„Rușinat, am plecat spre ieșire mărind viteza”
Marian Godină a relatat aventurile prin care a trecut când ieșit la cumpărături într-un supermarket, cu o listă făcută de acasă pentru masa de Crăciun.
Acesta a avut parte de situații pe care toți le întâmpinăm în supermarketuri, de la căruciorul cu o roată înțepenită, cozile de la casele de marcat, până la persoane care sunt în spatele rândului, dar ajung primele la o casă nou deschisă.
Surpriza a venit la final, când casiera i-a spus cât are de plătit.
Godină s-a grăbit să achite, să nu aștepte din cauza lui oamenii așezați la coadă, însă suma foarte mare de pe bon l-a făcut să creadă că a plătit și lucruri pe care nu le-a cumpărat.
După o verificare atentă a realizat că nu este vorba despre o înșelătorie, ci de creșterile de prețuri din ultima perioadă, după cum a scris acesta pe Facebook:
"Am scos telefonul și am deschis galeria, acolo unde aveam fotografia cu lista de cumpărături, apoi m-am îndreptat spre rafturi, împingând cel mai prost căruț pe care-l puteam nimeri, cel cu o roată semi înțepenită, pe care-l nimeresc de fiecare dată de altfel, același pe care, cel mai probabil, l-ați prins și voi cel puțin o dată.
Castraveți murați, piept de pui, maioneză, muștar, ouă, lapte, două slmctbl etc.
Pun în căruț aproape tot de pe listă, sun și întreb ce înseamnă slmctbl, Georgiana îmi "traduce" scrisul, iau și slmctbl care era de fapt o marcă de suc și mă îndrept spre case.
Doar două case deschise, așa că mă așez resemnat la una dintre cozi, știind că la oricare m-aș așeza va fi cea care la un moment dat se va bloca, un produs al clientului din fața mea nu va avea cod de bare și vor fi necesare niște telefoane date pe raion ori un client nu are destui bani pe cele trei carduri pe care le înmânează pe rând până să-l găsească pe cel de-al patrulea, ăla cu bani pe el etc.
Hei, dar sunt sigur că pățiți la fel.
Coada avansează, mai am doar două persoane în față, din care una a cumpărat un sfert de magazin și l-a îndesat într-un singur coș.
"Casa 3 se deschide". Bătrâna din spatele meu aude și dă să pornească spre casa 3, dar demarajul e greoi, din cauza vârstei. Din trei pași vioi aș ajunge primul la casa 3, dar mi-e jenă de doamnă, așa că rămân pe loc gândindu-mă la nedreptatea ca cineva din spatele meu să fie acum primul la o casă nou deschisă în timp ce eu stau în continuare la coadă.
Țin cu greu pasul cu vânzătoarea care scanează produsele mai repede decât le pot eu aranja înapoi în căruț, ating cu cardul și aștept bonul.
Și aștept, apoi văd că pos-ul aștepta și el să introduc pin-ul. Știam că doar la sume peste 100 de lei îmi cere pinul...
Rușinat față de cei care așteptau după mine, tastez repede pin-ul, iau bonul și abia acum mă uit la sumă, deși aș fi putut să o văd direct pe pos, dar eram mai atent la neghiobia mea.
Suma e mult mai mare decât costul produselor mele, casiera a marcat ceva în plus, dar dacă tot am făcut oamenii ăia să aștepte după mine până am realizat că am nevoie de pin, mi-e rușine să-i spun acum vânzătoarei de greșeala pe care a făcut-o, așa că mă retrag doar câțiva pași, cu gândul ca după următorul client să-i spun problema și să-mi dea suma retrasă din eroare.
Între timp, mă uit pe bon să văd ce a tastat în plus, mă gândeam că o fi vreo bicicletă sau vreo mașină de tuns iarbă ceva. Nu erau. Ce era pe bon era și în coș.
Tot rușinat, am plecat spre ieșire mărind viteza treptat simțind că toate privirile celor din magazin sunt ațintite spre mine și gândesc același lucru: Ăsta după ce că nu știe să utilizeze un card, nu știe nici să calculeze. S-au scumpit produsele, maică!"
