Scârbit, marele regizor Silviu Purcărete s-a retras de pe lista nominalizărilor la Premiile UNITER
Silviu Purcărete, unul dintre cei mai importanți regizori din teatrul românesc, a anunțat luni seară că se retrage de pe lista nominalizărilor la Premiile UNITER, în urma reacțiilor apărute în spațiul public, în care mai mulți tineri regizori au criticat juriul pentru ignorarea noii generații de artiști la nominalizările pentru categoriile „Cel mai bun spectacol” și „Cea mai bună regie”, scrie culturaladuba.ro .
Silviu Purcărete era nominalizat pentru regia spectacolului „Antonin Artaud. Familia Cenci”, după Shelley și Stendhal, Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi, precum și pentru cel mai bun spectacol, cu același titlu.
Iată scrisoarea trimisă de regizor către UNITER:
“Dragi colegi,
Odată demascat, cum aflu, că am 72 de ani, că sînt de parte bărbătească, ca să nu mai pomenim, Doamne fereşte, şi de alte beteşuguri incorecte politic, mi-am dat şi eu seama că nominalizarea mea pentru un premiu de regie este în răspar cu aşteptările unor tineri confraţi şi surori şi generatoare de agitaţie şi indignări.
Mulţumind adînc celor cinci membri ai juriului pentru «rătăcirea» de a mă fi înscris pe lista candidaţilor la premiu, vă rog sa luaţi în considerare retragerea mea dintr-o competiţie pe care nu mi-am dorit-o şi nu mi-o doresc neapărat şi care provoacă atîta amărăciune şi parapon.
Se ştie că în vremuri grele, cu resurse de hrană împuţinate, mamiferele bătrîne sînt îndepărtate şi sacrificate pentru salvarea exemplarelor tinere, iar noi trăim, într-adevăr, vremuri grele.
Spre împăciuire şi armonie, propun ca, în locul candidaturii mele, juriul sau chiar Senatul însuşi să desemneze pe unul din tinerii sau, mult mai corect, pe una din tinerele leoaice ale regiei românești.
Nimic ironic, doar respect pentru vocea Naturii!
Cu mulţumiri şi deosebită stimă,
Silviu Purcărete
20 Martie 2023″
În urmă cu câteva zile, după anunțarea nominalizăriilor la Premiile UNITER, primele reacții critice apărute pe facebook au fost din partea regizorilor Carmen Lidia Vidu, Eugen Jebeleanu și Alexandra Badea.
Alexandra Badea , regizoare și dramaturg, multipremiată în Franța, a explicat în mai multe postări ample punctele sale de vedere. Iată un fragment:
“(…)Nu putem ignora astăzi că premiile transmit în primul rând un mesaj și că ele pot schimba peisajul artistic al unei societăți.
Într-o țară ca România, în care eu sunt doar a treia regizoare din istorie care este invitată să monteze la Sala Mare a TNB și Carmen Lidia Vidu doar a treia regizoare premiată la categoria «cea mai bună regie» din ultimii 30 de ani (și să nu îmi spuneti că nu a avut România mai multe regizoare care ar fi avut ce spune în această sală și la aceste premii), într-o țară în care tinerii artiști nu au acces la mijoace de producție și la teatre importante, în care majoritatea managerilor de teatru nu merg din oraș în oraș pentru a vedea spectacole și îi invită pe artiști din ce au auzit ei din recomandări (și de cele mai multe ori aceste recomandări vin după premii importante), într-o țară în care nu ești luat în considerare și în serios ca artist decât poate de la 50 de ani și ca artistă poate niciodată, într-o țară ca asta, în momentul în care accepți să faci parte dintr-un juriu, cred că porti responsabilitatea de a transmite un mesaj politic, nu numai unul estetic.
Mai ales că a decide care act artistic este cel mai bun este deja foarte delicat, dacă nu imposibil. Eu, sincer, de fiecare dată când am fost într-un juriu, nu am știut să afirm cu siguranță ce piesă sau ce spectacol este cel mai bun, dar mi-am pus problema alături de colegii din juriu care este piesa sau spectacolul care aduce ceva nou în acel moment, de care acea societate are nevoie, și ce semnal transmitem prin premierea ei.
După părerea mea, premiile în artă nu ar trebui să existe, dar pentru că ele există și pentru că uneori au un impact puternic, putând schimba chiar imaginarul unei societăți, nu cred că mai putem ignora aceste elemente continuând să ne ascundem sub scuza «mi-a placut», «nu mi-a placut».
Pentru Eugen Jebeleanu , premiul UNITER pentru cel mai bun regizor i-a deschis portile teatrelor instituționalizate care îi erau închise, în ciuda spectacolelor puternice pe care le prezenta în sectorul independent. Probabil că fără acest premiu nu ar fi avut acces la sala mare a TNB. A nu nominaliza spectacolul lui în nici o categorie (nici macar la debut, unde erau două actrițe extraordinare pe o partitură complexă ( Sara Cuncea și Eva Cosac ) înseamnă a transmite mesajul că prezenta lui în acest spatiu nu este necesară și esențială acum în teatrul românesc.
A avea printre nominalizati numai regizori main-stream care montează de decenii, an de an, pe cele mai mari scene și cu cele mai mari mijloace de producție este a transmite mesajul: «Este just ca acești artiști și numai acești artiști să monopolizeze în continuare cele mai importante mijloace de producție și cele mai mari onorarii».
Alexandra Badea, Paris 2022/ foto: Bogdan Iordache/ Cultura la dubă Mai ales că pentru toti cei patru nominalizați la cele două categorii «cel mai bun regizor», «cel mai bun spectacol» acest premiu nu va mai schimba nimic, ei au locul lor în teatrul românesc și nimeni nu îl contesta (cu exceptia cazului Zholdak).
Încă o dată, nu contest valoarea lor ca artiști și calitatea creațiilor lor, exceptând cazul Zholdak despre care m-am exprimat deja.
În rest putem discuta în continuare despre criterii estetice subiective și arbitrare. Da, mi-as dori și eu ca aceste criterii de gen sau de vârstă să nu existe, (pentru că de multe ori în Franta cei care au vrut să mă conteste pe mine sau pe alte artiste au folosit argumentul: «E acolo pentru că e femeie ».
Mi-aș dori ca aceste criterii să nu fie invocate dar, din păcate, azi în România, o societate misogină, inegalitară și care nu îsi sustine tânara generatie care continuă să plece în valuri, aceste criterii sunt necesare în orice proces de jurizare. Scriu acest text pentru a deschide o dezbatere, nu pentru a apara spectacolul meu Exil , eligibil la aceste premii în acest an. Nu contest decizia estetica a juriului, dar cred ca teatrul românesc are nevoie de aceasta dezbatere.”
Pe de altă parte, aceștia au invocat și posibile probleme de conflict de interese pe care unii membrii ai juriului le-ar avea. De exemplu, faptul că un jurat, de profesie teatrolog, face parte din Consiliul Artistic al Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, care a primit anul acesta cele mai multe nominalizări – 8 sau că unii dintre membrii Senatului UNITER se regăsesc pe lista nominalizaților.
Citește integral pe culturaladuba.ro
