Un nou război rece se profilează între Occident și China, cu consecințe infinit mai profunde decât cele ale invaziei rusești.

China înăsprește tonul față de Occident și în special față de Statele Unite, pe măsură ce Xi Jinping își consolidează puterea. Recentul Congres Popular Naţional – care joacă rolul unui parlament dar, în realitate, este controlat de partidul unic – a fost scena noului joc de forță.

Adunarea, la care au participat peste 2.900 de delegați ai Partidului Comunist, și care i-a acordat în unanimitate un nou mandat de președinte lui Xi Jinping, a marcat schimbarea de guvern și, în consecință, înlocuirea ultimului pol de decizie care nu se afla total sub controlul liderului. Acesta a devenit cel mai puternic conducător chinez de la Mao încoace.

Creșterea cheltuielilor militare și „intensificarea instrucției“

Premierul demisionar Li Keqiang a prezentat un discurs sumbru asupra perspectivelor globale, pe fondul creșterii cheltuielilor militare ale Chinei.

El a menţionat că ameninţările militare au crescut şi a lansat un apel către militari la „intensificarea instrucţiei“, nu înainte de a sublinia că bugetul alocat armatei a înregistrat o sporire de 7,2%, ajungând la 225 miliarde de dolari (față de 800 de miliarde de dolari cât reprezintă bugetul SUA). Este cea mai mare creştere anuală din 2019 până în prezent.

Dar discursul lui Li nu a avut parte de aplauze frenetice – atmosfera a fost mai degrabă rece. Delegații au căutat astfel să evite a-l ofensa pe Xi.

A fost apoi rândul noului ministru de Externe, Qin Gang, care a prezentat un discurs de politică generală în culori cât se poate de întunecate.

El a condamnat politica de izolare a Chinei, practicată de Washington și aliații săi și a atenționat că aceasta va duce „inevitabil la conflict“.

Beijingul a avertizat cu „consecințe catastrofale“ dacă SUA „vor continua să înăbușe China“, în ceea ce presa internațională a remarcat drept „cea mai puternică declarație de până acum“ la adresa Washingtonului.

Qin Gang a denunțat o viziune tendențioasă a Occidentului asupra Chinei, ilustrată de reacția exagerată a americanilor în cazul balonului doborât deasupra Atlanticului.

El a zugrăvit o imagine a unei Chine împresurate de adversari și a amenințat că, „dacă SUA nu pun frână și continuă pe o cale greșită, nimic nu ne poate împiedica să ieșim de pe traseu“.

„Relația se va transforma în mod inevitabil în conflict și confruntare. Cine va suferi consecințele catastrofale?“, a întrebat oficialul chinez.

Comentariile urmează unor declarații tăioase ale președintelui chinez Xi Jinping la o întâlnire cu ușile închise cu delegații.

„Țările occidentale, în frunte cu Statele Unite, au pus în aplicare o politică totală de reținere, încercuire și sufocare a Chinei, ceea ce a dus la provocări fără precedent pentru dezvoltarea țării noastre“, a declarat Xi, citat de agenția China Nouă.

O poveste cu „șacali“ și „lupi“

Qin Gang, noul ministru de Externe, numit în decembrie 2022, a fost ambasador în Statele Unite, unde și-a câștigat atât o reputație de „dur“, cât și de „cumpătat“, aprecia ziarul din Hong Kong South China Morning Post, citat de Courrier International.

El a părut să tranșeze speculațiile potrivit cărora China ar putea coborî o treaptă în atitudinea sa combativă, subliniind că țara sa nu se va lăsa intimidată de „șacali“ și „lupi“.

„Când am venit în SUA în calitate de ambasador, presa americană a strigat: Este un lup chinez războinic! Acum, că m-am întors ca ministru de Externe, mi-au luat această etichetă. Mă simt un pic pierdut“, a glumit el.

Respingând noțiunea de „lup războinic“, în care vede o „capcană“ occidentală, el a spus:

„În diplomația chineză, există multă bunăvoință. Dar atunci când se confruntă cu șacali și lupi, diplomații chinezi trebuie să le țină piept cu curaj și să protejeze patria“, a mai spus oficialul de la Beijing.

Adept al metaforelor, Qin a comparat cei doi giganți economici cu alergătorii olimpici. „Unul dintre cei doi concurenți nu încearcă să alerge cât mai bine posibil, ci încearcă în mod constant să se împiedice de celălalt“, a spus el, potrivit South China Morning Post. „Ar dori chiar ca adversarul său să participe în schimb la Jocurile Paralimpice“.

