Președintele Senatului, Ilie Bolojan, a anunțat că o parte dintre angajații instituției vor fi concediați, iar ulterior anunțuri similare au venit și din alte instituții de stat. Doru Șupeală, specialist în resurse umane, crede că e un demers populist, cu șanse mici de a fi pus în practică.

Mai multe instituții ale statului, începând cu Senatul României și până la Ministerul Energiei, se întrec în anunțuri despre disponibilizări. Expertul în resurse umane Doru Șupeală nu este convins că declarațiile pompoase ale politicienilor vor fi puse și în practică. Mai mult, el atrage atenția asupra faptului că nici măcar nu au fost făcute studii de impact și că nu este clar cine și pe baza căror criterii va decide numele celor care vor fi disponibilizați.

„Este foarte ușor de spus, greu de pus în practică. Se știe că e foarte greu să dai afară angajații de la stat, din perspectivă legală. Eu cred că este doar propagandă, poate în afară de ce face Bolojan, care cumva e antrenat în direcția asta, pentru că el a făcut și la Oradea lucrurile astea și mai știe traseul. Însă eu nu am impresia că ar fi o inițiativă serioasă, ci e doar o chestie de moment ca să dea bine în poză”, își exprimă Șupeală îndoiala.

Orice discuție ar trebui însă să pornească de la competențe, consideră expertul. Din start, instituțiile statului nu au însă o imagine bună în acest sens.

„Foarte puțini oameni din Senatul României au competență”

„Foarte puțini oameni din Senatul României au competență. Eu sunt convins că acolo nu există un HR manager, o echipă care să evalueze competența angajaților, să stabilească ce trebuie să știe oamenii aia, ce nevoi există, câți ospătari trebuie să aibă Senatul, câte secretare trebuie să aibă, câți șoferi? Nu există niște norme, adică o politică de resurse umane pe care orice instituție normală ar trebui să o aibă.”

O altă întrebare care ar trebui pusă ține de criteriile pe care vor fi făcute aceste disponibilizări. Nu este foarte clar cine și în ce fel va evalua personalul și nici cine va lua decizia. Iar într-o lume a pilelor și a relațiilor, există riscul ca unii dintre cei care nu-și justifică oricum locul în aceste instituții să supraviețuiască acestor concedieri, în timp ce alții, competenți, să fie dați afară pentru simplul fapt că nu au relații la fel de sus-puse.

„Mai e ceva. Ei trebuie să stabilescă niște criterii foarte ferme. Bolojan a spus foarte clar că cine a dat concurs și cine e acolo pe criterii de competență, trebuie să rămână, iar cine nu, trebuie să plece. Numai că instituțiile de stat s-au umplut de oameni angajați, ori direct, fără a fi respectată niciun fel de procedură legală, ori cu proceduri legale falsificate. Aici va fi cea mai mare problemă. În plus, unii chiar au ajuns acolo în urma unor concursuri, de multe ori suspecte, concursuri la care au participat doar ei sau la concursuri cu subiectele servite. Și cei mai mulți au pile. Așadar, cine va decide cine pleacă și cine nu și câtă încredere să avem în aceste decizii și în cei care fac evaluările și iau deciziile? Pentru că nu e greu să ne gândim că cei care au pile, și sunt destui, vor avea susținerea unor politicieni, parlamentari și așa mai departe, așa că vor rămâne chiar dacă ar fi să fie incompetenți”, pune expertul punctul pe i.

În schimb, mai spune Doru Șupeală , instituțiile de stat rareori judecă la rece.

