Scandalul banilor furați de securiști ia amploare/Dezvăluirile istoricului Mădălin Hodor
ICE Dunarea era organizata pe servicii, ca orice unitate a Securitatii. UM 0107 avea 6 astfel de servicii, fiecare serviciu corespunzand unei ramuri a economiei nationale.
In anul 1985 organigrama ICE Dunarea arata cam asa:
Serv. 1 (MICM, vagoane, tractoare, autoutilitare etc)
Arcom
Autosport
UniversalTractor
Mecanoexport
Uzineexport
C.N.A
Tehnoimport
Romagrimex
Romconsult
Serv. 2 (MIMUEE, masini-unelte, motoare electrice, aparataj electr., diamante sintetice, frigidere, televizoare)
Electroexport
Electronum
MasiniExportImport
Centr. Mas. Textile
ICECoop
Serv. 3 (MICh, ingrasaminte, PVC, azotat de amoniu)
Chiminport
Danubiana
Serv. 4 (MIM, tabla, blocuri de aluminiu, otel, armament)
Metalimport
Terra
Romtehnica
Serv. 5 (MIU, confectii, tricotaje, articole casnice, marochinarie, sticlarie)
Arpimex
Confex
Romanoexport
Romsit
Dunarea (a nu se confunda cu unitatea mare, diamante industriale)
Serv. 6 (MILMC, cherestea, mobila, ciment, hartie)
Tehnoforest
Exportam
Vitrocim
Ielexim.
Fiecare serviciu din ICE Dunarea avea un off-shore prin care isi desfasura activitatile comerciale. Contractele se faceau direct sau prin firmele off-shore create special. Valuta se muta prin conturi tranzitorii (numite TN). Majoritatea acestor conturi erau create prin BRCE (care va deveni dupa 1990 Bancorex)
ICE Dunarea percepea un comision pornind de la 4% pana la 14% pentru orice operatiune comerciala derulata prin ea. Acestia erau efectiv banii Securitatii pentru ca ei se depunea separat in contul DSS deschis la BRCE. Recompensa baietilor sa isi ia si ei ceva frumos.
La ele se adaugau realizarile propriului serviciu AVS (condus in 1989 de catre Constantin Anghelache, unchiul fratilor Negoita) care se derulau prin conturi OV(S) (Operatiuni Valutare Speciale)
La fel se proceda cu tranzactiile comerciale pe care ICE Dunarea le facea pe piata internationala. Datorita faptului ca produsele romanesti erau tot mai proaste si tot mai greu de plasat pe piata (se ajunsese la bartere, dam tractoare in Egipt, luam zahar din Egipt si vindem in Filipine etc) Dunarea a inceput sa actioneze ca orice operator import-export pe piata internationala. Cumpara si vindea de peste tot in lume. Orice fel de marfa. Sub embargo sau nu. Ilegal sau nu. Contra comision.
Aici pun evolutia realizarilor la export si a incasarilor ICE Dunarea (1983-1987) Sumele sunt exprimate in sute de milioane dolari:
1983: Plan: 400, Realizat: 455,5
1984: Plan: 618, Realizat: 651
1985: Plan: 650, Realizat: 684,3
1986: Plan: 686, Realizat: 716
1987: Plan: 700, Realizat: 720
Incasari ICE Dunarea:
1983: 309, 6
1984: 484,4
1985: 556, 8
1986: 664, 1
1987: 665, 1
In anul 1987 seful ICE Dunarea era generalul locotenent Amohnoaie Epifanie, directori-adjuncti erau col. Badita Gheorghe, col. Gavril Constantin, mr. Rotaru Constantin.
Dupa 1990 generalul Amohnoaie va coordona firmele lui Sorin Ovidiu Vantu. Fostul sau adjunct, ajuns general SIE, Rotaru Constantin va ajunge director la Grivco-Voiculescu.
Pentru ca era nevoie de profesionisti si s-au impartit sa ajunga la toata lumea. Si sa nu iasa conflicte.
Dupa ce a fost pitita in Romtehnica (pentru ca Securitatea trecuse la MApN) ICE Dunarea a fost desfiintata in aprilie 1990. Conturile si activele au ramas la BRCE (viitoarea Bancorex)
Banii din TN-uri, milioane de dolari, au ramas in TN-uri acolo pana cand a trecut pericolul apoi au inceput sa fie adusi usor-usor inapoi prin Bancorex. Si introdusi in circuitul bancar intern. Apoi au fost distribuiti catre politicieni, securistii ramasi in servicii, oameni de afaceri prietenosi cu puterea, magistrati, politisti, functionari.
