Fostul comandant al trupelor SUA în Europa, generalul Ben Hodges, a explicat că unul dintre secretele succesului apărării NATO este „capacitatea de întărire rapidă, care se bazează pe mobilitatea militară de a mișca echipamente și militari peste râuri, poduri sau munți, totul în timp ce protejezi infrastructura critică în fața vulnerabilităților cibernetice. Această mișcare are loc de-a lungul unor distanțe vaste, cu multiple treceri de frontieră și pe infrastructura mai multor state-gazdă. Și cel mai important, are loc pe timp de pace, înainte ca o criză să fie oficial declarată”.

Pentru a verifica cum funcționează această mobilitate a trupelor NATO, CEPA a coordonat cinci scenarii de mobilitate, la care au participat zeci de oficiali militari din NATO și UE, precum și experți civili în domeniul apărării. Unul dintre ele a vizat România și unul dintre punctele sale militare strategice: „Poarta Focșanilor”. Celelalte patru au fost ruta Nordic-Baltică (Norvegia-Suedia-Estonia), coridorul Suwalki (Polonia), Balcanii de Vest și Libia.

„Scenariul s-a concentrat pe faimoasa Poartă a Focșanilor și asupra reliefului foarte dificil, obstacolelor puse de munții Carpați și apoi de fluviul Dunărea, care este un obstacol, dar și ceva care ne ajută”, a explicat generalul Ben Hodges liniile mari ale scenariului din România.

România singură pierde lupta cu Rusia într-o zi. Lipsa infrastructurii ține NATO departe

„Poarta Focșanilor” este o bucată de teren care se întinde în patru județe – Vrancea, Galați, Brăila și Buzău și se află în sudul zonei operaționale de Est a României. Are o lățime de circa 85 de kilometri și merge în adâncime circa 60 de kilometri, pe direcția Ianca-Nămoloasa-Cudalbi. Limitele geografice ale „Porții” sunt Râmnicu Sărat-Odobești-Panciu la Vest, Tichilești-Brăila-Galați-Foltești și cursurile Prutului și Dunării la Est, Râmnicu Sărat-Sutești-Tichilești la sud și Panciu-Tecuci-Foltești la nord.

Localizarea aproximativă a „Porții Focșanilor”.

Este „unul dintre cele mai critice terenuri militare operaționale din România. Servește pe post de pâlnie dinspre nord și creează un câmp de luptă propice tancurilor. Totuși, în circumstanțele potrivite, poate deveni o capcană operațională care lasă puține posibilități de scăpare”, arată  un studiu realizat de New Strategy Center  din România și Centre for the Study of New Generation Warfare, think-tank american.

Importanța strategică a acestei zone este dată de faptul că trupele care vin din Est pot ataca ușor Bucureștiul de la nord, și de aici statele din Balcani, dar și invers – dacă atacă din sud, inamicii pot pătrunde ușor pe aici către Europa Centrală, arată studiul.

Ca să poată proteja acest punct strategic, trupele NATO ar trebui să ajungă rapid, pentru că forțele armate ale României ar fi învinse încă din prima zi a unei eventuale confruntări cu Rusia, conform unei simulări de război făcută în 2019 la Academia Forțelor Terestre de la Sibiu, și care a stat la baza studiului citat. Doar că principala problemă în calea mobilității militare a NATO este lipsa infrastructurii din România.

„România trebuie să investească în infrastructura ei, lucru care nu se întâmplă. Inițiativa celor Trei Mări poate juca un rol de coordonare foarte util, pentru a se asigura că este vorba de investiții raționale, care să aibă ca rezultat conectivitatea care este necesară”, a declarat Phillip Petersen, coordonatorul grupului de lucru pe scenariul de mobilitate privind „Poarta Focșanilor”.

Unul dintre marile avantaje ale Porții Focșanilor este că aici pot fi operate foarte bine tancurile. „Problema este că trebuie să traversezi multe râuri ca să ajungi și apoi să ieși de pe acel câmp de luptă. Deci rezolvarea greutăților care țin de calea ferată și de transportul rutier, pentru a ajunge la acest câmp de luptă, este o provocare de investiții pe termen lung. Pentru că s-a făcut foarte puțin în această privință”, a mai spus Phillip Petersen, președintele Centre for the Study of New Generation Warfare.

Lipsa infrastructurii de pe uscat ar putea fi însă depășită cu ajutorul Dunării, a arătat expertul: „Am privit Dunărea și ca pe o oportunitate, dar și ca pe un obstacol. Occidentul este atât de îndrăgostit de transportul feroviar și aerian, încât uităm că cel mai ieftin mod de a mișca produse este pe apă. Iar fluviul Dunărea oferă o oportunitate imensă în acest sens”.

Avantajul specific al României în NATO, în ce privește Dunărea, este că a cultivat o politică „matură” cu Serbia, a mai arătat Petersen: „Îi fac pe sârbi să se considere ca fiind europeni, în loc de niște frați mai mici ai rușilor”.

Generalul american Ben Hodges a amintit în cadrul dezbaterii cum „Comisia Europeană a criticat în repetate rânduri capacitatea limitată a României de a se conecta cu vecinii săi”.

Inițiativa celor Trei Mări este un proiect comun a 12 state europene, la care participă și România și unde au fost lansate proiecte-mamut de infrastructură care să interconecteze statele europene. Printre altele,  România este implicată în autostrada „Via Carpatia”  și modernizarea căii feroviare Rail2Sea, care să lege portul Constanța de Gdansk, în Polonia, via Ungaria. Pentru aceste proiecte, SUA și-au anunțat susținerea tehnică și financiară, semnând un acord economic cu România.

