun din experiență) și dacă nu ești de acord cu comportamentul/atitudinea ei semnalezi la primărie și în maxim 24h se verifică plângerea ta.

Am mai înțeles din povestea familiei că la solicitarea lor ambulanța a refuzat sau a întârziat să vină. Sønder Omme, localitatea unde locuiau cei doi, este la maxim 30 min de mers cu mașina ( în orice direcție o iei) de o localitate mai mare cu spital și unitate de primiri urgențe. Nu este o practică dar nici nu este anormal sau interzis să te duci singur cu mașina la spital dacă ai probleme care nu mai suportă amânare.

Cei doi au invocat probleme de sănătate ale copilului și au cerut ambulanță în noaptea în care furtuna Malik care a lovit recent Danemarca a fost la apogeu. A fost o situație deosebită în care toate resursele medicale, de pompieri, de poliție au fost solicitate la maximum și consider rezonabil faptul că ambulanța a venit greu și târziu. Puteau ajunge singuri la spital și nu-i dădea nimeni afară sau nu-i băga în seamă. Tot povestea spune ( cea relatată ulterior de către familia extinsă și preluată insistent de anumite părți ale mass-media) că la primul spital la care au ajuns medici au spus că problemele copilului sunt cauzate încă de la naștere. Medicii nu spun povești ( nu în DK) medicii fac fișă medicală. Bazat pe examinare la spitalul din Esbjerg ( care nu e un oraș oarecare, e cel mai mare de pe coasta de vest, un fel de Oradea, dacă vreți) copilul a fost trimis la cel mai prestigios spital pediatric din Dk, OUH Odense Universitetshospital, aflat cam la 140 km distanță. Dacă în condiții de furtună severă medicii au luat decizia să-l trimită la Odense cu ambulanța ( evident că elicopterul nu putea zbura) înseamnă că starea copilului era foarte gravă. Cum să stai până copilul are spasme și se face vânăt !? Fără să dramatizez cum au făcut alții, l-aș fi dus în brațe dacă nu venea ambulanța, chiar dacă era uraganul de pe lume.

La Odense medicii au făcut investigații suplimentare și au pus micuțului Mathias un diagnostic devastator pentru orice minte umană. Traumatism cranian, hemoragie cerebrală și acumulări suspecte în spatele globilor oculari ( ATENȚIE la traducerea pe care mulți au făcut-o cu Google comunicatului poliției daneze. Termenul folosit acolo duce mai degrabă spre înțelesul de traumatism, leziune, anomalie a craniului ci nu spre cel de fractură, os rupt. Oricum, informația despre comunicatul poliției daneze a venit mult mai târziu și doar din partea celor de la Libertatea, care au preluat articolul din diaspora.ro, informațiile din povestea familiei erau despre hemoragie craniană, ( un termen vag medical dar îl pun pe baza emoției și șocului, acum însă, vorbim despre rațiune și diagnosticul pus de medici a fost acesta. )

Acum speculez dar o fac după ce am discutat în ultimele zile cu zeci de medici, avocați și mămici din Dk care au fost la spital cu bebeluși cu probleme, sau oameni implicați în evenimente care au necesitat prezența politiei la spital. Procedura este în felul următor. Medicul/medicii informează părinții ( care se aflau la spital ) despre problemele de sănătate constatate la copil și posibile cauze, între care și neglijențe sau manipulări greșite ale bebelușului care să fi dus la producerea acestor probleme de sănătate. Medicii anunță poliția conform obligațiilor legale pe care le au și un echipaj format din obligatoriu un bărbat și o femeie ( dacă în cauza semnalată este implicată o persoană se sex feminin ) se prezintă la spital. Polițiștii au o discuție cu medici și apoi una cu părinții împreună cu medicii încercând să afle posibila cauză a leziunilor constatate de medici asupra copilului. Părinți neagă orice posibilă vină pentru starea copilului, moment în care, tot conform legii, poliția îi consideră principalii suspecți pentru punerea în pericol a vieții unui minor.

Ies din "speculație" și vă spun că în Dk atunci când este vorba despre infracțiuni asupra unui minor nu există masuri blânde sau medii, se aplică cele mai aspre măsuri posibile. Așa este legea și așa funcționează sistemul.

( Fac o paranteză și spun că pe site-ul MAE, pe Pagina Ambasadei României în Regatul Danemarcei există încă din anul 2000 o avertizare cu privire la pedepsirea foarte aspră de către legile daneze a nerespectării drepturilor copilului sau a infracțiunilor comise asupra minorilor. )

Cei doi părinți sunt reținuți de către poliție și a doua zi prezentați unui judecător cu propunerea de arest preventiv pentru 30 zile.