4.800 de persoane au primit „imprumuturi” de la Bancorex. Cand Bancorex a dat faliment „creditele neperformante” generasera o pierdere de aprox. 2, 4 miliarde .
Practic banii ICE Dunarea recuperati prin Bancorex si dati catre toata lumea (cautati numele si veti vedea ca a fost efectiv Toata Lumea) au fost declarati „pierduti”. 2, 4 miliarde de dolari, aprox. 10% din PIB-ul Romaniei la data respectiva au fost trecuti la datoria publica. Pe care o platim si astazi cu totii.
Asta in vreme ce populatia era bombardata cu povesti despre „conturile lui Ceausescu” si astepta cu sufletul la gura sa se recupereze banii din Congo sau Libia. Unii mai asteapta si astazi. Sa nu credeti ca nu se stie. Toti stiu.
De ce nu se fac anchete si nu se recupereaza? Pentru ca toti au primit bani din banii respectivi si din banii care au fost facuti ulterior cu banii respectivi.
Asta este de fapt sursa coruptiei in Romania. Asta este adevarata omerta. Dincolo de orice partid, dincolo de orice guvern, dincolo de orice presedinte. Dincolo de orice stat. Mai puternica a fost si mai puternica va fi. Unii s-au imbogatit din banii munciti de 23 de milioane inainte de 1989. Si s-au mai imbogatit inca o data si dupa 1990. Si normal ca astazi isi protejeaza averile si privilegiile. Si ii platim noi si ii vor plati copiii nostri. Restul este doar gargara.
LE. Amuzant. Stiti cu se numea contabilul de la ICE Dunarea? Patrubani. Nu e istoria Romaniei frumoasa? Nu as face altceva pentru toti banii ICE Dunarea .
LE2. Scuze, dar daca tot am ajuns la indicarea de adrese am si eu una: Soseaua Bucuresti-Ploiesti nr. 280-282. Cand vor vrea domnii de acolo sa stim, vom sti.
LE. Mda. Tot trebuie sa mai adaug cate ceva. Intelegeti sper acum care sunt mizele pe arhivele Securitatii. Ca sunt unii care cred ca este vorba despre condamnarea comunismului si publicarea ofiterilor de Securitate in MO partea a treia. Sigur ca da. Va prindeti voi pana la urma. #FolowTheMoney
Fostul presedinte Ion Iliescu a reactionat nervos, vineri, dupa ce Mihai Gadea si Antena 3 l-au acuzat ca ar fi intrat in posesia banilor fostei Securitati. Intr-o replica foarte dura, Iliescu sugereaza ca banii au fost furati de fapt de Dan Voiculescu.
„Faptul ca acest maraton de emisiuni a inceput cu interviul dat presei romanesti, pana la urma de stat, fiind vorba despre televiziunea publica, de generalul Pacepa, ma face sa ma gandesc ca toata povestea asta este expresia unui soi de rafuiala intre ramasitele unor grupari din fostele servicii de securitate. (…) Banii aia despre care vorbesc invitatii sai nu sunt la mine. Dar poate sa incerce la o adresa mai aproape de A 3. Daca il intereseaza subiectul cu adevarat…”, a scris Iliescu pe blog.
„Ma uit, cu nedumerire, la spectacolul oferit de A 3 seara de seara, si nu inteleg ce vrea sa transmita, prin invitatii sai la emisiunea Sinteza Zilei, domnul Mihai Gadea. O fi o racordare la continutul noii revolutii culturale, aud ca-i zice cancel culture, cultura anihilarii. O fi o incercare de reanimare a audientei. Nu am cum sti, si, sa fiu onest, nici nu tin sa stiu prea multe despre acest tip de politica editoriala.
Nu as fi reactionat public daca, folosind aceasta ocazie, emisiunea nu ar fi incercat sa anuleze adevarul despre evenimente din timpul si imediat de dupa schimbarea de regim din decembrie 1989. Si, discret, lucrurile se indreapta catre ‘Noi? Nu stim nimic despre banii lui Ceausescu! Poate Iliescu, el i-a luat!’
