„Atât vechii locuitori ai Britaniei, cât şi cei ai Daciei au observat şi au înregistrat mişcarea aparentă a Soarelui şi Lunii, materializând-o prin cadrane solare orizontale”, nota Silvia Păun.

2. Ambele sunt amplasate în emisfera boreală, peste paralela 40 de grade, într-o zonă prielnică observării bolţii şi cu grijă pentru dăinuire.

„Cel din Britania, aflat pe câmpia Salisbury la cca 100 metri altitudine este protejat cu var şi şanţ contra fluctuaţiei apelor (mai ales a mării, la fenomene ca «transgresiunea neolitică»). Cel din Dacia, fiind montan, cu circa 900 de metri mai sus, cam la 980 metri altitudine, beneficiază de o protecţie naturală deliberat aleasă, dar şi de o pregătire amplă a muntelui Godeanu, prin crearea a peste 12 terase artficiale, consolidate cu ziduri de sprijin, de peste trei metri grosime, cu paramente duble, de piatră fasonată, al căror fiecare metru lungime reprezintă cel puţin 10 tone”, arată omul de știință.

3. Forma lor este asemănătoare. Ambele ansambluri ajung la forme aproape identice şi anume la cercuri concentrice cu potcoavă la mijloc.

„Se remarcă intenţia şi de colier continuu, realizat din blocuri cu feţele uşor arcuite, la Stonehenge ridicat sus la circa 4 metri şi format din 30 lintouri strâns asamblate (prin proeminenţe şi găuri) între ele şi faţă de cei 30 suporţi megalitici, iar, la Sarmizegetusa, colier la faţa terenului format din 104 blocuri strâns lipite unele de altele, cu feţe regulate netezite şi cu muchia exterioară teşită şi cu brâu — 104 pietre pot reprezenta şi 2 ani solari, exprimaţi în săptămîni (2x52=104 săptămâni)”, nota arhitectul.

Sarmizegtusa Regia. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

4. Demensiuni asemănătoare. „Deschideri de diametre foarte apropiate în jurul cifrei de 30 metri regăsim atât la cercul exterior din pietre sarsen, de la Stonehenge (29,70—31 metri), cât şi la circumferinţa exterioară a calendarului mare, de la Sarmizegetusa (29,43 metri— cifră egală cu 42 paşi), arăta omul de știință.

5. Ritmuri. Circumferinţe marcate prin 30 de repere la Stonehenge, punctată de cei 30 megaliţi ai cercului sarsen (de circa 25 tone fiecare), iar la Sarmizegetusa (de 30 lespezi de andezit (de circa 200 de kilograme fiecare) prelucrate cu convexitate în cercul de pietre lipite de cel exterior, al calendarului mare circular.

6. Alcătuire: cercul interior, cu diametru apropiat de circa 20 metri, este determinat prin stâlpi.

„Astfel, la Stonehenge, cercul interior de pietre albastre are 22,80 metri deschidere şi e format din 59 stâlpi verticali, pe când la Sarmizegetusa cercul interior are diametrul de 20,07 metri şi este alcătuit din 84 stâlpi de lemn, cămăşuiţi cu ceramică, fin lustruiţi şi împărţiţi de patru praguri de piatră în patru sectoare a câte 21 stâlpi”, informa autoarea studiului.

Stonehenge. Foto: Wikipedia.

Potrivit arhitectului, potcoava este definită tot prin elemente verticale, la Stonehenge fiind două potcoave deschise, una megalitică din cinci triliţi sarsen (adică 15 pietre în cinci dolmene, din trei megaliţi fiecare) şi o a doua potcoavă, înscrisă, din 19 stâlpi din pietre albastre, totalizând 34 repere. La Sarmizegetusa potcoava e închisă şi e definită de 34 stâlpi de lemn îmbrăcaţi în ceramică şi împărţiţi în 21 şi respectiv 13 stâlpi de două praguri de piatră. Se remarcă 34 repere verticale, la ambele ansambluri.

Axa transversală a potcoavei trece printre repere de piatră. La Sarmizegetusa printre cele două pietre ale celor două praguri, iar la Stonehenge, pe sub dolmenele create de penultimii triliţi de la capătul deschis al potcoavei sarsen, la 90° faţă de axa mare a potcoavei.

