Diplomatul John R. Bolton (69 de ani) l-a înlocuit joi pe generalul H.R. McMaster în funcţia de consilier de securitate al preşedintelui american Donald Trump, un post cu o certă greutate în Administraţia SUA. Care este agenda lui Bolton, cel care va lucra împreună cu secretarul Apărării, James Mattis, şi cu noul secretar de Stat, Mike Pompeo, şi va avea un cuvânt greu de spus în creionarea strategiei de securitate a SUA? Fostul ministru de Externe Lazăr Comănescu şi analiştii Corina Rebegea (CEPA) şi Octavian Manea (Revista 22) au explicat pentru  G4Media.ro mizele numirii lui Bolton şi aşteptările în privinţa relaţiei SUA-România.

Toţi cei trei interlocutori îl consideră pe Bolton un “hawk“, un ultraconservator în relaţia cu Iranul şi Coreea de Nord, acolo unde sunt aşteptate şi repoziţionări mai radicale ale SUA, odată cu venirea lui Bolton şi Pompeo în locul lui McMaster şi Rex Tillerson. “Dincolo de exprimările sale, uneori mai contondente, cred, totuşi, că Bolton va continua, posibil de o manieră mai asertivă (şi, eventual, pe un ton mai abraziv), linia tradiţională a administraţiilor republicane, în care a lucrat, de altfel”, spune Lazăr Comănescu.

“Recent, într-un comentariu pentru The Wall Street Journal pleda pentru lovituri preemptive (preventive – n.red.) împotriva regimului nord-coreean, văzut de el ca o amenințare iminentă”, subliniază Octavian Manea, în timp ce Corina Rebegea arată că “numirea are loc și într-un moment foarte tensionat în ceea ce privește Coreea de Nord și acordul cu Iran. Aici sunt de fapt îngrijorările cele mai mari. Intervenționismul său foarte agresiv a fost văzut ca o vulnerabilitate pentru diplomația americană, iar unii comentatori se tem chiar de amenințarea războiului”.

Care este impactul numirii lui Bolton asupra relaţiilor cu România? O evaluare este “prematură”, spune Octavian Manea, care vede însă drept “foarte probabilă” o creştere a distanței dintre Washington și Bruxelles. Corina Rebegea este mai optimistă, aratând că “din perspectiva României, nu cred că sunt motive de îngrijorare… E greu să provoci schimbări majore de politici peste noapte, iar deocamdată investiția SUA în securitatea europeană merge înainte, cu susținere puternică în Congres, în Departamentul de Stat și chiar la Casă Albă printre unii consilieri”. Şi Lazăr Comănescu merge pe linia conservării poziţiei Administraţiei Trump în regiune: “Nu cred că vor fi schimbări semnificative în privinţa abordării relaţiilor cu aliaţii din flancul estic al NATO”.

Corina Rebegea aduce în discuţie şi agenda lui John Bolton legată de Rusia, punctând faptul ca “nu știm încă cum se poziționează în privința Rusiei, unul dintre marile capitole din Strategia de Securitate Națională redactată sub McMaster. Din nou, alinierea sau nealinierea cu președintele pe această temă va conta destul de mult. Președintele Trump a fost destul de reticent în a susține declarații sau măsuri care să sancționeze comportamentul agresiv al Kremlinului”. Fostul ministru de Externe, Lazăr Comănescu, include Rusia pe lista marilor dosare de care se va ocupa Bolton în noua sa funcţie: “Probabil, teme prioritare pe agendă vor ramâne relaţia cu Rusia, Coreea de Nord, Iran sau Orientul Mijlociu (inclusiv perspectiva mutării ambasadei SUA la Ierusalim)”.

Răspunsurile, pe larg, ale celor trei interlocutori:

Corina Rebegea (Director U.S.-Romania Initiative în cadrul think-tank-ului Center for European Policy Analysis – CEPA):

Majoritatea reacţiilor din presa americană şi nu numai se referă la o posibilă alunecare spre dreapta a Administraţiei de la Washinton. Bolton e cunoscut în cercurile de policy ca fiind un republican foarte intervenţionist (“a hawk”) încă din vremea preşedintelui G.W. Bush.

