O sală imensă, ce datează din Epoca Bronzului, a fost descoperită în timpul săpăturilor din apropierea unui faimos sit funerar antic la nord-vest de Berlin, în landul german Brandenburg.

Sit arheologic din Germania. Imagine cu caracter ilustrativ | Foto Shutterstock (arhivă)

Anunțul a fost făcut miercuri, de Oficiul de Stat pentru Conservarea Monumentelor din Brandenburg (MWFK). Structura este cea mai mare clădire de acest tip din Epoca Bronzului din nordul Europei și datează aproximativ din perioada 2200 î.e.n. - 800 î.e.n.

Se presupune că această clădire ar putea fi sala de întâlniri a unui rege cunoscut sub numele de Regele Hinz, având dimensiuni impresionante de 31 pe 10 metri. Arheologul de stat Franz Schopper a descris descoperirea drept „spectaculoasă”, cu pereți construiți din scânduri de lemn, chirpici și tencuială de lut. Acoperișul sălii era realizat din paie, sugerând că ar fi putut exista și etaje suplimentare cu spații de locuit și depozitare.

În interiorul sălii, arheologii au identificat un șemineu plasat central, iar de-a lungul peretelui nordic al clădirii au descoperit un vas miniatural, probabil folosit în cadrul unor ceremonii rituale.

Immo Heske, arheologul de la Universitatea Georg-August din Gottingen care a coordonat săpăturile, a datat clădirea în perioada secolului al X-lea î.e.n. până în secolul al IX-lea î.e.n.

Potrivit specialiștilor, în Europa au fost descoperite doar alte două clădiri similare din perioada 1800 î.e.n. - 800 î.e.n., între Danemarca și sudul Germaniei.

300.000 de euro pentru continuarea săpăturilor

Descoperirea a fost numită „cu adevărat spectaculoasă” de către Tobias Dunow, secretar de stat la Ministerul Științei din Brandenburg. Anul trecut, Fundația Germană pentru Cercetare a alocat 300.000 de euro pentru continuarea săpăturilor.

Locul este situat în apropierea „Mormântului Regelui”, un important complex funerar din secolul al IX-lea î.e.n. și reprezintă unul dintre cele mai semnificative situri arheologice din Europa Central-Nordică. A fost inițial descoperit în 1899 în timpul unor lucrări de extracție a pietrei dintr-o carieră.