De aproape doi ani, fortificația antică din Sarmizegetusa Regia se află în șantier de restaurare, iar lucrările au schimbat fața zidurilor și, mai ales, a porților monumentale ale capitalei dacilor.

Peste 2,2 milioane de euro sunt investite în restaurarea fortificației de la Sarmizegetusa Regia, o incintă a capitalei dacilor care cuprinde ziduri antice de piatră cu o lungime de aproape un kilometru și trei porți monumentale.

Lucrările începute în toamna anului 2022 au inclus cercetări arheologice, taluzări şi amenajări ale terenului, refacerea incintei militare şi a porţilor de acces, introducerea unui traseu nou, amenajarea unui lapidariu şi a unui adăpost pentru vizitatori şi amenajarea finală a sitului prin plantarea de vegetaţie şi finisarea suprafeţelor de teren, informa Consiliul Judeţean Hunedoara, beneficiar al investiției finanțată prin Granturile SEE 2014-2021 și de instituția din Hunedoara.

Suprafeţele zidurilor au fost tratate bloc cu bloc, prin lucrări de conservare, curăţare, biocidare, completare şi, local, restaurare, potrivit arheologilor.

Odată cu înaintarea lucrărilor, intrările în fortificație și-au recăpătat treptat aspectul pe care îl aveau la descoperirea lor.

Au fost scoase blocurile de calcar de Podeni folosite la amenajarea și înălțarea porților de vest și est a fortificației. Astfel, turiștii nu vor mai găsi porțile de piatră imaginate în urmă cu patru decenii, când peste blocurile antice au fost așezate blocuri noi de calcar.

Potrivit specialiștilor de la Institutul Național al Patrimoniului, la restaurarea precedentă a fortificației Sarmizegetusei Regia, în anii ‘80, au fost folosite, pe lângă blocuri de calcar din porţiunile prăbuşite ale zidului sau recuperate de pe versanţi, și blocuri de calcar de Podeni, care au o duritate mică și o porozitate ridicată, fapt ce a accentuat degradarea lor, cauzată de oameni, natură și de ciclurile repetate de îngheț și dezgheț.

În perioada 1979 – 1982, porțile de est și de vest au fost înălțate cu ocazia restaurării, fiind adăugate două asize la Poarta de est și patru asize (inițial cinci rânduri) la Poarta de vest.

„Dintre cele trei porţi ale ansamblului, au fost alese cea de vest şi cea de est, deoarece prima marchează accesul în ansamblu, iar cea de-a doua, accesul prin drumul antic pavat către zona sacră. Supraînălţarea s-a realizat pe segmente de circa 10 metri lungime, de o parte şi de alta a fiecăreia dintre cele două porţi. Scopul nu a fost acela al unei reconstrucţii a porţilor – de altfel, imposibilă, având în vedere sărăcia informaţiilor, ci s-a dorit marcarea acestor zone în raport cu întreaga desfăşurare a zidului”, arătau arheologii într-un studiu al INP.

Potrivit arheologilor, lucrările de refacere efectuate la începutul anilor ´80 au dat o cu totul altă înfăţişare porţilor Sarmizegetusei Regia, faţă se cea pe care acestea ar fi putut-o avea în Antichitate, şi nu doar prin înălţarea acestora, ci şi prin lungimea şi poziţia lor. După restaurare, defectele realizate în timpul refacerii porţilor din anii 80 vor fi atenuate.

„Aceste porţi în forma în care le vedem astăzi sunt rezultatul intervenţiilor majore de restaurare, dar ele trebuie reconfigurate pentru că în momentul de faţă introduc sugestii false, cu privire la ce înseamnă morfologia unor porţi antice. Nu existau asemenea porţi în Antichitate şi nici nu avem analogii în lumea dacică. Propunerea noastră este să înlăturăm adăugirile de zidărie făcute în anii 1980 şi să introducem nişte terminaţii imprecise la porţi, prin terminarea treptată neregulată a zidurilor în dreptul porţilor de trecere”, arăta arhitectul Ştefan Bâlici, fostul director al Institutului Naţional al Patrimoniului, în 2022, înainte de începerea proiectului.