„Acolo e foarte limpede că nu există niciun fel de criterii clare. Oamenii trebuie judecați, oriunde ar lucra, în orice instituție, după niște criterii de performanță și de competență. Adică să știe, să facă niște lucruri și să aibă niște norme pe care să le îndeplinească și să le respecte. În realitate, nu există niciun fel de evaluare. Ce a fost cel mai șocant ieri a fost anunțul că se introduce, de fapt că se extinde săptămâna de lucru de luni până joi. Mi s-a părut incredibil, era să și cad de pe scaun. Să înțelegerm că până acum standardul era că se lucrează de marți până miercuri, sau cum? E șocant, pentru că funcționarii Senatului au împrumutat programul de lucru la senatorilor, care, într-adevăr, vin lunea după- masa, sau mai degrabă vin direct marți dimineață, la muncă, iar programul lor se termină miercuri seara. Pentru că, nu-i așa? joi aleșii poporului sunt foarte ocupați să țină legătura cu cetățenii prin județele lor. Așa s-a ajuns ca în Parlament să se lucreze doar marți și miercuri”, mai spune el.

Nu există studii serioase de impact

În altă ordine de idei, pentru a se face disponibilizări ar trebui pornit de la anumite de impact. Studii care nu există, evident.

„Noi nu știm ce dimensiune de funcționare trebuie să aibă acel Parlament, că nu știm ce norme de producție are acel Parlament, câte legi trebuie să adopte, câte întâlniri au acolo, câte întâlniri bilaterale cu alți parlamentari, câte delegații, ce se întâmplă. Nu există niciun fel de standard. Cine deține pozițiile astea de conducere face după cum vrea bunul plac. Mulți ani nici nu a contat. În momentul în care ai un astfel de gol de autoritate, unii dintre funcționari, un secretar general, vreun șmecheraș de ăsta dintre funcționari, preia controlul și face el legile. Și așa s-au învățat”, adaugă el.

O altă discuție ar fi despre reducerea numărului de parlamentari, așa cum s-a stabilit în urma unui referendum național, dar pe care politicienii și partidele refuză să-l respecte.

Doru Șupeală a comentat și anunțul ministrului Marcel Boloș, care a spus că legea slărizării în sectorul bugetar va fi probabil amânată pentru 2029.

„Pare că e vorba de o lege a unor standarde sau a unor sume, a unor grile de salarizare. La asta se referă Boloș, probabil. Dar există o lege, există niște principii după care le dai oamenilor salariile astăzi. Legea aia ar trebui probabil să reglementeze anumite sume și standarde. Dar cum să te apuci să faci o lege a salarizării când tu nu ai o lege a structurii instituției și a competențelor? Că s-ar putea, nu știu, să determini că Senatul are nevoie de doi consultanți în domeniul inteligenței artificiale, de exemplu, pentru că se face legiferare pe inteligență artificială. Ori oamenii care se pricep la inteligența artificială costă în IT, în industrie 3, 4, 5, 6 mii de euro salariul, pentru că sunt rari și sunt speciali. Dar cum o să poți să-i angajezi dacă tu nu știi că ai nevoie de oamenii ăia, de competențele lor și de valoarea lor pe piața muncii? Ori o să angajezi unii care sunt clovni și nu se pricep, poate au citit ei pe internet ceva despre inteligența artificială ori angajezi niște oameni care se pricep, dar nu o să stea mai mult de o lună pentru că primesc oferte de muncă în alte părți. Despre asta e vorba. Sau ai legislație despre energie nucleară. Și ca să angajezi experți în energie nucleară, să poată să-ți explice cum să faci legile, va trebui și pe ei să-i plătești foarte bine. Am dat doar două exemple”, subliniază el.

Întrebări fără răspuns

Fără o lege clară a structurii instituției și a competențelor este imposibil de stabilit ce fel de angajați sunt necesari în anumite insstituții de stat, iar legea salarizării ajută mai puțin în acest caz.

„Nu e clar ce fel de lege a salarizării faci atâta timp cât nu știi ce fel de competențe îți trebuie în acea instituție. Ce fel de oameni crezi îți trebuie? Ce autoritate le dai? Ce scrie în fișa postului că ei pot să facă? Pot să scrie ei legi? Nu pot să scrie legi? Pot să fie consultanți pentru un parlamentar sau nu pot să fie? E foarte complicat. Ce se întâmplă este o chestie tipic românească. Este o chestie de suprafață. Este a formelor fără fond, îmi spunea Titu Maiorescu. Adică ne prefacem că facem curat în instituție, dar n-avem mătură și făraș cu care să știm ce facem. Adică n-avem niciun plan. Spun că se apucă de curățenie, dar ei s-au apucat de curățenie cu cuțitul și cu furculița. Așa îmi arată mie. Adică nu e limpede încă o duci în instituția aia”, evidențiază el.

