La șase decenii de la desființarea satului Baia Craiului din Hunedoara, ruinele sale devin din ce în ce mai vizibile, după ce apele lacului care îl inundase au început să se retragă. Două biserici vechi, pe jumătate distruse, au rămas în picioare, înconjurate de pădure și ape.

Satul Baia Craiului din Hunedoara (video) a fost desființat în 1964, odată cu amenajarea hidrotehnică Lacul Cinciș, care avea să înghită mai multe sate de pe valea Cernei hunedorene.

„Se declară desființate satele Bălana, Cinciș, Cerna, Moara Ungurului, din comuna Teliuc, satul Baia Craiului din comuna Toplița, incluse în teritoriul administrativ al orașului Hunedoara, regiunea Hunedoara și satul Ezeru din comuna Cacomeanca, raionul Călărași, regiunea București. Așezarea denumită „Iuba“ se declară sat și va purta denumirea „Cinciș-Cerna“. Satul Cinciș-Cerna intră în componența comunei Teliuc, inclusă în teritoriul administrativ al orașului Hunedoara, regiunea Hunedoara”, arăta un decret din 1964, semnat de fostul șef de stat comunist Gheorghe Gheorghiu Dej.

De la începutul anilor ‘60, înainte ca apele noului lac să inunde vetrele satelor Bălana, Cinciș, Cerna, Moara Ungurului și Baia Craiului și ale altor câteva cătune, aproape 1.000 de localnici au fost evacuați din vechile așezări, iar cele mai multe case și biserici au fost demolate.

Oamenii au putut recupera o parte din materialele de construcții și din bunurile pe care le-au strâns în fostele gospodării, iar din vara anului 1962 familiile au fost mutate în noul sat Cinciș - Cerna, înființat în vecinătatea barajului Cinciș, la circa 10 kilometri de Hunedoara.

Veche de șase secole, Biserica din satul Cinciș, locul unde s-ar fi aflat mormântul mamei lui Ioan de Hunedoara, a fost demolată înainte ca așezarea să ajungă sub ape, însă unele dintre vestigiile și bunurile sale de preț au fost recuperate și aduse la noua biserică din satul Cinciș - Cerna.

Cele două biserici de piatră din satul Baia Craiului, una ortodoxă ridicată la începutul secolului XX, și biserica romano-catolică, veche din secolul al XVII-lea, au fost dezafectate. Orga și alte bunuri ale lăcașului catolic au fost mutate în biserica amenajată de catolici în satul Izvoarele, învecinat noului lac de acumulare.

Turiștii puteau intra cu barca în biserică

Spre deosebire de satele din aval care au fost inundate complet de apele lacului Cinciș în anii ‘60, din fostul sat Baia Craiului au rămas mai multe ruine, la care apele Cernei nu au putut ajunge, ori le-au cuprins doar parțial. În trecut, turiștii care se plimbau cu bărcile pe Lacul Cinciș puteau intra plutind pe poarta bisericii romano-catolice, inundată parțial de ape.

Cu timpul, aluviunile de la „coada” lacului de acumulare au făcut ca apa să nu mai ajungă la biserică și la mormintele din jurul ei.

La circa două sute de metri de ea se află ruinele fostei biserici ortodoxe. Ambele biserici, dar și zidurile și fundațiile mai multor gospodării și ateliere au fost „înghițite” formează în prezent un „sat fantomă” ascuns în pădure, pe malul stâng al Cernei, înainte ca râul să se lărgească pentru a forma lacul de acumulare.

Locul fostului sat Baia Craiului este greu accesibil, din cauza vegetației abundente, a zonei mlăștinoase și a numeroșilor arbori prăbușiți în zona altădată inundată.

Oamenii ajung aici coborând din zona podului peste Cerna, aflat la intrarea în satul Toplița din Hunedoara, pe o cărare care se pierde în pădure. Zona este puțin căutată de turiști, în schimb, este preferată de căprioare, mistreți și numeroase păsări sălbatice. Biserica romano-catolică este vizibilă și de pe celălalt mal al Cernei, traversat de șoseaua Hunedoara - Toplița.

Satul înființat din vremea Corvinilor

Satul - fantomă, ale cărui ruine sunt ascunse în pădure, datează din epoca medievală și își leagă existența de exploatările miniere din zonă. Ar fi fost înființat încă din vremea Huniazilor (secolul al XV-lea), de nobilii de la Castelul Corvinilor care dețineau aici ateliere de prelucrat fierul.

În vremea habsburgilor, mai multe topitorii funcționau pe valea Cernei, iar în apropiere de Baia Craiului, la Toplița, a fost construit în a doua parte a secolului al XVIII-lea, unul dintre cele mai vechi furnale din România.

„Insuficienţa producţiei furnalului de la Topliţa, pentru alimentarea cu materie primă a atelierelor ce practicau afinarea fontei în vetre închise, a preocupat forurile administrative superioare încă de la începutul secolului al XIX-lea. În consecinţă, în 1802, Thesaurariatul din Sibiu dispune Administraţiei din Hunedoara să înceapă imediat un studiu pentru rezolvarea problemei sporirii producţiei de fontă prin construirea unui nou furnal. Se atrăgea atenţia că amplasarea va trebui astfel făcută, incit problema alimentării cu minereu de calitate, în cantităţi suficiente şi la un preţ convenabil, să fie rezolvată pentru mulţi ani înainte”, arăta N. Chindler, în monografia Combinatului Siderurgic Hunedoara (1974).

Satul Baia Craiului și satul Govâjdia, unde existau topitorii, au fost cercetate inițial pentru construcția primului mare furnal al Hunedoarei, însă în cele din urmă autoritățile au optat doar pentru construcția unei astfel de uzine la Govâjdia, datorită distanței mai mici față de minele de fier din Ghelari și a pădurilor vaste folosite ca sursă de materii prime (mangal) pentru producția de fontă.

Furnalul de la Govăjdia (video) a fost construit între anii 1806 şi 1810 pe amplasamentul unui fost atelier de fier din Evul Mediu. Trei decenii mai târziu, în noaptea de 15-16 ianuarie 1837, un incendiu a distrut clădirile, maşinile şi materialele depozitate în vechiul furnal din Topilța și i-a pecetluit soarta.

Vechea topitorie de la Baia Craiului, ale cărei ruine s-au păstrat pe malul apei, lângă cele două biserici ruinate, datează de la sfârșitul secolului al XVII-lea. Atelierul metalurgic avea în dotare două cuptoare pentru afinare a fontei şi ciocane pentru forjarea lupelor, dar şi pentru producerea de produse finite. Aici erau realizate coase, sape, cazmale și alte unelte de gospodărie, dar a fost folosit în timpul Revoluției din 1848 și 1849 și pentru realizarea armelor. Români și germani au locuit aici în secolele trecute.

În apropierea bisericilor a funcționat și o școală pentru copiii din sat. La sfârșitul secolului al XIX-lea, atelierele metalurgice de la Baia Craiului nu mai funcționau, dar satul și-a continuat existența până în jurul anului 1962, când au început strămutările și demolările care pregăteau terenul pentru amenajarea Lacului Cinciș (video - Adevărul).