An de an, de aproape două secole, pe Insula Borkum din Marea Nordului, localnicii participă la Festivalul „Klaasohm”, o tradiție în care bărbații vânează și lovesc femeile cu coarne de taur, fiind încurajați de mulțimea prezentă. Atât presa, cât și orice formă de critică sunt respinse.

Pentru mulți locuitori ai micii insule germane Borkum, din Marea Nordului, Festivalul de Crăciun Klaasohm reprezenta o celebrare inofensivă a rădăcinilor păgâne. Însă, după ce un documentar televizat a dezvăluit violențe grave, tradiția riscă să fie anulată.

Clubul „Borkum Lads” care organizează acest festival pe insula frizonă (frisiană) orientală din Marea Nordului încă din anii 1830, a fost nevoit să-și ceară scuze pentru „acțiunile istorice din trecut” și să se delimiteze de „orice formă de violență împotriva femeilor ”.

Festivalul implică șase membri ai clubului - bărbați necăsătoriți, născuți pe insulă, cu cel puțin un părinte local - care se costumează în monstruoasa figură „Klaasohm”. Îmbrăcați în lână, aceștia aleargă prin oraș „vânând” femei. Însoțiți de un bărbat costumat în stilul unei lăptărese, numit „Wiefke”, participanții lovesc femeile peste spate cu un corn de taur, ajutați de „vânători” din sat care prind victimele și le țin până când sunt pedepsite. După incident, femeile primesc o prăjitură cu ghimbir.

Această tradiție își are originile în secolele XVII-XVIII, când bărbații plecau la pescuit, iar femeile administrau insula. La întoarcerea lor, bărbații organizau astfel de ritualuri pentru a „recupera” insula.

Totuși, un documentar de tip „Panorama” ( investigație jurnalistică detaliată, ce analizează sau dezvăluie comportamente și practici controversate, prin intermediul unor materiale video puternice și argumente bine documentate, difuzată pe canalul public ARD) a scos la lumină scene de bătăi severe și suferințe care se petrec în cadrul acestor reconstituiri festive, provocând o reacție publică puternică.

Experiențe traumatizante: „Vânătăile au persistat zile întregi. I-am blestemat pe toți”

Reacțiile controversate generate de Festivalul Klaasohm au dus la o intervenție a autorităților din Saxonia Inferioară. Christine Arbogast, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Sociale al landului, a declarat că „oricine dorește să fie lovit cu un corn are acest drept”, dar a subliniat că „cei care nu își doresc acest lucru trebuie respectați”.

În schimb, primarul Insulei Borkum, Jürgen Akkermann, a criticat investigația documentarului, catalogând-o drept „îndoielnică”, subliniind că festivalul este o sărbătoare anuală care implică locuitorii de toate vârstele – bărbați, femei și copii – desfășurată atât pe străzi, cât și în pub-urile locale: „Festivalul Klaasohm este o sărbătoare culturală pentru insulari, care, ca multe obiceiuri regionale, este dificil de înțeles pentru de cei din afara comunității. De aceea nu promovăm evenimentul și nu susținem menționarea sa în mass-media”.

Organizatorii, însă, s-au distanțat de „acțiunile din trecut”, subliniind că nu susțin violența împotriva femeilor.

Iar femeile intervievate au povestit experiențe traumatizante. Una dintre ele a mărturisit, sub protecția anonimatului, că a fost bătută atât de tare încât vânătăile au persistat zile întregi: „Când aveam doar 13 - 14 ani îmi plăcea. Îl vedeam ca pe un joc de-a șoarecele cu pisica. Avea o magie. Era emoție pură. Mai târziu, când am crescut (și situația a degenerat), aveam dureri cumplite și plângeam mult. Plângeam și, în același timp, mă simțeam furioasă pe mine însămi. Mă întrebam - de ce îmi fac asta, de ce am mers cu ceilalți, de ce nu mi-am ascultat instinctele? Apoi i-am blestemat pe toți”.

„Când posteriorul lor era plin de vânătăi și nu puteau să stea jos, te simțeai mândru”

O altă victimă a relatat cum a reușit să se apere de trei tineri pe care îi cunoștea, după ce aceștia au încercat să o forțeze să urce într-o dubă. După ce l-a lovit pe unul dintre ei, a fost etichetată drept „rea” și „vacă nebună, bolnavă mintală”.

