Săptămâna decisivă pentru prezidențiale
Săptămâna care începe azi ar putea marca resetarea totală a campaniei electorale, pe alocuri previzibilă, pe alocuri cu totul excepțională.
Călin Georgescu pretinde că în momentul ridicării sale din trafic, pentru a fi dus la audieri în calitate de suspect la PICCJ, era pregătit să își înregistreze oficial candidatura la BEC. Apoi a anunțat că va face acest demers sâmbătă după-amiază. N-a făcut-o, poate pentru că astăzi instanța urmează să se pronunțe asupra contestației la controlul judiciar, scrie jurnalista Ioana Ene Dogioiu pe spotmedia.ro .
Sau pentru că din momentul depunerii candidaturi intra într-un calendar strâns, de maximum 5 zile, la capătul căruia cel mai probabil va fi scos în afara jocului electoral, și înainte de a face pasul trebuie să fie sigur că are negociată cea mai bună variantă pentru sine de continuare.
Cinci zile
Potrivit Legii 370/2004, BEC are la dispoziție maximum 48 de ore de la înregistrarea candidaturii pentru a verifica îndeplinirea condițiilor de fond și de formă cerute de lege și a decide admiterea sau respingerea.
Din momentul anunțării deciziei BEC curg 24 de ore pentru contestații la CCR. Contestația la admiterea candidaturii o poate face absolut oricare cetățean român.
CCR trebuie să soluționeze fiecare contestație în termen de 2 zile de la depunerea ei. Spre deosebire de BEC, CCR verifică și condițiile de constituționalitate a candidaturii, de ea însăși stabilite în cazul Dianei Șoșoacă, și, potrivit legii, este instanța supremă în domeniul alegerilor prezidențiale.
Judecata CCR nu este una de natură penală, nu are legătură cu prezumția de nevinovăție, se judecă adecvarea candidatului la condițiile de constituționalitate stabilite de CCR în cazul Șoșoacă. Ele vizează respectarea de către candidat a apartenenței României la UE și NATO, pluripartidismului, democrației și statului de drept.
Așadar, în maximum 5 zile de la depunerea candidaturii, Călin Georgescu va afla dacă va fi sau nu pe buletinul de vot din 4 mai.
Probabilitatea ca CCR să respingă candidatura lui Călin Georgescu ține de o minimă consecventă jurisprudențială. Dacă în urmă cu doar 6 luni ai eliminat-o pe Diana Șoșoacă, e cu neputință să îl admiți pe Călin Georgescu pentru declarații și fapte infinit mai grave pe toate palierele de mai sus.
Călin Georgescu anunță dispariția partidelor, amenință judecătorii CCR și magistrații, cere ca România să ia părți din Ucraina în pofida tratatelor semnate de țara noastră, este inculpat oficial pentru instigare la lovitura de stat, constituire de organizații fasciste și antisemite.
Socoteala lui Georgescu
Cu cât candidatura lui Georgescu va fi depusă mai repede, cu atât mai mult timp le rămâne extremiștilor pentru repliere. Dar Călin Georgescu își joacă propria supraviețuire. Are nevoie de un candidat care să tragă pentru el și odată ales să îl scape de problemele penale care îi pot aduce pușcărie, practic, pe viață.
George Simion, care stă lipit de el pentru preluarea candidaturii, nu ar avea niciun interes să-și salveze rivalul, cel care, să nu uităm, l-a faultat grav în 24 noiembrie.
La fel ca Victor Ponta, ar avea toate motivele să facă tot ce pot pentru a scăpa de el. Singura în care e de presupus că ar putea avea încredere ar fi soția sa, o candidatură totuși greu de impus lui George Simion.
Dar până când nu obține garanțiile pentru viitorul său, Călin Georgescu poate amâna depunerea candidaturii, reducând timpul pentru redresare.
Este de așteptat totuși ca săptămâna aceasta candidatura să fie depusă pentru că altfel chiar susținătorii săi pot deveni nerăbdători și contrariați. Susținători care oricum nu mai sunt chiar așa mobilizați dincolo de nucleul dur, complet hipnotizat.
Dovada este participarea modestă la manifestația de sâmbătă din București, menită pentru un milion de persoane din care s-au adunat doar câteva zeci de mii, din toată țara.
Reîmpărțirea voturilor
Indiferent cine va prelua steagul de la Călin Georgescu, este clar că transferul de capital nu poate fi făcut integral. O parte dintre susținătorii săi se vor demobiliza, cunosc personal unii care sunt deciși să nu mai voteze cu nimeni, iar cei rămași activi se vor împărți între cel care îi va deveni moștenitor legal și Victor Ponta.
Acesta va prelua cea mai mare parte din foarte mulți pesediști aflată acum sub hipnoza lui Georgescu. Ceea ce e o veste proastă nu doar pentru Crin Antonescu, ci și pentru Marcel Ciolacu.
Pentru că, în aceste condiții, Victor Ponta este un mare pericol pentru poziția domniei sale la șefia partidului. E drept, la fel ca în cazul Mircea Geoană, și în talentul lui Victor Ponta de a se detona chiar neprovocat putem avea încredere. Dar nu e o garanție.
Deci dacă Georgescu dispare, cu un Crin Antonescu care nu reușește să decoleze, singura soluție pentru Marcel Ciolacu ar fi o amplificare a coaliției de guvernare cu USR și alianței electorale cu USR și Nicușor Dan, în care toate forțele proeuropene să îl susțină pe Ilie Bolojan la prezidențiale, iar el să își păstreze poziția de premier, care îi va garanta și șefia partidului.
Propunerea deja făcută Elenei Lasconi de către Marcel Ciolacu pare să fi fost un început, destul de timid, în această direcție. Timpul este însă foarte scurt și dacă săptămâna aceasta trece degeaba, fereastră se închide.
Efectul este că, da, cu această garnitură de candidați proeuropeni chiar ne putem trezi cu doi izolaționiști în finală, adică urmașul asumat al lui Georgescu și Victor Ponta.