Cum ar arăta o invazie a Rusiei prin „Poarta Focșanilor” și de ce ar cădea România într-o zi

Vestea proastă pe care a adus-o simularea de război făcută în 2019, și care a stat și la baza acestui scenariu de mobilitate militară a NATO, ce va fi publicat în ianuarie 2021, este că forțele armate ale României ar fi învinse încă din prima zi de o invazie din partea Rusiei. Vestea bună este că un astfel de scenariu de atac este destul de puțin plauzibil, tocmai din cauza reliefului atât de complicat al „Porții Focșanilor”, a explicat în cadrul dezbaterii expertul Julian Lindley-French.

„Pentru mine, problema pusă de acest scenariu a fost de ce ar lua măcar în calcul inamicul să intre acolo, dacă până și nouă ni se pare atât de dificil să intrăm acolo. Ar fi nevoie de o forță armată a Rusiei foarte mare, mult mai mare decât există astăzi, pentru a putea pătrunde, rămâne și pacifica. Apoi ce face? Adevărul este că este o regiune în care intri și ieși foarte greu. Deci în ce privește provocările pentru mobilitatea militară, ce mi s-a părut mie semnificativ din acest scenariu a fost nevoia de indicatori timpurii. Dacă cineva are o criză, aproape de război, în acea zonă, este nevoie de indicatori foarte timpurii, mișcări de trupe foarte din timp, de-a lungul a foarte multe sisteme multimod de transport”, a spus Lindley-French, care a subliniat și el importanța Dunării pentru mobilitatea rapidă a trupelor NATO.

Simularea de război făcută în 2019 pe zona „Porții Focșanilor” a arătat nevoia folosirii de către România de elicoptere de atac, apărare antiaeriană și drone pentru supraveghere și recunoaștere. Rezultatele însă au dus la pierderea luptei încă din prima zi.

„Forțele curente ale României, în ciuda determinării și curajului, nu vor putea să respingă atacul inițial al inamicului, atât din direcția Moldovei, cât și a unei operațiuni de coastă (pe mare – n.r.). Forțele Navale românești și bateriile de coastă s-au dovedit cu mult în urma a ceea ce le-ar face relevante operațional, în termeni de performanță, și ar beneficia foarte mult de pe urma achizițiilor planificate pentru rachete și radare”, arată studiul.

La rândul lor, Forțele Aeriene „s-au dovedit incapabile să bată operațiunile aerospațiale „roșii” (jocul de război s-a desfășurat în format clasic roșu-albastru – n.r.) și să se constituie într-un factor în bătălia terestră, în prima zi de luptă. Artileria „roșie” a avut o asemenea rază de acțiune și capacitate, încât a lovit forțele terestre române, fără să sufere foc de contrabaterie și să fie determinate să își schimbe pozițiile de tragere”, mai arată studiul care descrie simularea de război desfășurată în 2019, la Sibiu.

Direcții de atac dinspre Est către București, prin „Poarta Focșanilor”.

Cu toate acestea, simularea a mers mai departe și a mers pe un alt scenariu, devansat cu 48 de ore și cu o forță militară a României modernizată (sisteme lansatoare de rachete și elicoptere de atac), precum și cu sprijin NATO. Lucrurile s-au schimbat în totalitate, iar „Poarta Focșanilor” și-a dovedit utilitatea, devenind o capcană pentru inamic, din care nu a mai putut scăpa, arată studiul.

„Experții români au privit la pâlnia lungă de 150 de kilometri, formată de râul Siret la nord, de râul Buzău la Vest, de Dunăre la Est și de râul Ialomița la Sud, ca pe o capcană unde nu ai unde să te ascunzi de contraatacul elicopterelor și, din cauza barierelor formate de râuri pe toate patru laturile, cu șanse mici de a scăpa. România a închis „poarta” și a transformat-o într-o zonă de ucis pentru tancuri”, a mai arătat simularea, care în condițiile ideale – armată modernizată și sprijin NATO, a făcut ca inamicul să fie respins în 24 de ore.

Marea Neagră, regiunea baltică și Norvegia, punctele de risc la un atac al Rusiei

Generalul (r) german Heinrich Brauss, fost adjunct al secretarului general NATO pentru politici de apărare și planificare, a explicat la dezbaterea organizată de CEPA că Marea Neagră și România sunt una dintre cele trei regiuni cele mai vulnerabile la un eventual atac din partea Rusiei.

„Regiunea baltică este o îngrijorare specială. Statele baltice și Polonia au granițe comune cu Rusia, Moscova are acolo forțe masive, superioare și foarte rapide, care pot amenința aceste state aliate în câteva zile. Acești aliați trebuie să poată fi întăriți rapid de forțe SUA și europene. Sunt mai multe regiuni și mai mulți aliați situați pe flancul estic al NATO, care s-ar afla în pericol, în cazul unei crize cu Rusia. Din nordul Norvegiei, la regiunea Mării Baltice și cea a Mării Negre. De aceea, NATO trebuie să fie flexibil și agil, pentru a se asigura că are forțele necesare la locurile potrivite și la timpul potrivit, prin întăririle rapide”, a spus generalul german.

Efortul NATO și al UE de a-și îmbunătăți mobilitatea militară ar aduce câștiguri strategice României, a mai arătat generalul Brauss, care însă a recunoscut că deocamdată concentrarea atenției este pe zona statelor baltice și a Poloniei, care au granițe comune cu Rusia și unde și Moscova are concentrată de asemenea atenția.