La 22 decembrie 1989 s-a schimbat un sistem politic, totalitar, opresiv, care esuase in a oferi o viata decenta, si demna, romanilor. Nu s-a dizolvat un stat. Banii statului au fost administrati de exact aceleasi institutii care ii administreaza si acum. Nu sunt administrati de Iohannis, cum nu au fost administrati nici de mine, nici de Emil Constantinescu sau de Traian Basescu. Exista BNR, exista Minister de Finante.
Faptul ca acest maraton de emisiuni a inceput cu interviul dat presei romanesti, pana la urma de stat, fiind vorba despre televiziunea publica, de generalul Pacepa, ma face sa ma gandesc ca toata povestea asta este expresia unui soi de rafuiala intre ramasitele unor grupari din fostele servicii de securitate.
Treaba lor, are cine sa judece lucrurile astea, si sa tina lucrurile sub control. Din pacate, acum se discuta despre banii negri ai serviciilor secrete din epoca, bani care nu au fost sub controlul formal al statului. Era bine sa se fi putut face transparente aceste lucruri. Dar unde sunt ele transparente?
Il dezamagesc pe domnul Gadea: banii aia despre care vorbesc invitatii sai nu sunt la mine. Dar poate sa incerce la o adresa mai aproape de A 3. Daca il intereseaza subiectul cu adevarat…”, a scris Ion Iliescu pe blog.
Virgil Magureanu, fost sef al SRI in perioada 1990-1997, a confirmat in decembrie 2019 ca la originea imensei averi a lui Dan Voiculescu se afla „banii poporului roman”, bani insusiti din conturile secrete ale Securitatii din strainatate.
„Ati pomenit si despre domnul Dan Voiculescu. Legea spune, nu fara temei, ca si-ar fi mostenit o buna parte din capitalul folosit ulterior in afaceri din depunerile care existau in afara, nu din banii Securitatii, ci din banii poporului roman, care erau manevrati de respectiva institutie”, a declarat Magureanu intr-un interviu pentru Europa Libera .
Informatii despre modul in care Dan Voiculescu si-a dobandit averea au publicat ani in sir si Razvan Savaliuc si Mugur Ciuvica. Apoi, cei doi au ajuns cei mai inversunati aparatori ai lui Dan Voiculescu, fiind invitati permanent la Antena 3.
Iata ce scria Savaliuc in Ziua in 2004 despre Voiculescu. In articolul „ Doua miliarde de dolari disparute de la ICE Dunarea” , Savaliuc mentioneaza ca „generalul Nicolae Plesita, fost sef al DIE, a declarat ca ICE Dunarea a fost privatizata in secret de Dan Voiculescu”.
„Serialul de dezvaluiri declansat de ZIUA, pe tema conturilor secrete ale Securitatii si ale lui Ceausescu, disparute ca in neant dupa decembrie 1989, a ghidat catre redactia noastra numerosi ofiteri de Securitate, care au cunoscut foarte bine cum functiona sistemul. Cu totii ne-au declarat ca nu cred sub nici o forma pretentiile lui Dan Voiculescu cum ca n-ar fi fost ofiter al Securitatii, in pozitia pe care a detinut-o. Pe de alta parte, si alti ofiteri de prim rang ne-au confirmat ca ICE Dunarea nu s-a desfiintat asa cum s-ar crede si ca si-ar fi continuat activitatea, sub o alta forma, ceea ce face ca declaratia fostului sef al DIE, generalul Nicolae Plesita (publicata in numerele trecute), cum ca ICE Dunarea ar fi fost privatizata de Dan Voiculescu – CRESCENT, cu acceptul Guvernului din 1990, sa capete o greutate din ce in ce mai mare.
Surse demne de toata increderea, ne-au informat ca in decembrie 1989, ICE Dunarea avea in conturile sale de la BRCE aproape sase miliarde de dolari. Banii erau impartiti in doua categorii de conturi-depozit: una economica unde se varsau banii din contractele de export de materii prime (cunoscut ca fond valutar special), din care Ceausescu platea datoriile externe, si alta operativa, aflata la indemana catorva persoane din conducerea DIE si a Departamentului Securitatii Statului. Controalele efectuate in ianuarie 1990 de Puterea nou instalata, cu scopul declarativ de desfiintare a ICE Dunarea, au aflat numai despre existenta conturilor financiare, nu insa si despre existenta conturilor operative.
