Dacă Turcia are un avantaj naval și aerian, Grecia poate conta pe alianțele sale și pe cunoștințele sale despre insulele din Marea Egee pentru a contracara echilibrul nefavorabil de putere.

Este dificil de prezis care ar fi reacția NATO în cazul unui conflict militar declarat în Marea Egee. Dacă tensiunile sunt vechi între cele două țări, care sărbătoresc anul acesta 100 de ani de la Tratatul de la Lausanne după ce au pus capăt celor trei ani de război, este clar că acestea au crescut în ultimii ani.

Aceste tensiuni rezultă dintr-o triplă competiție:

1. - teritorială, fiecare dintre țări pretinzând suveranitatea asupra insulelor din Marea Egee și a Zonei Economice Exclusive (ZEE) asociată acesteia;
2. - economică, deoarece zona menționată găzduiește rezerve de petrol;
3. - și politică (cu o intensitate deosebită pe fundalul campaniilor electorale, realegerea președintelui Erdoğan la 28 mai și consolidarea puterii de către prim-ministrul grec Kyriakos Mitsotákis în alegerile legislative de la sfârșitul lunii iunie).

Aceste tensiuni sunt înrădăcinate într-un context foarte specific: cele două țări sunt membre NATO. Prin urmare, este dificil de prezis care ar fi reacția Alianței în cazul unui conflict militar declarat în Marea Egee. Slate.fr propune un studiu concret al forțelor armate grecești și turcești în încercarea de a stabili echilibrul militar de putere care s-a dezvoltat între cele două țări.

Oportunității strategice de a declanșa un conflict

Ce interes ar avea Turcia să declanșeze un conflict cu vecinul său grec? Pot fi remarcate trei puncte importante.

În primul rând, să continue să-și afirme locul în zona mediteraneană. Izolată de zece ani de intervenționismul său unilateral și în creștere în Marea Mediterană (intervenție în nordul Siriei , operațiune în Libia ), Turcia și-a văzut treptat relația cu Statele Unite deteriorându-se, până când Congresul SUA a blocat exportul de avioane de vânătoare F-16 în 2019.

Conflictul ucrainean a pus-o din nou în centrul jocului diplomatic – prin capacitatea sa de a vorbi cu cei doi beligeranți și prin eficacitatea demonstrată a dronelor sale de luptă – și mobilizând activ NATO, Turcia ar putea profita de contextul internațional pentru a contesta activ suveranitatea Greciei în Marea Egee. Acest lucru ar fi în concordanță cu conceptul de „patrie albastră” ( Mavi Vatan ), susținut de partidul președintelui Erdoğan, AKP, și care pledează pentru asigurarea țării cu o Zonă Economică Extinsă, care să corespundă ambițiilor sale de putere asertivă. De asemenea, ar fi o mare oportunitate pentru președintele Erdoğan de a arăta că forțele sale armate sunt, la fel ca dronele sale, eficiente, competente și operaționale.

În Turcia, „Patria Albastră” dezvăluie alianța islamiștilor și naționaliștilor

În al doilea rând, stabilizarea coaliției de guvernământ. Deși reales pentru un al treilea mandat, Erdoğan pare slăbit de un scor strâns (52% din voturi) și o pierdere de viteză în Parlament (-26 de deputați pentru AKP). Politica sa va depinde de facto și mai mult de alianța sa cu partidul naționalist MHP, care îi aduce cele 50 de voturi necesare pentru o majoritate absolută.

În aceste condiții, să-l vezi pe Erdoğan căutând să-și instrumentalizeze politica externă pentru a-și consolida politica internă este o posibilitate. Acest lucru ar răspunde la logica bine documentată a „jocului în două niveluri” teoretizat de Robert Putnam, conform căreia fiecare guvern național folosește scara internațională pentru a „maximiza propria capacitate de a satisface presiunile interne, minimizând în același timp consecințele negative ale evoluțiilor”.

Pe partea greacă, poziția ar fi mai mult pentru stabilizarea situației decât pentru escaladarea militară.