O deteriorare continuă a relațiilor Washington-Beijing

Aceste declaraţii vin într-o perioadă în care capitalele occidentale vorbesc despre armele pe care China le-ar furniza Rusiei în războiul cu Ucraina.

Relaţiile dintre Washington şi Beijing sunt de ani de zile tensionate, în primul rând din cauza problemei Taiwanului şi a încălcării drepturilor omului în Hong Hong şi Xinjiang, dar tensiune care a escaladat de luna trecută, odată cu criza baloanelor.

Pentagonul este îngrijorat și de faptul că firma rusă de stat Rosatom ar putea furniza uraniu puternic îmbogăţit Chinei pentru utilizarea în reactoare de dezvoltare rapidă, a transmis Departamentul Apărării al SUA, potrivit DPA, preluată de Agerpres.

Asistentul secretarului american al Apărării pentru politica spaţială, John Plumb, a spus că China îşi extinde şi își diversifică semnificativ şi într-un ritm rapid forţele nucleare. Atât Beijingul, cât şi Moscova se concentrează pe arme nucleare, războiul spaţial şi atacuri cu rază lungă de acţiune pentru a contracara SUA şi partenerii acestora, a adăugat el.

După ce a fost informat despre această chestiune de un oficial american în timpul unei audieri în Subcomisia de Servicii Armate privind Forţele Strategice a Camerei Reprezentanţilor, Plumb a spus că „este extrem de problematic să vedem Rusia şi China cooperând în privinţa acestui lucru“.

Statele Unite sunt din ce în ce mai îngrijorate și de faptul că partea chineză poate folosi poziţia dominantă în lanţurile de aprovizionare ca un mijloc suplimentar de a face să progreseze influenţa sa politică şi militară. Potrivit AFP, preluată de Agerpres, sunt date conținute într-un raport al serviciilor americane de informaţii dezvăluit la 8 martie.

„Evaluarea anuală a ameninţărilor“, redactată sub îndrumarea directorului serviciilor naţionale de informaţii, notează că Beijingul îşi foloseşte deja controlul asupra lanţurilor de aprovizionare pentru a forţa companii străine şi unele state să transfere tehnologie şi inovaţii în China.

„Statul chinez este capabil să exploateze poziţiile sale dominante în
lanţurile-cheie de aprovizionare pentru a-şi atinge obiectivele, însă nu fără costuri semnificative pentru sine“, se arată în raport.

Pericolul ar urma să crească în cazul unei invazii cu succes a Taiwanului de către Beijing - insula fiind, de asemenea, unul dintre liderii mondiali în materie de componentele industriale şi tehnologice, în special semiconductori, potrivit documentului.

Europenii, invitați la „autonomie strategică“

Șeful diplomației chineze a avut un mesaj și pentru europeni, cărora le-a transmis că ar fi timpul să-și definească mai clar autonomia strategică – pe care Beijingul o vede ca pe o desprindere de SUA.

Dar până unde vor merge europenii? Guvernul american a împărtășit Europei informații care sugerează că Beijingul are în vedere înarmarea Rusiei în războiul său împotriva Ucrainei.

Unii lideri europeni - cum ar fi cancelarul german Olaf Scholz - au emis avertismente severe către China în această privință, în timp ce alții - inclusiv președinta Comisiei, Ursula von der Leyen - au fost mai atenți în ceea ce privește difuzarea afirmațiilor americane.

Președintele Xi se pregătește de un război de uzură cu Occidentul - Foto: Profimedia Images

Totuși, pe măsură ce umbra amenințătoare a Chinei se profilează tot mai clar, europenii încep să-și ia propriile măsuri. Toată lumea poate observa un val de interdicții pentru rețeaua mobilă chineză Tik Tok, eliminată practic de pe toate terminalele mobile ale instituțiilor europene.

Germania analizează dacă ar trebui să continue să folosească echipamente de la Huawei și ZTE din China; Olanda a declarat că va bloca vânzarea de imprimante avansate de cipuri către China.

Mai mult, UE studiază ideea unui „club“ al materiilor prime critice - un grup de țări cu idei similare care s-ar reuni pentru a combate dominația Chinei în acest domeniu.

