După prăbușirea regimului Bashar al-Asasd, Rusia a anunțat că i-a oferit azil lui și familiei sale, însă, simultan, încearcă să comunice cu grupările islamiste rebele care au preluat controlul asupra capitalei, pentru a se adapta la noua situație, relatează CBC , citând experți.

Steagul cu trei stele care reprezintă grupurile rebele siriene a fost arborat luni deasupra ambasadei Siriei la Moscova. Totodată, Rusia i-a oferit refugiu brutalului dictator sirian la ordinele președintelui rus Vladimir Putin.

„Aceasta este politică”, a comentat Ahamad Al-Gafra, un cetățean sirian care a vorbit cu jurnaliștii Reuters în fața ambasadei. „Cred că Rusia are dreptul la interesele sale”.

În ultimii 10 ani, Rusia a cheltuit miliarde de dolari pentru susținerea regimului lui Al-Assad, care i-a oferit un punct de sprijin în Orientul Mijlociu și i-a dat posibilitatea să aibă acolo două baze militare importante din punct de vedere strategic. În schimb, forțele aeriene ruse au lansat zeci de mii de bombardamente mortale împotriva grupărilor de opoziție și a orașelor siriene.

Cu ajutorul Rusiei, Al-Assad și-a zdrobit adversarii, ucigând sute de mii de sirieni și silind alte milioane să părăsească țara.

Schimbare de ton în Rusia

Ofensiva rebelă a fost condusă de Hayat Tahrir al-Sham (HTS), o grupare islamistă sunnită ale cărei rădăcini au inclus legături cu Al-Qaida.

Rusia, împreună cu alte câteva țări, inclusiv Canada, consideră HTS o grupare teroristă.

Totuși, limbajul folosit în mass-media rusă și-a pierdut din asprime pe măsură ce prăbușirea regimului Al-Assad era aproape.

Pe la începutul emisiunii sale, duminică, moderatorul de televiziune rus Dmitri Kiseliov s-a referit la HTS ca fiind o grupare teroristă și fostă celulă al-Qaida. Dar până la final, rebeli au devenit „opoziție armată”.

„De ieri, [limbajul din mass-media rusă] e nemăgulitor față de Assad”, a spus Anna Matveeva, cercetător la Kings College din Londra. „Nu îi spun dictator însetat de sânge, dar nici că ar fi fost un cavaler alb în armură strălucitoare”.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, nu a oferit detalii despre locul unde se află Al-Assad sau soția sa, Asma, împreună cu cei trei copii adulți ai lor. Presa de stat rusă a relatat însă că famila a primit azil în Rusia.

Legături strânse cu Rusia

Al-Assad și soția sa, care a crescut la Londra, se află sub sancțiunile mai multor guverne, însă legăturile lor cu Rusia au fost mereu strânse.

Potrivit unei investigații realizate de Financial Times, familia extinsă a lui Al-Assad a cumpărat cel puțin 18 apartamente de lux într-un complex din Moscova, pentru a-și pune la adăpost averea în perioada războiului civil și pe fondul sancțiunilor internaționale.

Cei trei copii ai lui Al-Assad au fost în vacanță pe litoral din Crimeea în adolescență, după ce Rusia a anexat ilegal peninsula în 2014. În 2023, fiul cel mare al lui Al-Assad, Hafez, a absolvit un program de master în matematică la Universitatea de Stat din Moscova. Fosta primă doamnă a Siriei a făcut parte dintr-o delegație specială care a călătorit la Moscova pentru ceremonie.

Anna Matveeva, cercetător la Kings College din Londra, a relatat pentru CBC că l-a întâlnit pe fiul cel mare al lui Al-Assad în 2019 la un eveniment cultural din Damasc și își amintește că au schimbat câteva cuvinte în rusă.

În opinia ei, nu este deloc surprinzător faptul că Kremlinul i-a acordat azil familiei lui Al-Assad, oferindu-i o cale rapidă de ieșire din țară și ferindu-l eventual de soarta altor dictatori, precum liderul irakian Saddam Hussein, care a fost spânzurat în 2006, respectiv liderul libian Moammar Gadhafi, care a fost împușcat de rebeli după ce a fost înlăturat de la putere în 2011.

„Rusia, desigur, ar fi în măsură să controleze ceea ce face sau nu face. El nu s-ar implica în nicio activitate politică decât dacă Moscova consideră că este în interesul lor".

Orice argument moral potrivit căruia Rusia nu ar trebui să adăpostească un criminal de război căutat este total inutil la Kremlin, spune Matveeva.

„Putin însuși este căutat de Curtea Penală Internațională ”, a spus ea. Guvernul rus consideră asta „doar o etichetă politică”.

