Schimbarea vântului politic transatlantic face incertă soarta contraofensivei. Cele trei elemente care-i lipsesc Kievului pentru a câștiga
Când Ucraina și-a lansat marea contraofensivă în această primăvară, oficialii militari occidentali știau că Kievul nu avea toată pregătirea sau armele - de la obuze la avioane de război - de care avea nevoie pentru a disloca forțele ruse. Dar sperau că ingeniozitatea și curajul ucrainenilor vor duce misiunea la bun sfârșit.
Ucraina nu controleaza cerul si trupele sale sunt vulnerabile FOTO Profimedia
Succesele se lasă însă așteptate. Câmpurile de mine adânci și mortale, fortificațiile extinse și puterea aeriană rusă s-au combinat pentru a bloca în mare măsură progresele semnificative ale trupelor ucrainene. În schimb, campania riscă să coboare într-un impas cu potențialul de a sacrifica vieți și echipamente fără o schimbare majoră a impulsului de luptă.
Pe măsură ce probabilitatea oricărui succes pe scară largă al ucrainenilor în acest an scade, se ridică perspectiva tulburătoare pentru Washington și aliații săi a unui război mai lung – unul care ar necesita o nouă infuzie uriașă de armament sofisticat și mai multă pregătire pentru a oferi Kievului șansa la victorie.
Calculul politic pentru administrația Biden este complicat. Președintele Biden vrea să fie reales în toamna anului 2024 și mulți din Washington cred că preocupările de la Casa Albă cu privire la impactul războiului asupra campaniei determină o prudență crescândă cu privire la gradul de sprijin oferit Kievului.
Ezitare americană, incapacitate europeană
Ezitarea americană contrastează cu schimbările de vedere în Europa, unde mai mulți lideri în ultimele luni au ajuns să creadă că Ucraina trebuie să prevaleze în conflict, iar Rusia să piardă, pentru a asigura securitatea continentului.
Dar armatele europene nu au resurse suficiente pentru a furniza Ucrainei tot ce are nevoie pentru a expulza armata Moscovei din aproximativ 20% din teritoriu, pe care îl controlează. De asemenea, este puțin probabil ca liderii europeni să sporească în mod semnificativ sprijinul pentru Kiev dacă simt reticența SUA, spun diplomații occidentali.
Schimbarea vântului politic transatlantic, evidentă în tensiunile dintre președintele ucrainean Volodimi Zelenski și oficialii americani la recentul summit NATO din Lituania, a survenit în timp ce ofensiva de mult așteptată a Ucrainei pare să stagneze. Incapacitatea Kievului de a face progrese împotriva apărării rusești a convins mulți observatori militari occidentali că forțele ucrainene au nevoie de mai multă pregătire în manevre militare complexe, apărări aeriene mai puternice și mult mai mult armament, notează Washington Post , într-o amplă analiză.
Între timp, armata Moscovei se confruntă cu un moral scăzut din cauza epuizării, a proviziilor slabe și a luptelor interne dintre liderii ruși, indică serviciile ucrainene și occidentale de informații. Rusia pare să nu reușească să preia inițiativa și să atace pozițiile ucrainene, dar forțele sale rămân suficient de robuste pentru a ocupa sute de kilometri de fortificații și, în plus, are un număr mare de aeronave, care țin trupele Kievului la distanță.
Situația este o schimbare bruscă față de anul trecut, când luptătorii ucraineni necoordonați au uimit Moscova și lumea prin oprirea și apoi respingerea unui număr mult mai mare de forțe rusești din jurul Kievului, apoi al Harkivului și Hersonului.
În acele bătălii, Ucraina a folosit o apărare extrem de mobilă și descentralizată împotriva forțelor terestre mai mari, dar greoaie ale Rusiei. Moscova a folosit în mod limitat forțele sale aeriene formidabile, nereușind să câștige supremația aeriană, ceea ce a permis, la rândul său, forțelor terestre ucrainene să învingă trupele rusești și să le taie proviziile.
Combinația-cheie pentru succes
Acum, Ucraina se află în ofensivă împotriva pozițiilor rusești, unde trupele au avut luni de zile pentru a construi apărări extinse, inclusiv câmpuri de mine , bariere și buncăre. Doctrina militară occidentală susține că, pentru a ataca un adversar îngropat, o forță de atac ar trebui să fie de cel puțin trei ori dimensiunea inamicului și să folosească o combinație bine coordonată de forțe aeriene și terestre.
Trupelor Kievului le lipsește masa, pregătirea și resursele necesare pentru a respecta aceste condiții.
„Ucraina chiar trebuie să fie capabilă să extindă și să sincronizeze operațiunile militare dacă dorește să poată trece prin apărarea rusă”, a explicat Franz-Stefan Gady , un analist militar independent care a vizitat recent linia frontului ucrainean.
Gady a spus că, în loc să concentreze forțele în atacuri care implică multe unități care trag salve de rachete și artilerie – susținând valuri simultane de forțe terestre în avansare – Ucraina atacă secvenţial, cu bombardamente urmate de avansuri de infanterie la nivel de companie. Tactica „de multe ori anunță rușii că aceștia îi atacă”, a spus el.
