În tradiţia populară se spune că în ziua de Sânziene soarele joacă pe cer la răsărit, căci atunci străluceşte cel mai tare, iar la amiază încremeneşte în loc.

„Această zi marchează pentru tradiţia spirituală românească solstiţiul de vară, când „soarele se odihneşte la amiază”, zi în care sunt realizate numeroase practici magice de fertilitate, fecunditate şi divinaţie. De asemenea, este perioada de început a cositului fânului, de maturizare şi coacere a unor plante cerealiere, precum şi termenul limită când se mai prăşeşte. Este ziua când e culeasă floarea de sânziene, floare ce va fi prinsă în cununi şi ascunse sub perne de către fetele nemăritate pentru a-şi visa ursitul”, explică cercetător ştiinţific Doina Işfanoni, de la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” din Capitală.

Drăgaica, dans ritual de fete, asemănător celebrului Căluş

În această zi, se joacă Drăgaica, dans ritual ce aduce cu celebrul Căluş, numai că, de data aceasta, alaiul este format numai din fete, câteva îmbrăcate în haine bărbăteşti, numite Drăgaici, Drăghicuţe sau Drăgane.

Ca în cazul căluşarilor, participantele la ritual sunt acompaniate de muzică, iar una dintre fete poartă un steag împodobit cu flori de sânziene, spice de grâu, pânze colorate, usturoi, pelin şi alte plante. „Alaiul străbate uliţele, formând un brâu simbolic, protector şi fertilizator. În unele sate, fetele iau cu ele şi coase, anunţând astfel vremea cositului. În unele zone, cea mai frumoasă fată este aleasă Drăgaică. Tânăra este gătită cu spice de grâu şi cu flori de sânziene precum miresele, apoi, urmată de celelalte fete cutreieră holdele, câmpurile şi satele, ritualul fiind considerat aducător de belşug şi fertilitate”, explică Elena Iagăr, directorul Şcolii Populare de Arte Piteşti.

În ziua de Sânziene, în Maramureş, exista obiceiul ca tinerii să facă cununi din flori de sânziene, pe care le aruncau pe casă. Cununa aruncată, dacă rămânea pe acoperiş, în acel an tânăra sau tânărul se căsătorea. Pentru băieţi, însă, nu se făceau cununi, ci cruci din flori de sânziene. Dacă ele cădeau înapoi, erau aruncate din nou până rămâneau pe casă şi astfel se afla numărul anilor care mai urmau să treacă până la căsătorie.

De Sânziene se află ursitul

În ziua de Sânziene se fac farmece, se ghiceşte, se prognozează vremea, dar şi recolta şi se descântă: „Sânziană, floare-aleasă, / Fă-mă în curând mireasă / Şi-arată-mi norocul meu, / Ce mi-i de la Dumnezeu”.

Tot în ziua de Sânziene, însă în satele din nordul Transilvaniei se „înstruţează Boul”. Animalul se împodobeşte cu flori şi se plimbă prin comunitate, ritualul fiind săvârşit pentru aducerea fertilităţii. „Se mai spune că în ziua de Sânziene amuţeşte cucul, pasărea orologiu a românilor, care s-a pornit a cânta la echinocţiul de primăvară, de Buna Vestire, şi care îşi termină cântecul la solstiţiul de vară”, mai explică Elena Iagăr.

Puterea magică a plantelor de leac

În ajunul Sânzienelor, în noaptea de 23/24 iunie este apogeul benefic al tuturor plantelor de leac, acestea având puteri magice. De asemenea, există interdicţii pentru femei, care nu au voie să lucreze şi, în general, pentru oameni, de a nu umbla la răscruce de drumuri, în apropierea apelor, prin locuri ascunse, acolo un zânele te ameţesc prin dansurile lor lascive, ajungând să-ţi ia minţile. Pentru cei care nu le respectau ziua, Sânzienele puteau aduce urgii şi distrugerea recoltelor.

„În tradiţia populară, se spune că de Sânziene au loc cele mai terifiante forme de manifestare meteorologică. De la căldură năucitoare şi până la furtuni violente cu grad ridicat de distrugere. Există interdicţia de a umbla pe drum pentru că soarele este cel mai puternic. De aceea sunt puse în practică tot felul de descântece şi ritualuri pentru a duce bunăstarea, liniştea şi pacea sufletească, pentru a îndepărta spiritele malefice şi grindina care distruge tot”, mai spune şi Doina Işfanoni.

Ziua lui Ioan Botezătorul

Sărbătoarea păgînă a Sânzienelor a fost primită de Biserică în calendarul ortodox din timpuri imemoriale. Ea a fost asociată zilei de 24 iunie, când este marcată naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Lingviştii sunt de părere că numele de Sânziana vine de la latinescul „Sanctus Dies Iohannis“, care înseamnă „Sfânta Zi a lui Ioan“. Alţii consideră că numele vine de la „Santa Diana“, zeiţă daco-romană. Cert este că Sânziana/Sînziana este singurul nume cu o zi onomastică specială, în afara numelor de sfinţi şi de Florii.

24 Iunie, Ziua Internaţională a Iei

Pe 24 iunie 2022 va avea loc la Piteşti cea de-a 10-a ediţie a Zilei Universale a Iei, celebrată odată cu sărbătoarea creştină a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul şi cea străveche a Sânzienelor sau a Drăgaicei, zi dedicată eforturilor de includere a cămăşii cu altiţă în Patrimoniul Mondial UNESCO. Preşedintele României, Klaus Iohannis, a semnat decretul privind promulgarea Legii pentru instituirea zilei de 24 iunie ca „Ziua Iei”.

Vă recomandăm să mai citiţi:

Turiştii care urcă pe Transfăgărăşan pot vedea în timp real cum este la Cota 2000