De multe ori, criteriile, atâtea câte există, sunt pur și simplu absurde și sifează orice logică. Astfel, spune Doru Șupeală, șoferii și femeile de servici din unele instituții de stat trebuie să dea examene din legislație, ceea ce a mai mult decât inutil.

„În România, asta iarăși e o chestie stupidă, dacă te angajezi la stat fie și ca șofer sau femeie de serviciu, dai test din legislație. Dacă vrei să te angajezi femeie de serviciu, în loc să dai un test despre cum o să dai cu mopu, sau dacă ești sudor, despre cum sudezi, ei te întreabă la examenul de angajare despre paragrafe din lege, în funcție de ce lege definește activitatea ta, ceea ce este absolut stupid. Așa îi transformă pe toți funcționarii statului în cunoscători, în în memoratori de legi. Pseudo, că e clar că nimeni nu stă să le memoreze. Adică trebuie să reproduci niște paragrafe de lege care nu au niciun sens pentru tine ca șofer sau ca, nu știu, îngrijitor de flori pe etajul respectiv sau ca bucătăreasă la bucătăria Senatului României”, susține Șupeală.

Ce nu spune Bolojan

Nu în ultimul rând, mai spune expertul, Ilie Bolojan și ceilalți politicieni care au anunțat că vor face disponibilizări, ar trebui să explice public cum au ajuns să decidă un anumit număr de persoane care vor rămâne fără loc de muncă și care vor fi criteriile exacte de departajare.

„Ar trebuit întrebat domnul Bolojan de unde, cum i-a dat lui 186 de oameni care trebuie dați afară? După ce evaluări, după ce criterii? De ce nu sunt 350? Sau de ce nu sunt 18? Cum i-a dat acest rezultat? De unde știm de câți funcționari are nevoie Senatul ca să funcționeze perfect? La fel e și cu Ministerul Energiei, la fel e și cu Camera Deputaților. De unde știm? Unde scrie că trebuie să aibă instituția aia 422 sau 850 de funcționari? Unde scrie? Pe baza a ce s-a găsit suma asta? Dar eu pun problema cum îi va evalua Bolojan pe funcționari, pe baza a ce? Care sunt criteriile de performanță și mai ales cine va sta să numere? Adică cum îi evaluezi pe șoferii de la Senat? Care merge mai tare? Care știe să semnalizeze mai frecvent? Cum evaluezi orice fel de profesie de acolo? Să zicem funcționarii. Că presupun ca au un serviciu financiar contabil. Cum îi evaluezi? Care adună tabele? 14 cu 18. Probabil că șefii lor vor face valorile și aici vor fi aleși pe criterii subiective în funcție de mușchiul celui care e în spatele angajatului. De asta spun că e o formă fără fond. E un pic de spectacol pentru public”, punctează Șupeală.

El amintește și de faptul că statul plătește generos, uneori cu salarii de zeci de mii de euro lunar, oameni care fac parte din diverse Consilii de Administrație care nu vin la muncă nici măcar o zi.

„Au fost în istorie secretari de stat analfabeți, care habar n-aveau ce caută pe acolo. Au fost o mulțime de oameni care n-aveau nicio legătură cu domeniul în care ajungeau să lucreze. Valabil și în agențiile statului sau prin diverse consilii de administrație. Avem mii de exemple în presă despre oameni care iau o mulțime de bani și care nu știu nici să deschidă un laptop. Sau nu știau nimic despre domeniul în care lucrau. Asta-i realitatea. Și atunci, dacă astea sunt practicile pe care partidele, fără excepție, dar și liderii lor politici le-au acceptat și le-au promovat, acum e într-adevăr greu de făcut curățenie”, încheie Doru Șupeală.