Nici vorbă de aberațiile din presă cu "copil smuls de la pieptul mamei" sau "părinți încătușați" .

Povestea familiei spune că cei doi au fost arestați fără să știe motivele sau starea de sănătate a copilului. FALS. Au aflat atât la spital de la medici cât și în fața judecătorului în momentul prezentării acuzațiilor. Judecătorul a decis punerea lor sub stare de arest considerând că există suspiciuni rezonabile că unul dintre ei ar fi putut cauza starea de sănătate care a pus în pericol viața copilului. Până la finalizarea anchetei poliției ei nu mai au voie să se apropie de copil. Ei nu sunt socotiți vinovați. Prezumția de nevinovăție funcționează. Suntem în faza de anchetă. Următorul pas este audierea lor ( tot de către judecător, în spatele ușilor închise) .

Cei doi se află în locuri diferite de arest ( nu închisoare) pentru că în toată lumea există astfel de instituții diferite pentru bărbați și femei. Faptul că sunt soț și soție nu are nici o relevanță . Nu cred că ați văzut undeva în lume ca lucrurile să fie altfel. Cei doi au primit avocat din oficiu care să le reprezinte interesele. În relația cu avocații, cu poliția sau cu instanța beneficiază obligatoriu de translator autorizat.

Fac niște precizări de ordin juridic.

Cei doi sunt acuzați separat pentru că se prezumă că unul, oricare dintre ei a pus viața copilului în pericol, nu amândoi împreună. Deci chiar dacă e un singur copil în cauză, sunt doi suspecți, două cauze diferite, două procese diferite, doi avocați.

Cei doi au avut dreptul pe perioada stării de reținere și ulterior a celei de arest să ia legătura cu familia sau alți apropiați. Poliția a avut obligația ( și a făcut-o) să informeze Ambasada României. Acest lucru s-a întâmplat Marți 1 Februarie dimineață. Până Miercuri/Joi noaptea, Ambasada nu a făcut nimic ( pentru că nu are personal, logistică, fonduri și nici interesul să -și respecte obligațiile legale față de cetățenii români aflați pe teritoriul Danemarcei și Islandei) . Doar după intervenții în miez de noapte din partea asociațiilor și grupurilor din diaspora, după telefoane și mesaje către parlamentarii, europarlamentari și foști miniștri,

Ambasada a confirmat Joi că a aflat de situația disperată a celor doi tineri părinți și a acceptat să-l primească Vineri pe fratele Soranei. Din același motiv, micuțul Mathias nu are încă certificat de naștere emis de autoritățile române deși cei doi părinți au programare pt depunerea documentelor și obținerea actului.

Domnule Alexandru Grădinar ( ambasadorul român la Copenhaga) vă adresez public 3 întrebări.

- Care este lista de avocați pe care ați prezentat-o familiei extinse din care să aleagă și care sunt relațiile/legăturile d-tră cu acești avocaț !? ( vă avertizez că eu cunosc acea listă)

- Cine a vizitat-o Duminică 6 Februarie pe Sorana Rotundu din partea Ambasadei !? De ce refuzați să dați detalii despre vizită !? Nu credeți că măcar un sumar comunicat era binevenit dacă nu chiar necesar !?

- De ce ați cerut avocaților din oficiu să nu comunice cu nimeni și să direcționeze orice întrebare și solicitare adresată lor către Ambasadă !? Cu ce drept ați făcut asta.

Sunteți un om bun dar un diplomat foarte slab. Măcar a aflat presa din România cum se numește ambasadorul român la Copenhaga, ați obținut maximum din această situație. Vă sfătuiesc să nu încercați să trageți și alte foloase.

Intorcându-ne la spital,( acolo unde a rămas Mathias) el a beneficiat cu siguranță de cel mai bun tratament și cea mai bună îngrijire posibilă. Despre prezumtiva lui repatriere o să spun doar atât. Câtă vreme nu avem o decizie definitivă în acțiunile juridice deschise asupra celor doi părinți, statul danez ( printr-un asistent maternal calificat) decide exclusiv și discreționar ce se întâmplă cu copilul.

(-) Mesajul meu către familia extinsă a celor doi, Sorana și Ionuț.

Singurii care pot cere un alt avocat care să-i reprezinte sunt doar ei, Sorana și Ionuț. Nu voi puteți cere sau face asta. Voi puteți doar să le sugerați. Știu că sunteți familii numeroase și e greu să ajungeți la consens, știu că sunteți încă șocați și debusolați de situație, că acționați poate necoordonat, dar fiecare zi care trece fără punerea în aplicare a unor proceduri juridice necesare le îngreunează situația celor doi. Vă avertizez că la mai mult de 10 zile de la prezentarea capetelor de acuzare judecătorul poate respinge cererile de înlocuire a avocaților. Hotărâ-ți-vă ce vreți și faceti-o repede ! Chiar și avocații din oficiu le pot reprezenta f bine interesele. Sunt oameni aici în Danemarca dispuși să vă ajute. Lăsați-i să o facă !!

