Există o îngrijorare crescândă că rușii condamnați care reintră în societate după ce au luptat o perioadă în Ucraina vor aduce „un val de crime, viol și violență domestică”.

Uciderea în 2020 a Verei Pekhteleva, de către fostul ei iubit, a fost atât de înfiorătoare încât chiar și în Rusia, unde violența împotriva femeilor trece adesea sub radar, a provocat un protest mediatic.

Vladislav Kanyus a petrecut ore întregi torturând-o pe Pekhteleva înainte de a muri ; vecinii au sunat în mod repetat la poliție pentru a raporta țipete înfiorătoare venite din apartamentul vecin, dar poliția a venit. În timpul procesului s-a spus că au existat 111 răni pe corpul lui Pekhteleva.

Vara trecută, un tribunal din Siberia l-a condamnat pe Kanyus la 17 ani de închisoare pentru crimă. Membrii familiei lui Pekhteleva au fost dezamăgiți de faptul că judecătorul a respins acuzația suplimentară de viol, dar au răsuflat ușurați că numai acuzația de crimă l-ar trimite pe Kanyus după gratii timp de 17 ani.

Nouă luni mai târziu, la mijlocul lunii mai, mama lui Pekhteleva a primit două fotografii dintr-un cont anonim pe WhatsApp. În acestea apărea un bărbat îmbrăcat în haine militare și erau însoțite de un mesaj: „Kanyus este liber și luptă în Ucraina”.

„Nu-mi venea să cred ochilor, am încercat să o calmez, am încercat să spun că nu era el, ci Photoshop. Dar ne-am dat repede seama că era cu adevărat el”, a spus Vladimir Pekhtelev, unchiul Verei, într-un interviu telefonic din orașul siberian Kemerovo, potrivit theguardian.com .

Kanyus este unul dintre zecile de mii de prizonieri ruși eliberați mult mai devreme decât ar fi prevăzut legea pentru a lupta în Ucraina. Marea majoritate a condamnaților a ajuns să lupte pentru grupul Wagner, armata privată condusă de Evgheni Prigojin, care în iunie a lansat o revoltă armată ce a reprezentat o undă de șoc în sistemul politic rus.

Ca parte a înțelegerii, condamnaților li s-a spus că, dacă ar lupta timp de șase luni și vor supraviețui, li se va permite să se întoarcă la viața normală fără a-și ispăși restul pedepselor. Mai târziu, prizonierii au fost ,de asemenea, eliberați pentru a lupta pentru armata obișnuită rusă și pentru alte formațiuni asemănătoare grupării Wagner care luptau cu rușii în Ucraina.

Când părinții Verei Pekhteleva au solicitat oficial autorităților închisorii să-l găsească pe Kanyus, li s-a spus că acesta a fost transferat la serviciul penitenciar din regiunea Rostov, la granița cu Ucraina, și că a dispărut. Activiștii spun că acesta este un traseu administrativ tipic pentru un prizonier recrutat pentru a lupta în Ucraina; nu există alte motive plauzibile pentru un transfer la Rostov.

„Nimeni nu ne poate spune cum a fost eliberat, nimeni nu ne-a dat niciun răspuns, nicio explicație”, a spus Pekhtelev.

Nu este clar dacă Kanyus încă se luptă, dar se pare că este încă în viață, deoarece a postat actualizări regulate la un cont de pe VKontakte, o rețea de socializare rusă. Contul său are sloganul: „Nu există alegerea corectă, există doar alegerea pe care o faci și consecințele acesteia”.

Au reluat șirul fărădelegilor după ce au revenit acasă

În iulie, Kanyus a răspuns la un mesaj în care era întrebat despre situația lui actuală și unde se află pentru a răspunde la întrebări. Ulterior, și-a blocat contul.

Ramificațiile complete ale deciziei de a-i permite lui Prigojin să construiască o armată privată de prizonieri au devenit clare atunci când și-a lansat revolta sa, la care ulterior a renunțat. Dar, pe lângă consecințele politice, experimentul lui Putin cu Prigojin va avea probabil un impact social semnificativ asupra Rusiei în anii următori.

Au existat numeroase rapoarte despre foști prizonieri care au supraviețuit perioadei petrecute în gruparea Wagner și s-au întors acasă unde au provocat noi drame. Printre cei eliberați se numără mulți care au comis crime violente împotriva femeilor.

Autoritățile ruse au o istorie lungă de a nu lua în serios violența domestică sau amenințările cu violența împotriva femeilor. Acum, chiar și în acele cazuri în care infractorii au primit pedepse cu închisoarea, victimele și familiile lor trăiesc cu frica să nu se întoarcă acasă mult mai devreme decât se aștepta.

Vyacheslav Samoilov, dintr-un orășel din nordul Rusiei, a ucis-o pe Olga Shlyamina, în vârstă de 33 de ani, în martie 2021, iar ulterior i-a dezmembrat și ascuns trupul. El a fost condamnat la nouă ani și șapte luni de închisoare în aprilie 2022, dar acum se pare că este liber după ce a luptat timp de trei luni în Ucraina.

Mama lui Samoilov a declarat pentru 29.ru, un site de știri local din regiunea Arhangelsk din Rusia, că fiul ei a luptat și a fost rănit în Ucraina, iar acum a fost grațiat. Mama lui a spus „el este curățit înaintea lui Dumnezeu”, prin slujirea sa în Ucraina.

Vadim Tekhov, care a ucis-o pe Regina Gagieva, în vârstă de 22 de ani, în orașul Vladikavkaz, din sudul Rusiei, în 2019, trebuia să fie în închisoare până în 2035, dar a fost grațiat după ce a luptat în Ucraina și s-a întors la Vladikavkaz.

„A fost trimis acolo, a servit timp de șase luni și, în conformitate cu legea, a fost eliberat devreme”, a confirmat șeful regiunii Osetia de Nord, Serghei Menyailo, într-o conferință de presă la începutul acestui an, adăugând că în locul lui Tehov, el nu s-ar fi întors acasă.

Victimele se tem pentru viața lor

Mai sunt și cei care au fost închiși pentru viol sau violență, ale căror victime sunt încă în viață și sunt acum din nou în pericol.

„Am primit atât de multe mesaje de la oameni care sunt speriați, din diverse regiuni. Ei știu că dacă bărbații care i-au chinuit se întorc din acest război și încep să-i bată din nou sau chiar să-i omoare, poliția nu va face nimic, pentru că acum acești bărbați sunt văzuți ca eroi în loc de violatori sau ucigași”, a spus Alena. Popova, o activistă rusă pentru drepturile femeilor.

„Ei revin la o situație în care acum vor stabili regulile jocului. Toți sunt supratraumatizați, nimeni nu lucrează cu ei pentru a-i socializa și cred că va fi un val de crime, viol și violență domestică.”

În cazul lui Kanyus, familia lui Pekhteleva se teme că s-ar putea întoarce și ar încerca să se răzbune pentru eforturile lor de a face publice cazul în momentul procesului. Refuzul familiei de a tace a făcut ca acest caz să fie cunoscut publicului, iar polițiștii care nu s-au prezentat la apelurile repetate de ajutor ale vecinilor au fost chiar judecați pentru neglijență.

„Acum îi este frică pentru ea însăși”, a spus Vladimir Pekhtelev, despre cumnata lui, mama Verei. „Dacă îl va vedea înapoi în Kiselevsk, mergând pe stradă? Desigur, este îngrijorată că el ar putea încerca să se răzbune pentru campania pe care a făcut-o familia.”