E o întâmplare interesantă că numirea sa are loc la aniversarea a 15 ani de la intervenția în Irak, al cărei suporter activ a și fost (unele relatări aduc în discuție faptul că numirea sa ca ambasador la ONU a fost tocmai pentru a-l îndepărta de deciziile legate de Irak). De fapt, Bolton și președintele Trump nu par a avea aceleași păreri despre Irak, cel din urmă criticând efectele pe care războiul le-a avut asupra Statelor Unite. Dar numirea are loc și într-un moment foarte tensionat în ceea ce privește Coreea de Nord și acordul cu Iran. Aici sunt de fapt îngrijorările cele mai mari. Intervenționismul său foarte agresiv a fost văzut ca o vulnerabilitate pentru diplomația americană, iar unii comentatori se tem chiar de amenințarea războiului, având în vedere că a susținut teza schimbării de regim în cele două state. Desigur, va trebui să vedem și cât rezistă în funcție. Până acum nu avem semne încurajatoare de longevitate la Casă Albă.

Presa americană scria că un lucru e sigur despre John Bolton: a fost de la bun început unul dintre cei mai mari opozanți ai acordului cu Iran. Deși e greu de spus ce va face acesta la Casa Albă, putem anticipa ca una dintre principalele acțiuni să aibă în vedere Iranul. A și scris un document de policy despre acordul cu Iran pe care se pare că i l-a prezentat și președintelui Trump în trecut și ne putem aștepta ca acesta să fie marele sau proiect. Și chestiunea negocierilor cu Coreea de Nord e pusă sub semnul întrebării. E Bolton un fel de sperietoare de arătat coreenilor în perspectiva eșuării negocierilor? Poziția sa în privința negocierilor a fost destul de tranșantă, întărind atitudinea belicoasă a președintelui, ceea ce nu ajută foarte mult efortul diplomatic.

Bolton pare și mult mai aliniat ideologic cu președintele Trump (anecdotic, ambii fani ai postului TV Fox) decât a fost H.R. McMaster, iar numirea sa vine în continuarea deciziei de a-l schimba pe secretarul de stat Tillerson. Unii comentatori vorbesc despre slăbirea graduală a mecanismelor prin care discursul și acțiunile președintelui erau ținute oarecum sub control. Riscul e ca președintele să obțină și mai multă validare în unele decizii disputabile. Rămâne de văzut și cum va interacționa cu Partidul Republican. Reacțiile venite din partea unor membri de dreapta ai Congresului au fost pozitive până acum, ceea ce nu se poate spune și despre tabăra democrată.

Nu știm încă cum se poziționează în privința Rusiei, unul dintre marile capitole din Strategia de Securitate Națională redactată sub McMaster. Din nou, alinierea sau nealinierea cu președintele pe această temă va conta destul de mult. Președintele Trump a fost destul de reticent în a susține declarații sau măsuri care să sancționeze comportamentul agresiv al Kremlinului.

Din perspectiva României, nu cred că sunt motive de îngrijorare. Dacă ar fi să îl citez pe senatorul Lindsey Graham, “numirea lui John Bolton e un motiv de îngrijorare pentru inamicii Americii și un motiv de bucurie pentru aliații săi”. Va conta, desigur, poziția pe care o va avea în privința Federației Ruse și dacă se va ralia la perspectiva aliaților din Europa Centrală și de Est față de amenințarea rusă. E greu, însă, să provoci schimbări majore de politici peste noapte, iar deocamdată investiția SUA în securitatea europeană merge înainte, cu susținere puternică în Congres, în Departamentul de Stat și chiar la Casă Albă printre unii consilieri. Cred totuși că acea constantă a președinției Trump privind participarea mai activă a aliaților la eforturile comune de Apărare va fi ranforsată, iar România va trebui să arate că poate să boxeze într-o categorie de greutate superioară (“punch above its weight”).

Octavian Manea (redactor la Revista 22, colaborator la Small Wars Journal):

Care sunt cele mai proeminente aspecte ale agendei lui John Bolton, așa cum sunt ele cunoscute până acum?