Cu tonul ei amenințător, China nu pare deloc să încurajeze o desprindere a europenilor de americani. Solidaritatea transatlantică a fost oricum întărită după invazia rusească asupra Ucrainei, pe care China nu a condamnat-o , ba chiar pare să o încurajeze.

Un „plan de pace“ eșuat

Noile direcții de politică externă ale Chinei vin după un insucces diplomatic de proporții. La sfârşitul lui februarie, China a publicat un document în 12 puncte, un plan de pace în care a îndemnat Moscova şi Kievul să deschidă negocieri.

Textul cerea de asemenea respectarea integrităţii teritoriale a tuturor ţărilor – deci şi cea a Ucrainei, o parte a teritoriului căreia este sub control rusesc.

Salutat prudent de Kiev, acest document chinez a fost primit cu mai mult scepticism de partea occidentală, deoarece Beijingul, oficial neutru, nu a condamnat niciodată public Moscova.

Germania analizează dacă ar trebui să continue să folosească
echipamente de la Huawei și ZTE din China; Olanda a declarat că va
bloca vânzarea de imprimante avansate de cipuri către China

În plus, atunci când vorbește despre integritatea Ucrainei, Beijingul nu a fost destul de clar în a spune ce înțelege prin integritatea Ucrainei: forma din 1991, sau ceea ce se află astăzi sub controlul Kievului?

Documentul vorbește despre o „încetare a focului“, dar nu se referă și la o retragere a trupelor rusești.

Această ambiguitate a încurajat speculațiile potrivit cărora Beijingul ar încerca să stabilească un precedent, prin recunoașterea unei „situații de fapt“ care ar urma să fie repetată în situația atacării Taiwanului. Cu alte cuvinte: o putere nucleară poate ataca un vecin pentru a stabili granițele acolo unde dorește (sau unde poate), iar comunitatea internațională trebuie să accepte asta.

O asemenea opțiune nu doar că va distruge interdependențe economice profunde, clădite în decenii de comerț global, dar va amenința serios pacea întregii planete.

Ucraina și Taiwan, ghimpii din coastă

Pentru observatorii occidentali ai celor mai recente discursuri chinezești, Beijingul ar putea încerca o intervenție asupra Taiwanului la orizontul anului 2027.

Dar aici trebuie ținut cont de nuanțe. Chinezii nu au condamnat invazia rusă, însă au urmărit cu atenție evoluțiile militare și politice. Blocarea rușilor de către ucrainenii ce păreau sortiți eșecului încă din primele zile de război a fost o lecție pentru Beijing.

Mai întâi, pentru că a arătat că un popor dârz și hotărât să reziste poate fi o nucă tare, chiar pentru o armată mult superioară.

Apoi, organizarea militară de tip sovietic, specifică armatei ruse dar și celei chineze, și-a dovedit limitele. Poate că ajutorul militar oferit de Occident Ucrainei nu a fost la nivelul cerut de Kiev și nici nu a venit tocmai la timp. Dar chiar și așa, a făcut diferența pe teatrul de război. În sfârșit, China a putut vedea o solidarizare neașteptată a Occidentului în sprijinirea Ucrainei și o voință de a izola Rusia pe termen mediu și lung, cu consecințe economice catastrofale.

Nu se știe dacă, luând aceste lecții, planificatorii militari și politici chinezi au înțeles că declanșarea unei invazii poate aduce mai multe prejudicii decât câștiguri. Sau dacă nu cumva opțiunea constă în identificarea propriilor puncte slabe și remedierea deficiențelor, astfel încât o viitoare invazie să fie una de succes.

Tonul din ultimul timp al responsabililor de la Beijing pare să sugereze cea de-a doua variantă.

În acest caz, rezistența bravului popor ucrainean are consecințe mai profunde decât s-ar putea crede la o primă vedere. Ucrainenii nu doar că au transformat Rusia într-o putere de rang secundar, dar, foarte important, au oferit lumii libere timpul necesar pentru a pregăti marea rivalitate sau confruntare cu China.

Între Ucraina și Taiwan este, în definitiv, o asemănare. Pentru Putin, care a afirmat mereu că există o identitate între ruși și ucraineni, democratizarea și occidentalizarea acestora din urmă ar însemna o amenințare existențială la adresa regimului său. Ar fi semnul că și rușii pot trăi în democrație.

Taiwanul este, pe de altă parte, exemplul de succes democratic și economic care arată că poporul chinez se poate dezvolta foarte bine în libertate.

Aici, Putin și Xi Jinping sunt pe aceeași lungime de undă.