Abordarea la scară mică, care este mai ușor de orchestrat de către comandanți decât împingerea forțelor terestre sub artileria de acoperire, creează propriile probleme, cum ar fi mobilitatea redusă. Îndepărtarea în siguranță a soldaților răniți de pe front și aducerea de muniție proaspătă este mai complicată în operațiunile la nivel de companie, deoarece corpurile medicale și logistice sunt mai puțin protejate.
Efectuarea de atacuri sincronizate la scară largă este dificilă pentru orice forță armată – chiar și pentru cele occidentale cu echipamente mai multe și mai bune decât are Ucraina – pentru că integrarea unui număr mare de trupe terestre și aeriene în operațiunea rapidă și violentă a unui asalt frontal este enorm de dificilă.
Superioritatea aeriană, esențială
Nicio armată occidentală nu ar încerca să încalce apărarea stabilită fără a controla cerul.
„America nu ar încerca niciodată să învingă o apărare pregătită fără superioritate aeriană, dar ei [ nr. ucrainenii] nu au superioritate aeriană”, a spus John Nagl, un locotenent colonel retras al Armatei SUA, care acum este profesor la Colegiul de Război al Armatei SUA. „Este imposibil să exagerăm cât de importantă este superioritatea aeriană pentru a lupta la sol la un cost rezonabil în pierderi”.
Zelenski a recunoscut într-un interviu pentru The Wall Street Journal din mai că Rusia are superioritate aeriană pe front și că lipsa de protecție a trupelor ucrainene înseamnă că „un număr mare de soldați vor muri” în luptă.
Ucraina sperase să găsească lacune în fortificațiile Rusiei, să inunde trupele și să provoace genul de ravagii pe care forțele sale le-au făcut anul trecut în rândurile inamice. În schimb, câmpurile minate neașteptat de dense au încetinit forțele inițiale de atac ale Kievului, lăsându-le expuse la loviturile aeronavelor și rachetelor rusești.
Dronele și elicopterele de atac rusești, în special navele de combatere Kamov Ka-52 „Alligator”, s-au dovedit deosebit de periculoase. Avioanele Ka-52, care se numără printre cele mai moderne aeronave din Rusia, pot rămâne cu mult în spatele liniilor rusești și se pot baza pe datele țintite de la dronele de observare care scanează frontul. Rachetele lor Vihr ghidate cu laser au o rază de acțiune de aproximativ 8 kilometri, care este de peste două ori raza de acțiune a oricăror rachete antiaeriene portabile din arsenalul Ucrainei.
Analiștii Departamentului de Apărare al SUA știau la începutul acestui an că trupele din prima linie ale Ucrainei vor lupta împotriva atacurilor aeriene rusești. O evaluare clasificată a Pentagonului din februarie a evidențiat un număr mic de arme în mâinile ucrainene capabile să lovească avioane îndepărtate și a invocat riscul „incapacității de a preveni superioritatea aeriană a Rusiei”.
Kievul nu are suficiente echipamente de apărare antiaeriană - cum ar fi bateriile Patriot fabricate în SUA sau mai multe sisteme germane Gepard mobile - pentru a desfășura multe în apropierea liniilor de front. Patriot și alte sisteme mari, mai puțin mobile, sunt, de asemenea, vulnerabile la atacurile rusești cu drone.
Lipsa apărării aeriene pe câmpul de luptă a permis Rusiei să domine cerul de-a lungul unei mari părți ale frontului.
„Rușii sunt acum capabili să-și folosească mai bine activele aviatice”, a spus Douglas Barrie, cercetător senior la Institutul Internațional de Studii Strategice, un think tank din Londra. „Rusia nu are superioritate aeriană asupra întregii Ucraine, dar din perspectiva fundașului, ei sunt într-o poziție mult mai bună.”
Cum ar schimba situația F-16
Contracararea aeronavelor rusești este principalul motiv pentru care Zelenski și echipa sa au făcut de luni de zile lobby la Washington și la aliații săi europeni pentru a furniza avioane de luptă F-16 fabricate în SUA. Ucraina are doar o mică forță aeriană de avioane și elicoptere de fabricație sovietică.
Avioanele F-16, care sunt moderne, dar nu sunt cele mai recente avioane de luptă americane, ar putea reprezenta o amenințare suficientă pentru aeronavele rusești.
Piloți și mecanici ucraineni se pregătesc să se antreneze pentru a zbura și întreține avioanele complexe, printr-o coaliție de cel puțin 10 țări europene. Dar Biden nu a dat încă permisiunea necesară pentru ca avioanele F-16 să fie livrate în Ucraina, iar stabilirea lanțurilor de aprovizionare pentru a sprijini și repara aparatele ar dura luni de zile. Cel mai repede F-16 care ar putea apărea pe câmpul de luptă la începutul anului viitor, spun analiștii.
Dacă Ucraina primește avioanele, impactul lor asupra luptei ar depinde de mulți factori, inclusiv de numărul furnizat, de sofisticarea echipamentului lor de bord și de sistemele de arme prevăzute pentru a le înarma. Încorporarea avioanelor de luptă avansate în planurile de luptă este, de asemenea, extrem de complicată, necesitând un alt nivel de sincronizare în operațiunile din Ucraina.
„Nu există niciun glonț de argint în război”, a spus președintele american al șefilor de stat major Mark Milley în aprilie, când a fost întrebat despre F-16 pentru Ucraina. „Rezultatele bătăliilor și războaielor sunt în funcție de multe variabile”.
Sursa: adevarul.ro