(-) Mesajul meu către românii din Danemarca ( și din Diaspora)

. Încetați să vă mai vaicăriți, să suferiți de inferioritate și discriminare. Puneți pe seama sistemelor, vecinilor, colegilor, statului propria voastră neputință. Nimeni nu vă ține cu forța aici. Ați venit de bunăvoie. Beneficiile pentru care ați venit, implică și respectarea legilor, a regulilor, a cutumelor de aici. A te integra în societatea daneză nu înseamnă a te lăsa asimilat. Unii aici sunteți nemulțumiți de orice și când ajungeți în România spuneți despre orice "nici nu se compară cu ce e în Danemarca !!" . Din fericire sunteți puțini, dar gălăgioși și deranjanți. Celor care sunt fiecare dintre ei în parte imaginea României pentru vecini, prieteni, colegi și sunt o imagine frumoasă, VĂ MULȚUMESC !!

(-) Mesajul meu pentru românii din România.

Din orice punct de vedere și în orice clasament care vizează lucrurile bune Danemarca e mereu în partea de sus sau pe podium. Această națiune a ajuns aici datorită legilor, regulilor, poporului ei și modului în care funcționează societatea daneză. Puteți să nu fiți de acord cu ele, dar rezultatele la care au ajuns ei, dovedesc că acestea sunt bune și corecte. DANEMARCA NU FURĂ COPIII ROMANILOR !! Probleme ca cea despre care vorbim, pot avea aici și polonezii și chinezii și danezii, în aceași proporție. Se întâmplă cazuri dar ele sunt excepții nu regulă. Departe de a fi o societate perfectat, societatea daneză e infinit una mai bună decât cea românească și un model de urmat.

Eu nu pot schimba părerea celor care nu acceptă argumente, dar pentru cei care gândesc cu mintea lor, am încercat să aduc un strop de lumină în acest caz .

(-) Mesajul meu pentru presa din România.

Mulții, foarte mulții presați doar ce cântau Parazziti. Deontologia profesională ar fi trebuit să vă îndemne să căutați și punctul de vedere al autorităților daneze, sau al românilor care trăiesc aici și cunosc legile și rigorile de aici. Ați umflat cu pompa o singură variantă, facănd rău poporului român, românilor din Danemarca și chiar și celor doi, Sorana și Ionuț.

(-) Mesajul meu pentru politicienii români.

Sunt absolut încântat că ați rezolvat toate problemele românilor și acum ați ajuns să le rezolvați sit pe ale scandinavilor.

Săptămâna trecută ministrul danez al transportului a demisionat pentru cât într-un raport prezentat Parlamentului s-au strecurat informații incorecte. Poate asta vă dă de gândit.

În loc de concluzie.

Noi, românii, de multe ori ( mult prea multe ori) gândim și reacționăm pe bază de emoției. Doar că emoțiile vin și trec. Logica și rațiunea sunt perene. Poate de aceea alte popoare care gândesc și reacționează mai mult pe bază de logică și rațiune greșesc mai puțin decât noi.

(-) MESAJUL MEU PENTRU SORANA ȘI IONUȚ ROTUNDU .

Sorana, Vineri la prânz te rugai și plângeai. Cereai un semn din partea lui Dumnezeu. A venit un polițist la tine și ți-a spus că are un mesaj pentru tine. Eu ți l-am trimis. Nu sunteți singuri în lupta voastră.

Nu sunteți singuri în suferința voastră. Johnny, nu uita că tot ce nu te doboară te face mai puternic. Tu ești responsabil și pentru Sorana în aceiași măsură în care ești pentru Mathias. Asumă-ți răspunderi și decizii.

Dacă sunteți nevinovați, fiți absolut convinși că totul o să fie bine. Dacă în orice fel, din neatenție sau neștiință s-ar fi putut ca din cauza voastră Mathias să fi avut de suferit, felul în care vă comportați și acționați acum e hotărâtor în ce privește viitorul vostru și al copilului.

Eu știu că sunteți doi oameni buni care sub nici o formă nu i-ar fi făcut rău intenționat copilului.

Sper din tot sufletul ca Mathias så fie bine, să crească și să fie pentru voi bucuria pe care atât de mult v-o doriți. Îmi doresc foarte mult să ne vedem și să povestim despre acest moment ca despre unul care a născut o prietenie.

Alin Stanciu - Copenhaga,DK