Să preia puterea acum, să mai stea puțin pe tușă? Butaforia intrării la guvernare
Alegerile europarlamentare din 26 mai și validarea referendumului pe justiție au ridicat un orizont uriaș de așteptare în rândul publicului anti-PSD, amplificate de declarațiile marilor câștigători. Susținătorii opoziției vor orice, moțiune de cenzură, demisia guvernului, anticipate, numai să scape de guvernul Dăncilă și să îndepărteze partidul distrus de Dragnea de la butoanele puterii, scrie Dan Tăpălagă pe G4Media .
Pentru a umple așteptările alegătorilor, liderii liberali au cerut demisia premierului Dăncilă, au anunțat că vor introduce o moțiune de cenzură până la sfârșitul sesiunii. Ceva mai rezervați, liderii USR PLUS au declarat că rezultatul de la europarlamentare deschide calea către anticipate undeva prin primăvara anului viitor, dat fiind că în următoarele șase luni nu mai pot fi organizate.
Liderii USR s-au arătat dispuși să susțină un eventual guvern de tranziție din Parlament, dar fără să intre la guvernare. Liderul PNL, Ludovic Orban, i-a acuzat că-și fac calcule meschine și că visează la prezidențiale ”îmbătați de un succes relativ”. În schimb, a pozat în liderul gata să-și asume de mânie responsabilitatea majoră a guvernării pentru a opri cu orice preț PSD din distrugerea țării.
În realitate, nici Alianța USR – PLUS, nici PNL nu își doresc să intre la guvernare decât după alegerile din decembrie 2020, dar simt nevoia să umple cu vorbe mari orizontul de așteptare ridicat de scorul bun obținut la alegeri. Nu doar că nu-și doresc, dar știu că nici nu prea pot intra mai repede. Dacă premierul Dăncilă nu demisionează, și am văzut cu toții că niciun ministru nu se grăbește să plece, în frunte cu premierul, rămâne doar varianta moțiunii de cenzură.
Majoritatea PSD-ALDE tocmai a dat însă prima probă că funcționează mai departe și asta s-a văzut la votarea noului președinte al Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu, care l-a înlocuit pe Liviu Dragnea. Sigur, aritmetica parlamentară s-ar putea schimba dramatic în următoarele săptămâni, dacă pesediștii vor continua să treacă la Pro România, iar cei de la ALDE, partid aflat în pragul destructurării, se vor vărsa prin PNL sau pe unde mai găsesc un loc.
Întrebarea este de ce ar intra liberalii la guvernare? Dacă rugați frumos partidul să vă răspundă sincer, mulți vor țipa în cor: de foame, pentru că stăm de șapte ani pe tușă! Răspunsul oficial va fi însă ceva mai generos: toți crapă de nerăbdare să se sacrifice pentru țară.
Accesul la resurse este un motiv suficient pentru liberali să intre mâine la guvernare, dar mințile ceva mai reci știu că partidul riscă să repete dezastrul din 2016, dacă oferă PSD ocazia să atace alegerile parlamentare din opoziție. Apoi, ce interes ar avea președintele Klaus Iohannis ca, în următoarele 6 luni de campanie pentru prezidențiale, să aibă la Palatul Victoria instalat ”guvernul lui”? De ce-ar face o asemenea eroare?
Pe deasupra, liberalii se uită deja cu îngrijorare peste umăr la cinismul celor de la USR-PLUS, care abia așteaptă să torpileze discret din opoziție un eventual guvern minoritar format din PNL, chiar dacă azi declară oficial că i-ar acorda susținere în Parlament. La fel cum liberalii sunt conștienți că n-are rost să forțeze ușile guverării acum, și cei de la USR PLUS știu bine că nici anticipatele nu prea sunt fezabile și că nici n-ar mai prea avea sens în 2020, cu câteva luni înainte de alegerile la termen.
Evident că pentru mulți susținători din ambele tabere este greu de acceptat realitatea de mai sus. Doar că între interesul public și interesul politic există deseori o mare diferență.
Realist vorbind, din punct de vedere politic, pentru Klaus Iohannis, PNL, Alianța USR PLUS ideal este ca PSD să continue la guvernare, să cadă și mai mult, să achite până la capăt nota de plată cam pipărată lăsată în urmă de Liviu Dragnea.
Pentru a nu-și dezumfla totuși alegătorii după euforia victoriei, ambele partide joacă acum cu mult talent butaforia intrării la guvernare.
Pentru ambele partide este important acum să le arate alegătorilor că au un plan pentru a a prelua cât mai repede frâiele guvernării, conform așteptărilor publicului.
Cel mai mare pericol în acest moment este declanșarea unui război fratricid în opoziție. Un eventual război între PNL și Alianța USR-PLUS pentru locul 1 ar produce dezamăgiri majore în rândul electoratului.
PSD ar profita din plin de un conflict început deja între cele două partide, intrate în cursa pentru locul 1 și pentru prezidențiale. Ar avea astfel o șansă nesperată să se regrupeze după pierderile grele suferite după 26 mai.
Dincolo de calculele PNL sau USR-PLUS și jocul lor de scenă, există o realitate mult mai prozaică. Au rămas în aer câteva funcții-cheie în stat. Ele trebuie cu orice preț securizate dacă dorim ca PSD să nu-și consolideze puterea, ci să o piardă cât mai repede.
Care sunt, așadar, marile urgențe? Pe cine va propune România în funcția de comisar european? Pe cine va propune ministerul justiției în funcția de procuror- șef la parchetul general? Cine va ajunge în funcția de Avocat al Poporului? Cum pot fi oprite cele două propuneri catastrofale făcute de PSD pentru Curtea Constituțională?
Toate aceste insituții s-au dovedit importante pentru România mai ales atunci când democrația a intrat în regres.
Dacă PSD va reuși să-și impună oameni în aceste funcții, procesul de colonizare al statului va continua. Dacă opoziția nu va găsi o cale să blocheze confiscarea instituțiilor-cheie de către un partid toxic pentru democrație, va fi tot mai dificil să guverneze după.