Cum arăta fortificația din Sarmizegetusa Regia

Fortificația Sarmizegetusei Regia a fost ridicată, potrivit istoricilor, cel mai probabil în epoca romană, după demantelarea aproape totală a fortificației dacice. Zidul acesteia se suprapune parțial peste traseul unei fortificații mai vechi și păstrează elemente din cea devastată de romani.

„În zidul fortificației sunt utilizate numeroase spolii: tamburi de coloane (segmentul exterior cuprins între Poarta de est și Poarta de sud), piese din canalele din zona sacră (treptele exterioare incintei cuprinse între Poarta de sud și Poarta de vest, zona de nord aflată în adiacența Porții de est), clavouri de arce sau dale de porți”, arată Studiul istoric-arhitectural de fundamentare a intervențiilor în situl Sarmizegetusei Regia, realizat de arheologi și specialiștii Institutului Național al Patrimoniului.

Fortificația antică a Sarmizegetusei are o suprafață de circa trei hectare (30.157 metri pătrați). Dimensiunile maxime sunt de circa 240 metri pe direcție longitudinală și de 155 metri pe direcție transversală, pe segmentul corespunzător direcției definite de Poarta de vest și Poarta de est. Accesul în interiorul fostei fortificații se face prin intermediul a trei deschideri, denumite Poarta de sud, Poarta de est și Poarta de vest.

Urmărind traseul drumului antic, se presupune că Poarta de vest reprezenta accesul principal în fortificație, Poarta de est făcea legătura cu zona sacră, iar Poarta sudică avea un rol secundar. Zidurile fortificației au grosimea cuprinsă între trei și patru metri, iar înălțimea conservată nu depășește 1,2 metri.

„Tehnica de construcție este caracterizată de utilizarea blocurilor de parament simplu așezate, între care a fost așezată umplutura emplectonului. Spre deosebire de zidurile de epocă dacică, paramentele nu au fost legate cu tiranți de lemn”, arăta INP.

În interiorul fortificaţiei şi în exteriorul acesteia au fost atestate unele clădiri din piatră şi mortar, cel mai important fiind un complex mai mare la sud de incinta principală, având cel puţin cinci încăperi, care, cel mai probabil, a servit drept baie militară. Această clădire măsura circa 30 de metri, potrivit arheologilor.

„Zidurile fortificaţiei, deşi pe alocuri s-au dublat, nu mai prezentau trăsăturile tipice murus Dacicus, în schimb, a refolosit material de construcţie din clădirile monumentale dacice, atât pentru fundaţiile zidurilor, cât şi pentru elevaţie (de exemplu, masive), blocuri de piatră din fortificaţie, din zidurile de susţinere a teraselor şi tobe de coloane din temple). În aceste ziduri au fost găsite mai multe blocuri inscripţionate care atestă participarea trupelor la luptele de la începutul secolului al II-lea e.n.”, arată arheologii într-un raport recent de cercetare, publicat în „Cronica cercetărilor arheologice din România”.

Pe locul fortificaţiei dacice a fost reamanajată o fortificaţie romană pentru a fi baza pentru trupele auxiliare şi legionare, inclusiv unele detaşamente ale Legiunii III Flavia Felix.

„Totuşi, din cauza locaţiei foarte îndepărtate, incompatibilă cu strategia romană a spaţiilor deschise, la sfârşitul domniei lui Traian sau la începutul domniei lui Hadrian fortul este abandonat, iar rolul de control al regiunii a fost preluat cel mai probabil, de fortul auxiliar de la Buciumi, aflat la aproximativ 20 de kilometri”, arătau arheologii.

Turiștii care ajung la Sarmizegetusa Regia intră pe Poarta de vest în incinta fortificației antice, înconjurată de zidurile puternice și umbrită de o pădure de fagi seculari. Apoi o părăsesc pe poarta de est, coborând prin dreptul drumului antic pavat, în incinta sacră a orașului antic.