Să râdem cu premierul Tudose, noul Bulache al micului ecran
Gluma preferata a premierului Tudose pare sa fie despre unii care aud voci, adaugand repede ca-l sperie totusi cei care mai si vorbesc cu ele. A repetat-o la toate cele trei televiziuni (Digi 24, Antena 3, TVR) unde l-am vazut recent revarsandu-si personalitatea pe larg. De notat inainte de toate o transformare radicala. Lui Tudose a inceput sa-i placa sa vorbeasca. N-a dat interviuri cat era deputat sau ministru, dar recupereaza acum ca premier, obligat de functie sa comunice mai des. Vocea premierului Tudose, ca sa incepem cu gluma sa preferata, are o mica probleme: nu se prea intelege, desi se aude tare, scrie Dan Tăpălagă pe HotNews despre ce pare a fi noul Bulache al micului ecran.
A trebuit sa recitesc transcrierile celor trei interviuri acordate saptamana trecuta, chiar daca le-am urmarit la vremea lor difuzate la televizor. Cuvintele se rostogolesc in gura premierului ca niste bolovani aruncati intr-o betoniera goala. Fac multa galagie dar fara prea mult sens. Afisand o mina mereu incruntata, cu o fata brazdata de griji, chiar mai distrusa decat cea a unui dirijor de trafic aerian caruia i-au disparut avioanele de pe radar, premierul Tudose este, totusi, omul aparentelor.
Doar face pe durul, deoarece din clipa in care deschide gura si incep sa se rostogoleasca bolovanii, betoniera produce un sir nesfarsit de bancuri, glume, cimilituri din vaful buzelor, un misto nesfarsit pe orice tema, indiferent de gravitatea subiectului abordat.
Cu un evident simt al umorului (Realizator: Dumneavostră sunteţi şofer? Mihai Tudose: Nu sunt şofer, conduc.), Mihai Tudose exagereaza tratand absolut totul in registru comic. In cele din urma, conversatia pica in derizoriul taclalelor din trenurile de navetisti de pe ruta Bucuresti – Braila. Din pacate nu doar forma, ci fondul problemelor atacate il plaseaza maxim pe bancheta vagoanelor de clasa a treia, nu pe fotoliul de premier.
Pana si cele mai banale raspunsuri le livreaza tot sub forma de gag-uri, unele cam rasuflate chiar si pentru sahistii veterani din Cismigiu. Intrebat de exemplu daca merge la pescuit, premierul Tudose raspunde: “Am hrănit 400 de mii de miliarde de ţânţari la viaţa mea în Baltă la Brăila, am spus stop, de acuma vă descurcaţi singuri, că aţi crescut suficient.”
Problema nu este ca avem in loc de premier o masina de scos bancuri pe banda rulanta. Pana la urma mai bine asa decat “ca si”-urile enervante ale ternului Grindeanu, decat “decat-urile” alunecosului Dragnea sau decat impertinenta cam juvenila a unui Ponta. Ne prabusim razand, tot e ceva. Mai grav este ca modul cum guverneaza premierul-stand-up-comedy arata tot ca un banc, si ma tem ca nu foarte bun.
Iata, de pilda, in ce limbaj de cartier abordeaza o tema majora si cum trateaza o ingrijorarea reala, exprimata de mai toti actorii din piata, referitoare la riscul ca deficitul sa treaca pana la sfarsitul anului de 3%. Dupa ce marturiseste ca s-a intalnit cu cei de la Fondul Monetar International pentru a discuta despre deficit, premierul Tudose rezuma discutia cu urmatoarele cuvinte specifice baltilor Brailei:
Mihai Tudose: Eu le-am spus ce am avut de spus, le-am făcut cunoștință cu ministrul de finanțe, să se ducă la Ministerul de Finanțe să se mai uite o dată pe cifre. Bine, le-am spus că vine rectificarea săptămâna viitoare, pozitivă, și că le doresc succes în activitate. Dar, repet, dacă și pe asta o greșesc, după atâtea greșeli, fiindcă nu-i permis, te duci ca la un doctor: 'mă, m-am dus odată că mă doare un cohi și mi-a tăiat piciorul. M-am dus că mă doare piciorul celălalt, mi-a scos ochiul. Bă, ajunge'.
Realizator: De unde îşi iau informaţiile astea? Aţi aflat cumva?
Mihai Tudose: Nu ştiu.
Realizator: Cumva de la băncile pe care dumneavoastră le-aţi criticat?