Pe străzile Moscovei, un jurnalist care lucrează pentru Reuters a vorbit cu câțiva locuitori. Toți au susținut public acțiunile guvernului lor.

„Există un slogan – Nu ne abandonăm [aliații]”. Înțeleg că politica este o afacere complicată și delicată”, a spus un bărbat, care s-a prezentat drept Leonid.

Rusia a acordat azil politic de mare profil în trecut, inclusiv pentru Viktor Ianukovici, fostul președinte ucrainean care a fost condamnat pentru trădare pentru că a sprijinit agresiunea rusă în 2014.

Edward Snowden, fostul contractor al Agenției de Securitate Națională a SUA, acuzat că a scurs documente clasificate privind programele de supraveghere ale guvernului SUA, a primit de asemenea azil, obținând cetățenia rusă în 2022.

Interesele militare și investițiile Rusiei în Siria

Deși Kremlinul nu a dezvăluit când a sosit Al-Assad și nici măcar ultima oară când s-a întâlnit cu Putin, oficialii spun că se face totul pentru securizarea celor două baze militare rusești pe care le închiriază de la guvernul sirian.

Rusia are o bază aeriană la Hmeimim, în provincia Latakia, și o instalație navală la Tartus, pe coastă, unde se află singurul centru de reparații al Rusiei din Marea Mediterană.

Moscova folosește frecvent Siria ca zonă de tranzit pentru a-și muta contractanții militari în și din Africa. Are un acord cu regimul sirian acum înlăturat pentru a închiria spațiile până în 2066.

„Vedem o perioadă de transformare şi de extremă instabilitate, aşa că în mod natural va lua timp, şi vom avea o conversaţie serioasă cu cei care vin la putere. Acum este important să clarificăm chestiunea securităţii militarilor ruşi în Siria”, a spus Peskov în timpul unui apel, luni dimineață, cu jurnaliştii.

Peskov a confirmat, de asemenea, că Moscova poartă discuții cu Ankara cu privire la Siria, scrie presa ucraineană.

„Suntem în dialog cu alte state regionale, în special cu privire la evoluțiile din Siria. Siria intră într-o perioadă foarte dificilă de instabilitate, iar menținerea dialogului cu toate țările regionale este vitală. Ne angajăm să continuăm consultările și să analizăm situația”, a spus el.

În afară de bazele militare , Rusia are investiții în valoare de aproximativ 20 de miliarde de dolari în Siria, inclusiv în proiecte de petrol și gaze.

Matveeva observă că, dacă Moscova i-ar pierde, ar pretinde că efortul din Siria a fost un eșec, dar nu unul „catastrofal”.

În timpul războiului civil, erau puține trupe rusești pe teritoriul Siriei. În schimb, erau la sol luptători plătiți din grupul mercenar Wagner, spune ea.

Rușii de rând nu socotesc Siria drept războiul lor, în condițiile în care armata și o bună parte a economiei sunt mobilizate către Ucraina.

Nikita Smagin, expert independent în Rusia și Orientul Mijlociu, a spus că atunci când Rusia s-a alăturat conflictului sirian în 2015, Kremlinul a văzut-o ca o șansă de a-și asigura o prezență în regiune în printre alți actori globali, precum SUA.

„Rusia a perceput Siria ca pe un atu foarte important care să-i ajute să discute cu țările occidentale, cu țările din Orientul Mijlociu, ca să-și sporească puterea, să-și crească autoritatea”, a spus Smagin, care a vorbit cu CBC News din Baku, Azerbaidjan.

Acum, spune el, Rusia încearcă să clădească legături cu HTS, într-o relație despre care Smagin spune că ar fi probabil reciproc avantajoasă.

„Cred că, în general, HTS are nevoie de Rusia... pentru că nu cred că vor exista o mulțime de țări care să fie pregătite să-i recunoască drept putere legitimă, cel puțin pe termen scurt ”.

Pivotare politică

Matveeva spune că, deși Moscova a susținut oficial regimul Al-Assad, ar fi avut canale de comunicare cu diferite facțiuni din forțele rebele ale Siriei.

La fel cum Rusia își întărește acum legăturile cu talibanii din Afganistan – pe care i-a scos recent de pe lista sa de organizații teroriste - Rusia își va adapta probabil politica în funcție de schimbarea situației din țară.

„Oficialii ruși vor încerca să elaboreze o nouă linie politică”, a spus ea.

Putin, ca și alți șefi de stat, urmărește în ce măsură va fi HTS capabilă să faciliteze un guvern stabil înainte de a forma propriu-zis relații diplomatice.

Dacă schimbarea regimului va crea un vid de putere în facțiunile vor începe să se lupte între ele, Rusia va pretinde probabil că Al-Assad a fost cea mai bună dintre o seamă de opțiuni proaste, subliniază Matveeva.