7. Orientare. „Deşi aflaţi cam la 2.000 de kilometri depărtare, unitatea de concepţie a realizatorilor e demonstrată şi de alegerea orientării solstiţiale, care nu se înscrie în tradiţia antică de a alinia calendarele spre punctele cardinale. În scop mult mai practic, atât britanii cât şi dacii, îşi înscriu axa mare a potcoavei pe linia solstiţiilor, bineînţeles cu nuanţele specifice coordonatelor geografice ale zonei respective”, arăta Silvia Păun.

La Stonehenge, axa mare este orientată la 50,25 grade şi potcoava deschisă spre răsăritul Soarelui la 21 iunie — solstiţiul de vară, iar la Sarmizegetusa Regia, axa mare a potcoavei este orientată spre 123 grade, adică spre răsăritul Soarelui la 22 decembrie — solstiţiul de iarnă. Pentru Dacia, această orientare marca şi data începerii Anului Nou, arată omul de știință.

Stonehenge. Sursa: Wikipedia.

8. Cale antică de acces major, dar şi important reper de observaţie, în ansamblu, prin orientarea solstiţială.

„La Stonehenge, spre răsăritul Soarelui, la 21 iunie, este marcată şi de menhirul Heel Stone, la Sarmizegetusa, orientată invers, dar din cadrul căreia, coborând treptele ei de piatră, dinspre poarta de est a cetăţii, aveai în faţă tot răsăritul Soarelui la 21 iunie (cultul soarelui fiind ilustrat de aceeaşi datină a « căluşului », la români ca şi la irlandezi, la Rusalii”, nota autoarea.

9. Trasarea bazată pe triunghiuri pitagorice, la Stonehenge laturile prezentând relaţia de 5, 12, 13, iar la Sarmizegetusa raportul 3, 4, 5, triunghiuri care nu servesc doar la trasare, ci exprimă şi importante relaţii astronomice.

Schița celor două monumente. Sursa. Arhitectura: 1988

10. Calendarele au trecut prin mai multe etape de amenajare și au suferit refaceri în timp.

„La Stonehenge, după cum am văzut, determinări pluridisciplinare au de stabilit trei etape, din care, cea mai veche este de la sfârşitul neoliticului — începutul epocii bronzului. La Sarmizegetusa, nefiind încă încheiate lucrările (nu s-a explorat pînă în prezent decît cam 10 la sută din terasele artificiale), se poate menţiona, orientativ, pentru etape intermediare, o datare de la începutul secolului I î. Hr. (epoca Burebista)”, arăta omul de știință.

Zona Munților Orăștiei a fost locuită în perioade mult mai vechi, o arată descoperirile din Peștera Cioclovina. Ultimele refaceri şi realizări la Sarmizegetusa datează din epoca lui Decebal (sec. I d. Hr).

„Se remarcă faptul că în toate etapele de refaceri, se respectă geometria de ansamblu şi mai ales orientarea, cum este de exemplu cea a aliniamentelor pe direcţie NESSV. Aceasta arată că amplasarea lor fusese probabil căutată anume pentru o poziţie optimă de observare a mişcării aştrilor pe boltă. La Stonehenge, se detaşează o astronomie lunară şi solară, unde s-a urmărit cu precădere observarea şi înregistrarea poziţiilor Lunii (legată mai ales de prezenţa fluxului şi refluxului) ca şi ale Soarelui, iar, la Sarmizegetusa , după specialiştii militari, o pondere de aceeaşi valoare o avea şi urmărirea mersului diurn, aparent, al stelelor, adică o astronomie stelară mai pretabilă poziţiei locale montane şi care conducea la rezultate mult mai precise”, arată autoarea.

11. Circulaţii denivelate de observare se constată la ambele ansambluri, arăta Silvia Păun.

„Colierul continuu al lintourilor (n.r. monolit dispus orizontal deasupra unei deschideri, pentru a prelua greutatea zidăriei de deasupra) cercului sarsen, la peste cinci metri înălţime, sau chiar valul de pământ circular, probabil, formau la Stonehenge astfel de circulaţii perimetrale de urmărire. Tot aşa imensele ziduri de piatră (ale căror grosimi şi dublări nu erau cerute de rolul de sprijin), cu parament dublu fasonat, coronamente şi balustrade, de la Sarmizegetusa , au avut, desigur, şi rol funcţional cu poziţii şi la cote anume căutate”, nota arhitecul.

Planurile monumentelor Stonehenge și Sarmizegetusa relevă structuri riguroase (unele verificate şi prin calcule), atent gândite, proiectate şi tratate în sistem, concluziona omul de știință, în 1988. Romanii au distrus în mare parte templele antice, făcând să se piardă astfel tradiția dacică a măsurării timpului, adăuga aceasta.