În cele din urmă, pune mâna pe noi resurse strategice de gaze. Dincolo de aspectele politice și internaționale, Marea Egee găzduiește rezerve importante de gaze pentru cei doi concurenți. Exploatarea de către Grecia a zăcământului Prinos, situat în Nordul Mării Egee, a completat dovada că resursa era prezentă în zonă. Cele două țări sunt încă în competiție în definirea ZEE, iar având în vedere locul strategic al gazelor, adus la zi în această iarnă de conflictul ucrainean, miza este mare.

Pe partea greacă, poziția ar fi mai mult pentru stabilizarea situației decât pentru escaladarea militară. De reținut că țara deține aproape un sfert din flota de autocisterne cu gaze naturale lichefiate, ceea ce constituie un profit financiar semnificativ care ar fi în pericol în cazul unui conflict și că a început să-și mărească de câțiva ani capacităţile militare şi să-și diversifice alianţele de securitate.

Acest lucru s-a întâmplat în special prin încheierea unui parteneriat franco-grec de asistență reciprocă în 2021 și prin reînnoirea, în același an, a acordului său de cooperare și apărare reciprocă cu Statele Unite . După cum a rezumat șeful de Stat Major al armatei elene pe 8 aprilie 2022, problema grecească este că „preferăm să fim la masă decât să fim în meniu”.

Forțele navale: avantaj Turcia

Marina turcă are un avantaj clar față de adversarul grec din trei motive. În primul rând, modernitatea sa. Turcia a lansat primul său portelicoptere de asalt (PHA) în 2019. Dat în funcțiune în aprilie 2023, este conceput pentru a putea transporta, pe lângă elicoptere, avioane de luptă cu decolare verticală, drone fără pilot, precum și forțe amfibii. Este un vector major de proiecție a forțelor pentru Turcia, ceea ce îi conferă un avantaj colosal față de Grecia, prin capacitatea sa de a refuza accesul la forțele grecești. Într-adevăr, punerea sa în funcțiune oferă posibilitatea formării unui grup de luptă în jurul acestui vas amiral; acest grup ar fi echipat cu întregul spectru de acțiuni maritime (control spațial, antiaeran, antisubmarin).

În comparație, cel mai mare program al Greciei este achiziționarea a trei (eventual patru) distrugătoare din Franța. Chiar și echipate cu tehnologie avansată, aceste nave nu vor putea contracara un grup de luptă de aeronaval. Construit în întregime în Turcia, PHA este, de asemenea, mărturia unei voințe politice clare de a arăta că baza industrială de apărare turcă este capabilă să realizeze cu succes proiecte de impact pe cont propriu.

În al doilea rând, acest avantaj este și numeric. Deși ambele țări au un număr similar de submarine, utilizarea lor este limitată în spațiul mic al insulelor din Marea Egee. Cele mai importante abilități în această configurație spațială sunt negarea zonei și forța de lovitură. În acest sens, Turcia este mult mai bine dotată.

Grecia este deasemenea deficitară la capitolul fregate, dar mai ales corvete, care sunt deosebit de utile pentru ocuparea, interdicția și amenințarea spațiului. Superioritatea navelor dragoare turcești (unsprezece nave împotriva a patru) ar putea schimba jocul și dacă cele două țări ar mina Marea Egee pentru a interzice accesul celeilalte, o manevră observată în largul coastelor Ucrainei în ultimul an.

Capacitățile Turciei s-ar putea dovedi cruciale dacă va decide să conteste în mod activ suveranitatea Greciei asupra insulelor.

În fine, acest avans se datorează și capacității sale amfibii. Este interesant pentru aceasta să studiem numărul de nave de debarcare . Acestea nu sunt bărci autonome în sensul că cu greu se pot apăra, ci platforme de debarcare destinate să ducă trupe și tancuri pe uscat. Fiecare dintre aceste nave poate transporta între 150 de oameni, cea mai mică și 500 de oameni.

Și aici, Turcia se află într-o poziție puternică, cu cel puțin 26 de nave față de 9 Grecia. Aceste capacități s-ar putea dovedi cruciale dacă Turcia decide să conteste în mod activ suveranitatea Greciei asupra insulelor. Într-adevăr, debarcarea trupelor la sol este singura modalitate eficientă de a atinge acest obiectiv – un război hibrid, naval sau aerian fără ocupație fizică nu ar permite acest lucru.

