Schema secretă prin care gazul rusesc intră în Europa de Est, afectând interesele României, din cauză că Turcia, Bulgaria și Ungaria și-au dat mâna pentru a eluda cerința UE de a se reduce dependența de Moscova, scrie Newsweek .

Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, nu a sosit cu mâinile goale în timpul vizitei sale în Ungaria și nu se va duce cu mâinile goale la Moscova, unde este confirmat că-i va face o vizită lui Putin.

Erdogan s-a dus în Ungaria cu o ofertă de a furniza 275 de milioane de metri cubi (mcm) anual, contribuind la acoperirea a aproximativ 3% din consumul anual al țării din 2024.

Acordul semnat între operatorul turc de petrol și gaze BOTAS și compania maghiară de electricitate MVM la 21 august ar putea face parte dintr-o schemă complexă și opacă prin care gazele rusești tranzitând Turcia vor inunda Europa Centrală și de Est, scrie cepa.org .

Acest lucru va bloca, evident, diversificarea reală a aprovizionării și reducerea importului de gaze rusești de către UE.

La începutul acestui an, Turcia a declarat că a semnat un acord pe 13 ani pentru a permite companiei de stat bulgare de gaze Bulgargaz să acceseze gaze prin infrastructura sa.

Detaliile suplimentare au fost ținute secrete, iar Bulgaria s-a grăbit să descrie acordul „secret comercial”.

Cu toate acestea, informațiile scurse în presă au arătat că acordul va permite de fapt Turciei să folosească companiile bulgare și sistemul de transport bulgar ca o trambulină pentru a accesa toate piețele europene, inclusiv cea a Ungariei.

Acest lucru se poate face în mai multe moduri.

De exemplu, BOTAS poate instrui Bulgargaz să cumpere și să livreze gaz natural lichefiat (GNL) către orice terminal european de import în numele său.

În schimb, compania turcă va livra Bulgariei aceeași cantitate de gaz pentru nevoile sale printr-o conductă veche ce leagă cele două țări.

De asemenea, BOTAS poate exporta propriul gaz de conductă prin intermediul acestui interconector.

Cantitățile pot fi livrate fie în Bulgaria, fie pot fi expediate mai departe în țările vecine, inclusiv România, Serbia sau Ungaria.

În mod ironic, Turcia însăși ar putea fi folosită de Rusia pentru a-și acoperi livrările de gaze, în ciuda faptului că UE a stabilit un termen limită în 2027 pentru a le elimina.

Acordurile Turciei cu Bulgaria și Ungaria evită orice mențiune despre sursa gazului.

Cu toate acestea, este clar că volumele ce tranzitează Turcia provin din Rusia, la care Turcia este conectată prin diverse conducte și care a recunoscut deschis că vrea să devină un hub de gaze.

Acordul semnat de guvernul interimar anterior bulgar cu Turcia și anunțat la începutul acestui an nu este ilegal, dar ridică probleme atât pentru Bulgaria, cât și pentru țările vecine și UE în ansamblu.

Din acest motiv, guvernul bulgar nou ales a deschis o anchetă în august.

În primul rând, se așteaptă ca Bulgaria să plătească o taxă zilnică de serviciu către BOTAS, indiferent dacă primește sau nu gaz din Turcia.

Pe parcursul perioadei de 13 ani a contractului, aceasta va depăși 2 miliarde de dolari, care vor fi plătiți de contribuabilii bulgari.

Termenii acordului sunt atât de restrictivi încât va fi foarte dificil, dacă nu imposibil, să îl anulezi din timp.

Planurile României de a valorifica rezervele din Marea Neagră, zădărnicite

Și mai controversat, înțelegerea ar putea bloca concurența regională.

Volumele care intră în Bulgaria din Turcia pentru uz bulgar și regional ar putea fi aproape de 4 miliarde de metri cubi, ceea ce ar fi aproape dublu față de consumul anual propriu al Bulgariei.

Acestea s-ar adăuga la aproximativ 13 miliarde de metri cubi pe care Rusia îi furnizează deja regiunii prin Turcia și Bulgaria, în baza unor contracte pe termen lung cu cumpărători din UE, inclusiv Ungaria.

Ca urmare a excesului actual de gaze, Bulgaria însăși ar putea să nu mai aibă nevoie de aprovizionare alternativă, având în vedere că are deja contracte de import de gaze din alte surse, inclusiv din regiunea Caspică sau ca GNL.

Alte țări, cum ar fi România, care face unele progrese în a-și aduce propriile rezerve de gaze din Marea Neagră, ar putea vedea, de asemenea, eforturile zădărnicite de excesul de gaz ca se acumulează la nivel regional.

Între timp, planurile Greciei de a aduce aprovizionare alternativă cu GNL prin intermediul a patru noi terminale pe care le dezvoltă ar putea fi blocate dacă regiunea este supraalimentată de un val de importuri care tranzitează Turcia.

Pentru Rusia, gazul este politic. Kremlinul a lansat un război hibrid în perioada premergătoare invaziei totale a Ucrainei și apoi a încercat să umilească democrațiile continentului prin reducerea livrărilor cu 80%, în speranța că vor alege gazul în locul libertății Ucrainei.

După ce strategia a eșuat și a pierdut o mare parte din vechea sa piață, acum încearcă să-și recâștige din veniturile pierdute pentru a alimenta cerințele tot mai mari ale industriilor sale de război.

Europa Centrală și de Est ar putea fi ținta sa cea mai ușoară, nu în ultimul rând din cauza legăturilor comerciale și politice profunde cu regiunea care datează din vremea comuniștilor.

Însă și giganții petrolieri precum Shell, cu sediul în Marea Britanie, continuă să comercializeze cantități mari de energie rusă, în ciuda angajamentelor de a le opri, cum a făcut Total Energies din Franța.

Noutatea este că acordul turco-bulgar oferă acum un șablon convenabil pentru ca exporturile de gaze rusești să pătrundă pe piețele europene în timp ce proveniența este ascunsă.

Dacă UE nu decide să interzică importurile rusești de gaz și GNL și să efectueze verificări amănunțite ale aprovizionărilor care intră pe piețele sale, scheme similare vor prolifera, iar Rusia va putea continua războiul său în Ucraina.