Așteptata nominalizare a lui Bolton (se discută deja de câteva săptămâni, dar el s-a aflat mereu pe lista scurtă a potențialilor consilieri pe probleme de securitate națională) vine în avanpremiera unor teste importante pentru administrația Trump. Aceasta trebuie legată însă și de contextul viitoarelor negocieri dintre Trump și Kim Jong-Un, dar și pe fondul scadenței acordului cu Iranul. Pe toate aceste chestiuni, Bolton este un radical, un “hawk” care de mulți ani pledează pentru “regime change”. Recent, într-un comentariu pentru The Wall Street Journal pleda pentru lovituri preemptive împotriva regimului nord-coreean, văzut de el ca o amenințare iminentă: “este perfect legitim pentru SUA să lovească prima”. Un invitat obișnuit în platourile Fox News, pozițiile sale în general sunt un ecou al celor prezidențiale: pe chestiunea recunoașterii Ierusalimului sau a finanțării ONU. Rămâne un mare adversar al acordului cu Iranul și nu crede în salvarea acestuia.

Fost ambasador al SUA la Națiunile Unite (în ultima parte a administrației George W. Bush), Bolton este un critic profund al jurisdicțiilor internaționale. De exemplu, vede Curtea Penală Internațională de la Haga ca “un asalt direct asupra conceptului de suveranitate națională.” Disprețuiește Uniunea Europeană (pe care o consideră “o mlaștină”) și privește cu admirație toate exercițiile de recuperare a suveranității naționale.

Care sunt schimbările semnificative în poziționarea Administrației Trump pe care le așteptăm după această schimbare?

Bolton vine într-un moment de reașezare profundă a administrației Trump, de restrângere semnificativă a spațiului de manevră al taberei globaliste (Gary Cohn, Rex Tillerson, dar și generalul H.R. McMaster). Astfel, crește influența unor personaje văzute ca aflându-se pe aceeași lungime de undă cu Donald Trump. Să ne amintim de reproșul adus de președinte lui Tillerson – “avea un mindset diferit”.

Noua garnitură este mult mai aproape de idealul dorit – o echipă după chipul și asemănarea lui Donald Trump. În același timp, se consolidează latura “America first”, suveranistă înainte de orice altceva, unilaterală, protecționistă, predispusă la războaie comerciale inclusiv cu aliații. Este un discurs pe care Trump vrea să îl proiecteze la toate etajele administrației și în spaţiul public într-un an cu miză electorală deosebită.

Din punctul de vedere al României ne așteptăm la schimbări majore?

Este încă prematur, dar totul va depinde de cum sunt absorbite undele de șoc la nivelul relației transatlantice. Pulsul său este însă departe de a fi unul firesc. Este foarte probabil ca distanța dintre Washington și Bruxelles să crească (iar o eventuală retragere a Americii din acordul cu Iranul va împinge relația în stratosferă), accentuând cursa de autonomizare strategică a UE.

Pentru mulți în Europa, Bolton la Casa Albă înseamnă reîntoarcerea unui stereotip, a unui anumit tip de memorie instituțională (care amintește de perioada în care la butoane se aflau Donald Rumsfeld și Dick Cheney) și care în 2003 avea să genereze o rană niciodată pe deplin vindecată – clivajul dintre Noua și Vechea Europă. Este încă o categorie operațională pentru John Bolton și care are toate șansele să prolifereze pe fondul euroscepticismului care se intensifică în capitalele Noii Europe sau al discuțiilor despre Europa cu mai multe viteze.

Lazăr Comănescu, fost ministru de Externe şi fost ambasador al României la Berlin şi pe lângă Comisia Europeană:

Probabil, teme prioritare pe agendă vor ramâne relaţia cu Rusia, Coreea de Nord, Iran sau Orientul Mijlociu (inclusiv perspectiva mutării ambasadei SUA la Ierusalim).

Bolton este caracterizat ca ultraconservator (hawk/hardliner) și, de aici, unele preocupări faţă de o posibilă înăsprire a abordărilor Washingtonului. Dincolo de exprimările sale, uneori mai contondente, cred, totuşi, că Bolton va continua, posibil de o manieră mai asertivă (şi, eventual, pe un ton mai abraziv), linia tradiţională a administraţiilor republicane, în care a lucrat, de altfel. Adaug experienţa sa diplomatică directă, pe care predecesorii săi în Administraţia Trump nu o aveau şi care ar putea deveni un ascendent în raport cu Departamentul de Stat.

Nu cred că vor fi schimbări semnificative în privinţa abordării relaţiilor cu aliaţii din flancul estic al NATO.

Distribuie Distribuie Comentarii