Forța aeriană: falsă echivalență la vedere

Când vine vorba de avioane de luptă și elicoptere ale Forțelor Aeriene, cele două țări au capacități similare. Cu toate acestea, există o distincție clară când vine vorba de capacitățile de transport și, și mai important, de elicopterele de atac. Turcia are un avantaj considerabil pentru transportul de trupe, cu 50 de avioane în plus (+ 12 inclusiv cele ale armatei). Acest lucru are două consecințe.

În cazul unei blocade navale din cauza minelor sau a unei interdicții navale, Turcia are o alternativă credibilă de a-și aproviziona trupele prin aer – cu condiția să fi distrus mai întâi apărarea antiaeriană elenă. Acest lucru ar putea fi important dacă ar apărea un conflict de lungă durată între cele două țări.

În cazul unui război total între cele două țări, singura modalitate eficientă de a asigura aprovizionarea ar fi cu avionele sau navele, deoarece granița terestră dintre cele două țări este situată la nord de teritoriile lor și oferă puține posibilități de manevră (50 de kilometri lățime).

Aeronavele A400M și CN235 ale turcilor pot fi, de asemenea, folosite pentru transportul turpelor și în special pentru desfășurarea forțelor speciale. A400M a fost recent modernizat pentru a efectua acționa la joasă altitudine. Această capacitate oferă Turciei posibilitatea de a acționa în profunzime și, prin urmare, de a cuceri mai ușor obiectivele strategice. Acesta ar putea fi un avantaj clar față de Grecia.

În cele din urmă, în ceea ce privește elicopterele de luptă ale armatei , cele două țări au tipuri similare de avioane, însă Turcia depășește capacitățile grecești cu 130 de unități. Din nou, acest lucru face o diferență uriașă, permițând Ankarei să facă mai multe victime și, prin urmare, oferind oportunități mai mari de a-și angaja dispozitivele. Colectarea de informații, atacurile țintite asupra vehiculelor terestre și desfășurarea forțelor speciale sunt câteva dintre capacitățile de care ar putea lipsi Greciei în primul rând într-un război prelungit .

Avantaj Turcia, oportunități Grecia

Prin urmare, Turcia are un avantaj material general în ceea ce privește forțele navale și aeriene pe care le poate desfășura. Punerea recentă în funcțiune a portelicopterului va schimba modul în care Turcia luptă pe mare, permițând forțelor sale să se concentreze în jurul unei nave amiral. Acest lucru oferă țării mai multe oportunități pentru proiectarea elicopterelor și operațiunilor amfibii. Avantajul turcesc este așadar la fel de mult cantitativ, cât și calitativ din punct de vedere tehnologic.

În spațiul aerian, superioritatea sa este legată în principal de numărul aeronavelor sale. Spațiul aerian ar fi însă în mod clar contestat, deoarece cele două națiuni au același număr de avioane de luptă și, în esență, au aceeași tehnologie americană F-16 și F-4.

Acest studiu nu abordează în mod deliberat forțele terestre ale celor două țări, în principal dintr-un argument dimensional: cu excepția insulei Creta, toate insulele Mării Egee sunt de cel puțin trei ori mai mici decât insula Cipru. Aceasta corespunde regulilor de angajare a unui regiment motorizat (1.000 până la 3.000 de soldați) pentru controlul zonei, ceea ce face ca orice desfășurare terestră pe insule să fie nesemnificativă.

Prin urmare, diferența ar putea fi făcută pe termen lung între cei doi concurenți. Deși echilibrul de putere este în avantajul Turciei, Atena poate conta pe cunoștințele sale despre insulele din Marea Egee, aflate în prezent sub suveranitatea sa, precum și pe alianțele încheiate cu partenerii săi externi.

Să reamintim aici că, pe lângă NATO, Grecia aparține Uniunii Europene , oferindu-i beneficiul articolului 42.7 (echivalent cu articolul 5 din NATO) care declanșează imediat ajutorul de la parteneri în caz de „invazie”. De asemenea, a semnat un acord de asistență reciprocă cu Franța în 2021 , prin toate mijloacele adecvate dacă teritoriul său face obiectul unei agresiuni armate. Confruntat cu Goliatul turc, grecul David știe că nu se poate stabili nicio cauzalitate între un echilibru nefavorabil al puterii și înfrângerea militară, conchide slate.fr.