Astfel, au fost semnalate transporturi de S-300 (32 de containere) organizate inclusiv de la Ulan-Ude situat la peste 5.000 km de granița cu Ucraina, în timp ce, până la jumătatea lunii august, din depozitul de muniții din Kotovo (Volgograd), situat la aproximativ 400 km de frontul din Donbas, au fost scoase peste 120 de containere cu rachete pentru S-300.
În același timp, în localitatea Dzhankoy din nord-estul Crimeei, rușii au depozitat peste 400 de containere de transport-lansare rachete pentru S-300 - care, foarte probabil au fost și ele vizate de atacul din 16 august al forțelor ucrainene, dar este greu de spus în ce măsură au fost afectate - iar pe 12 august a fost pentru prima dată identificată prezența sistemelor antiaeriene S-350 Vityaz în apropierea Ucrainei, la Baza Aeriană Taganrog din Regiunea Rostov.
Simultan, rușii concentrează sisteme S-300 și pe teritoriul Belarusului, numai în zona localității Ziabrivța (22 km de granița cu Ucraina), fiind semnalate aproximativ 60 de astfel de unități de luptă.
Sunt unele opinii, în special din Ucraina, potrivit cărora rușii vor să utilizeze stocurile mai vechi de rachete antiaeriene folosind sistemele S-300 și S-400 pentru a lovi ținte terestre, la distanțe de peste 120 km, întărind astfel lupta contrabaterie dusă cu sistemele de rachete și artilerie terestră.
Ca atare, toate aceste transporturi de lansatoare și rachete ar fi destinate să adâncească și mai mult luptele în faza actuală a bombardamentelor de la distanța permisă de tehnica de,luptă, fază în care, deși ritmul este impus de forțele ruse, este totuși unul foarte lent, cu mult sub așteptările și ambițiile Kremlinului.
Este însă mult mai probabil ca rușii să urmărească trecerea la o nouă fază a luptelor, una pe care și-au dorit-o de la început și pe care au crezut că o pot obține mult mai ușor, și anume cea a câștigării supremației aeriene și utilizării eficace a potențialului aerian pe care îl deține.
Astfel, afluxul semnificativ de sisteme de rachete antiaeriene spre Ucraina ar avea ca scop constituirea unui sistem robust de supraveghere și control aerian la toate înălțimile, prin utilizarea radarelor și lansatoarelor sistemelor S-300 și S-400, și ar reprezenta pasul necesar în atingerea obiectivului de utilizare largă a capacității de lovire și de sprijin pe care o oferă aviația de luptă.
Am putea, așadar, asista în perioada următoare și la o repoziționare mai vizibilă a mijloacelor aeriene de luptă. De altfel, la Baza Aeriană Taganrog, care este utilizată de regulă de Regimentul 708 Aviație de Transport, a fost semnalată prezența a cel puțin a unei escadrile de avioane de asalt Su-25 (cu aeronave aduse din trei regimente diferite) ceea ce poate reprezenta un indiciu serios în acest sens.