In acest segment operativ s-ar fi aflat circa doua miliarde de dolari, bani disparuti fara urma si care au fost ascunsi factorului politic. Situatia conturilor operative nu era specifica numai la ICE Dunarea, ci pentru toate firmele de comert exterior ale Securitatii. Din acesti bani, furati in 1990, au rasarit marii oameni de afaceri post-decembristi si tot cu ei s-ar fi cumparat tacerea unor politicieni, care au avut legatura cu cele trei controale guvernamentale, interdepartementale si parlamentare, si care au incercat in perioada 1990 – 1992 sa depisteze banii furati din conturile lui Ceausescu si ale Securitatii. Existenta acestor conturi operative (necunoscute de factorii politici, ci doar de fostii capi ai Securitatii) poate fi o explicatie pentru staruinta SIE de a reclasifica in 2003 arhiva ICE Dunarea si de a nu duce la indeplinire, de peste un an si jumatate hotararea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii din 10.02.2003, care a solicitat un raport amanuntit al activitatii ICE Dunarea, fara sa cunoasca faptul ca gen. Constantin Rotaru, actual secretar de stat al SIE, este in fapt fostul director adjunct al ICE Dunarea”, scria Savaliuc, foarte combativ.
In articolul „ Averea lui Dan Voiculescu” , Savaliuc se intreba retoric cum a reusit actualul sau patron sa aiba zeci de milioane de dolari in 1990. „Presedintele PUR nu a binevoit sa explice niciodata de unde au provenit imensele sume de bani, care nu putea fi obtinute din afaceri derulate intr-un an doi, oricat de bun afacerist ai fi, ci numai printr-un aport de capital, venit de undeva anume”, sugera Savaliuc.
Intr-un alt articol, Savaliuc si Adina Anghelescu, o alta prezenta foarte activa acum in studiourile lui Voiculescu, prezentau „ Dovada furtului banilor lui Ceausescu” .
Mugur Ciuvică, un alt actual invitat de marca in studiourile Antena 3, era si el foarte deranjat atunci fata de modul in care Dan Voiculescu si-a insusit banii Securitatii.
„Mugur Ciuvica, liderul Actiunii Populare, a dat ieri un interviu intr-un cotidian central, in care a facut o serie de dezvaluiri incendiare la adresa presedintelui PUR, Dan Voiculescu, sustinand ca averea lui provine de la un arab. Potrivit declaratiilor lui Ciuvica: ‘In ceea ce-l priveste pe Voiculescu si cele doua obsesii ale sale – colaborarea cu Securitatea si legatura sa cu conturile lui Ceausescu sau banii fostei Securitati, cred ca ar fi interesant ca domnul Voiculescu sa explice si procedura prin care, la inceputul anilor ’90, practic a fost inchisa si a aparut grupul GRIVCO. Pentru ca este o chestiune extrem de interesanta: firma CRESCENT apartinea oficial unui arab, o persoana mai in varsta. Acest arab, in 1990, imediat dupa Revolutie, si-a facut un testament care ar putea intra in Cartea Recordurilor, pentru ca acest arab, Fouad Sanbar, si-a facut un testament prin care a decis asa: lasa mostenire tot patrimoniul firmei CRESCENT copiilor sai, dar nu la moartea lui, ci la moartea lui Dan Voiculescu. Adica un batran arab, care avea si doi copii bolnavi (am aflat asta din cartea domnului Voiculescu) nu-si lasa averea copiilor sai, ci precizeaza in testament ca averea va fi impartita dupa moartea lui Dan Voiculescu, care era un simplu angajat al arabului respectiv. Acestea sunt lucruri pe care domnul Dan Voiculescu ar trebui sa le explice – cum este posibil ca cineva sa lase o avere de zeci, daca nu sute de milioane de dolari – o mostenire care sa fie impartita nu dupa moartea persoanei respective, ci a unui angajat. Si astfel, prin acest testament extrem de ciudat, Voiculescu devenea stapanul patrimoniului CRESCENT, iar la un an de la acest transfer de proprietate se produce un al doilea transfer de proprietate, prin care firma GRIVCO cu capital social foarte mare – milioane de dolari, apare din nimic, ca fiind proprietatea domnului Dan Voiculescu, care pana in acel moment a fost angajat la stat cu un salariu de 6000 – 7000 de lei. Brusc, in ’91, dupa ce primeste mostenirea respectiva, apare grupul de firme GRIVCO, cu capital, repet, de milioane de dolari, care incepe sa deruleze aceleasi afaceri pe care le derula CRESCENT pana in 1989′”, declara Ciuvica, intr-un articol scris de Savaliuc, intitulat „ Fantoma Crescent” .
