Ion Vianu, medic psihiatru şi scriitor, disident şi colaborator la Radio Europa Liberă înainte de 1989, a murit la Morges, în Elveţia, la vârsta de 90 de ani, a anunţat pe Facebook nepotul său, Vlad Alexandrescu, fost ministru al Culturii.

Ion Vianu FOTO: Eduard Enea

Ion Vianu s-a născut la Bucureşti în 1934. A avut studii de filologie clasică, neterminate. A fost doctor în medicină al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti (1960).

A fost fiul criticului literar Tudor Vianu şi al Elenei Irimescu, fiica lui Ştefan Irimescu, medic, întemeietorul ftiziologiei din România. Timp de doi ani de zile, în perioada 1952-1954 este student al secţiei de limbi clasice a Facultăţii de Filologie din Bucureşti. Deşi tatăl său şi-ar fi dorit ca fiul să-i urmeze la catedră acesta îşi alege un alt traseu profesional, urnd între 1954 şi 1960 cursurile Facultăţii de Medicină Generală din Bucureşti. Uimirea şi tristeţea lui Tudor Vianu sunt descrise în volumul cu caracter autobiografic Amintiri în dialog, scris în colaborare cu amicul său, Matei Călinescu, cel care va deveni critic literar. Din anul 1963 este numit preparator la Clinica Universitară de Psihiatrie din Bucureşti.

A emigrat în Elveţia în anul 1977, după ce s-a implicat în mişcarea lui Paul Goma, fiind printre puţinii care au avut curajul să semneze Apelul lansat de acesta, apoi se va face cunoscut pentru luările de poziţie la postul de radio Europa Liberă împotriva tentativei de folosire a psihiatriei ca armă politică. După Revoluţia din 1989 s-a implicat într-un mod foarte activ în denunţarea psihiatriei politice comuniste şi a scris articole cu conţinut politic în revistele 22, Dilema Veche, în ziarul România liberă, etc.

După ieşirea la pensie se întoarce în ţară şi se dedică meseriei de scriitor cu care a cochetat încă din tinereţe, publicînd mai multe volume de proză sau eseistică. Astfel, romanele Caietele lui Ozias şi Vasiliu, foi volante fac parte din trilogia neterminată "Arhiva Trădării şi a Mâniei". Paramnezii este un roman despre exil şi reîntoarcerea în ţara natală. "Necredinciosul" este inspirat de experienţa medicală a autorului. Blestem şi Binecuvântare este o culegere de eseuri despre problematica tatălui, Antigona, Sacher-Masoch, S. Freud. Investigaţii mateine e ste un eseu biografic şi critic despre Matei Caragiale.

A fost medic psihiatru, cadru universitar al Clinicii de Psihiatrie, Bucureşti. Voiaje de studii în Germania Democrată, Franţa. 1964-1977: Colaborează la Contemporanul, Viaţa Românească, Luceafărul etc.

Volume publicate: Introducere în psihoterapie, 1975; Stil şi persoană, 1975; Amintiri în dialog, Memorii în colaborare cu Matei Călinescu, 1994, ed. II-a 1997; Caietele lui Ozias, 2004; Paramnezii, 2005; Vasiliu, foi volante, 2006; Blestem şi Binecuvântare, 2007; Necredinciosul, 2008; Investigaţii mateine, 2008.

La Editura Polirom a mai publicat: Amintiri in dialog (impreuna cu Matei Calinescu, 1998, 2005), Investigatii mateine (2008), Exercitiu de sinceritate (2009), Amor intellectualis. Romanul unei educatii (2010, 2011), Apropieri (2011), Frumusetea va mintui lumea si alte eseuri (2015).