„Prima oară când am văzut asta eram copil. Mi s-a părut oribil, pentru că încercau să o ia pe mama. Era însărcinată și striga că este însărcinată, dar, din păcate, nimeni nu o asculta. M-au smuls de pe brațele ei, pur și simplu. Am făcut însă un scandal atât de mare, țipând cât mă țineau plămânii pe toată strada, încât, în cele din urmă m-au lăsat înapoi la ea. Aceasta a fost prima mea experiență cu Klaasohm. Nu a fost deloc plăcută”, a povestit o altă victimă.

Un fost participant, care în prezent are interdicție de a mai păși pe insulă, și-a amintit cât de mândru se simțea când făcea parte dintre „bătăușii tradiționali”: „În zilele următoare, când le vedeai din nou pe fete, erai mândru să le vezi șchiopătând. Asta era durerea pe care trebuia să o provoci. Când posteriorul lor era plin de vânătăi și nu puteau să stea jos trei, patru, cinci sau chiar șase zile, te simțeai mândru. Fascinația mitului și a măștii, încrederea de sine pe Borkum și ierarhia masculină sunt transmise în mod jucăuș celor mici. Sunt educați încă din grădiniță să devină Klaasohm”.

Scandalul a ridicat întrebări cu privire la viitorul acestei tradiții și a subliniat necesitatea unor reforme în cadrul evenimentului.

Organizatorii Klaasohm recunosc controversele generate de investigația jurnalistică

Organizatorii festivalului Klaasohm par să fie conștienți de controversele pe care tradiția le-ar putea provoca. Președintele Clubului Borkum Lads, cunoscut sub numele de „Olderman”, a avertizat localnicii să evite postările pe rețelele sociale, temându-se ca festivalul să devină un „hit viral”.

„Nu trebuie să fie prea cunoscut”, ar fi declarat acesta, conform unor surse media.

Teama s-a dovedit întemeiată atunci când jurnaliști sub acoperire au vizitat insula pentru a realiza documentarul „Vânătoarea femeilor cu coarne de taur”, care a adunat 700.000 de vizualizări pe YouTube în doar două zile.

Un fost participant la Festivalul Klaasohm a afirmat că tradiția „nu a fost niciodată pusă sub semnul întrebării sau explicată”. Acesta a adăugat: „Când crești într-un astfel de mediu, imaginea femeii care iese pe ușa din spate spune multe, mai ales dacă ajungi să crezi că ai dreptul să lovești femeile o dată pe an”.

„De ce trebuie să păstrăm tradițiile exact cum erau acum 200-300 de ani?”

„Este absurd să spui că trebuie să rămâi acasă dacă nu vrei să fii lovită. Fiecare femeie ar trebui să aibă dreptul de a se deplasa liber, fără teamă”, au declarat localnicele care nu s-au temut să vorbească.

În urma controversei, clubul organizator a confirmat că, în viitor, evenimentul se va desfășura fără violență.

Documentarul a inclus și un reportaj din anii 1990, în care o jurnalistă a fost atacată de participanți, ridicată în aer și lovită puternic peste fund. Autoritățile locale sunt acuzate că au ignorat astfel de agresiuni . În ultimii cinci ani nu a fost formulată nicio acuzație legată de Festivalul Klaasohm.

Alături de Klaasohm, alte tradiții de Crăciun din Europa sunt reevaluate din perspectiva violenței. În Tirol, Austria, un monstru mascat, Krampus, a lovit o femeie paramedic cu bastonul, în fața a 2.000 de spectatori, iar aceasta a avut nevoie de îngrijiri medicale pentru un deget rănit grav. Tradiția austriacă a fost modernizată, dar a rămas intactă.

Profesorul Theresia Heimerl, expertă în tradiții, a subliniat că multe obiceiuri de iarnă au un aspect întunecat, personificând frica și provocările iernii din trecut, când supraviețuirea era o luptă continuă.

De-a lungul anilor, prezența media și posibilitatea ca fiecare participant să filmeze cu telefonul mobil au contribuit la o responsabilizare mai mare. În cazul unor abuzuri, autoritățile locale și organizatorii se confruntă cu consecințe juridice și critici publice.

În contrast, pe Insula Borkum, unde tradiția Klaasohm rămâne controversată, unii locuitori și-ar dori adaptări moderne.

„Este un obicei frumos în esență, dar ar trebui să fie actualizat. De ce trebuie să păstrăm tradițiile exact cum erau acum 200-300 de ani? Dacă eliminăm partea cu loviturile, cred că ar fi în continuare fezabil. Cred că există o presiune de grup care îi face pe mulți, fie bărbați, fie femei, să tacă, deși nu sunt de acord cu acest festival. Speranța mea este ca femeile din Borkum să nu mai sprijine acest obicei și cei care doresc să vorbească deschis să nu se teamă de consecințe”, a mai menționat o localnică.