Şcoala parohială de la biserica românească din Storojîneţ - Cernăuţi, transformată în centru de azil pentru refugiaţi
Trimisul special al AGERPRES, Cristian Lupaşcu, transmite: Un preot de la o biserică românească din oraşul Storojîneţ, regiunea Cernăuţi, acordă cazare şi masă pentru 54 de refugiaţi ucraineni care provin din cele mai fierbinţi zone ale războiului.
Părintele Vasile Covalciuc, care deţine şi funcţia de protopop la Storojîneţ, a transformat şcoala parohială, care funcţiona în incinta parohiei, în spaţiu de cazare pentru ucrainenii care fug din calea războiului.
Preotul român a transformat toate sălile de curs ale şcolii în care copii învăţau religia şi limba română în dormitoare, iar aici au ajuns numeroase familii cu copii din Kiev, Harkov, Ivano-Frankivs, Dnipropetrovsk, dar şi din Donbas. Şcoala devenită centru pentru refugiaţi nu are paturi, însă preotul a reuşit să facă rost, de la oamenii cu suflet mare, de zeci de saltele pe care să înnopteze zecile de mame şi copii care şi-au părăsit locuinţele.
Toţi refugiaţii au fost "recrutaţi" în urma unor anunţuri pe Facebook postate de fiul cel mare al preotului, care, la rândul său, este preot şi slujeşte la aceeaşi biserică. De altfel, întreaga familie a lui Vasile Covalciuc este implicată în acţiunea umanitară. Soţia şi nora acestuia gătesc hrana pentru refugiaţi.
"Am decis să facem un aşezământ umanitar la şcoala noastră, şcoală pe care am construit-o din anul 2014 până în 2018, pentru a preda religia şi limba română, că în oraş nu avem şcoală românească. Văzând şi auzind de greutăţile pe care le au aceşti oameni, copii care sunt refugiaţi din Kiev, din Harkov, din Dnipropetrovsk, văzând suferinţa prin care trec acum, că au lăsat totul, casele, şi au luat numai un geamantan cu ei cu haine, îi primim şi le dăm mâncare şi tot ce le este necesar pentru a nu se simţi uitaţi în aceste momente grele", a declarat, cu ochii în lacrimi, preotul Vasile Covalciuc.
În acelaşi timp, preotul a angajat şi un psiholog. Acesta comunică în permanenţă cu cei peste 20 de copii care trăiesc cu imaginile războiului şi coşmarul de a fi nevoiţi să îşi părăsească, alături de părinţi, casele în care creşteau liniştiţi până acum o săptămână.
"Pentru că avem vreo 20 de copiii care sunt stresaţi, auzind exploziile şi văzând încercarea prin care au trecut cu părinţii, o avem aici pe doamna psiholog Irina, care se ocupă de ei. Se străduieşte ca să îi scoată din această stare psihică, din această spaimă", a adăugat preotul.
Vladislav locuieşte lângă Kiev. El a ajuns la Storojîneţ cu cei trei copii ai săi, dar şi cu câinele şi pisica din gospodărie. El susţine că a decis să plece de acasă după ce, împreună cu familia sa, a coborât de cel puţin zece ori în beciul casei sale, pentru a pune la adăpost de bombardamente. Tânărul ucrainean susţine că, după ce îşi vede familia în siguranţă, se întoarce la Kiev pentru a lupta împotriva armatei ruse.
"Noi stăm în apropiere de Kiev şi acum e un loc foarte periculos. La fiecare două-trei ore eram bombardaţi şi e prea periculos pentru familia mea. Ne-am dus de mai bine de zece ori în adăposturi, dar acum nu vreau decât să îi duc pe ai mei peste graniţa Ucrainei şi să mă întorc la Kiev, pentru că trebuie să îmi apăr casa. Am trei copiii", a mărturisit Vladislav.
Preotul susţine că războiul i-a făcut pe credincioşii din comunitatea sa să fie mai solidari, aşa încât îi este şi mai uşor să obţină bani, alimente sau alte bunuri necesare pentru întreţinerea refugiaţilor. AGERPRES/(editor: George Onea, editor online: Ada Vîlceanu)