Mihai Tudose: Habar nu am. Nu ştiu, poate dau în maţe de găină seara, pe malul lacului, la razele lunii, că altfel nu-mi explic. La nivelul de... la cantitatea de specialişti pe care o au, vorba dumneavoastră, că eu m-am referit doar la ultimul an. Dacă ne uităm un pic în istorie, nu prea le-au ieşit cam toate. Este foarte important ce spun. (Antena 3, Sinteza Zilei)
O fi important ce incearca sa spuna premierul, dar limbajul utilizat il descalifica. Nu asa vorbeste public un premier despre o discutie cu FMI, nu asa expediezi o tema economica de maxima importanta, nu asa linistesti publicul. In paranteza fie spus, ma indoiesc profund ca in realitate chiar in acesti termeni ultimaivi a pus problema.
Sunt teme, cum ar fi cifrele din economie sau legile justitiei, unde nimanui nu-i mai arde de glume, cu exceptia premierului, desigur. Tudose a tinut sa-i arunce in derizoriu pe cei care au criticat legile lui Tudorel Toader, desi ne-a pierit tuturor rasul cand am auzit propunerile ministrului justitiei: “Valeeeu, să vedeţi ce fac ăştia aici că pleacă cu salcâmul din parc. “Staţi un pic că nu pleacă nimeni cu salcâmul din parc. Domne, dar nouă aşa ne-a spus.” (TVR)
Pare ca Felix Rache s-a angajat consilier sa-l distreze pe primul ministru si ca rolul lui Mihai Tudose in Guvern este sa transforme in politici publice poantele auzite la birou.
Asa se aude una din vocile premierului Tudose, asa arta forma premierului. Daca ne uitam insa la fond, la continut, vom vedea un sef de guvern mai putin haios, cam gol de substanta si cam depasit de vremuri. Din tot ce a spus in ultimele zile rezulta un premier ultra-conservator, pe alocuri chiar rudimentar, usor neprietenos cu tehnologia (platile online), cam iresponsabil in declaratiile despre banci, adeptul unui nationalism economic agresiv sau fascinat de solutii militaresti (vezi propunerea ca Institutul Cantacuzino sa treaca sub o instutitie de forta, probabil MApN).
Cu ce ramanem dupa cele trei interviuri ? Am aflat cum a gasit premierul un proiect prin sertarele ministerului transporturilor pe baza caruia se va face autostrada Bucuresti – Brasov fara sa mai fie nevoie de alte studii de fezabilitate (a evitat sa spuna cand va fi gata), cum a facut parteneriat cu Banca Mondiala pentru a face autostrada (toti specialistii au explicat ca solutia e deja depasita tehnic si nefezabila), cum economia duduie, cum deficitul va fi sub 3% pana la sfarsitul anului (cand toti specialistii trag alarma), cum a dat de pamant cu FMI din cauza ca au tot gresit prognozele, cum se intelege de minune cu Dragnea (alt neadevar), cum face personal ordine la Tarom, cum legile justitiei sunt OK, simple idei inofensive emise de Tudose cam prost intelese de ambasade (periculoasa abordare), cum a certat ministerul de externe ca a reactionat prea dur la amenintarile Ungariei pe tema liceului Catolic din Targu Mures (doar e premier, nu?), cum a retras dosarul Rosia Montana de la UNESCO pentru a lasa totusi tarii sansa explotarii peste cativa ani cand se vor inventa solutii tehnologice fara cianuri (alt neadevar, in realitate se teme de procesul de la Washington) si cum a votat la doua maini proiectul anti-cianura in Parlament (minciuna crasa demonstrata ulterior).
Logoreea vesela il ajuta uneori pe seful Guvernului sa acopere fondul problemei, sa evite raspunsul la teme complicate, sa nu angajeze vreo pozitie riscanta. Adormind vigilenta interlocutorului cu snoave, pare ca ne-am procopsit cu un premier obsedat sa distreze publicul, nu sa-l lamureasca, sa-i rezolve problemele aplecandu-se serios asupra guvernarii.
Ma indoiesc profund ca aceasta abordare este solutia corecta pentru a castiga mai multa autonomie la guvernare in raport cu liderul PSD, Liviu Dragnea sau pentru a se marca drept lider alfa in interiorul partidului. Ma tem ca nu va castiga nici respectul publicului, nici al partidului daca va continua sa se arunce singur in derizoriu. In ziua cand va ajunge cu totul irelevant, o gluma proasta de politician, lui Dragnea ii va fi destul de simplu sa scoata betoniera din priza, la fel cum a procedat cu Sorin Grindeanu.
